DE LA DEMERSUL TRADITIONAL AL LE CŢIEI LA MODELE DE ÎNVĂŢARE EXPLICITĂ

DE LA DEMERSUL TRADITIONAL AL LECŢIEI LA MODELE DE ÎNVĂŢARE EXPLICITĂ

PREZENTARE REALIZATĂ DEPROF. TEODORA-ESTERA URSULICĂDE LALICEUL “GRIGORE ANTIPA” BOTOŞANI

CUPRINS: • INTRODUCERE • MODELUL TRADIŢIONAL AL LECŢIEI • MODELE DE INĂŢARE EXPLICITĂ: - MODELUL “ÎNVĂŢĂRII DIRECTE ŞI EXPLICITE” - MODELUL “EVOCARE –REALIZAREA SENSULUI- REFLECŢIE” - MODELUL “ŞTIU-VREAU SA ŞTIU-AM ÎNVĂŢAT” - MODELUL “ÎNVĂŢĂRII PRIN EXPLORARE ŞI DESCOPERIRE” • CONCLUZII

INTRODUCERE • Este cunoscut faptul că eficienţa activităţii didactice depinde şi de opţiunea pentru forma de organizare a întregului demers didactic. După Sorin Cristea, aceasta reprezintă o „modalitate de proiectare a procesului de învăţământ la nivelul dimensiunii sale operaţionale, realizabilă în diferite contexte (frontale – grupale – individuale, în clasă, în afara clasei, (şcolare – extraşcolare), conform obiectivelor pedagogice elaborate la nivel general, specific şi concret“ (S. Cristea, 2000, p.158). • În general, formele de organizare se referă la „ansamblul modalităţilor specifice de realizare a activităţii didactice a binomului profesor-elev în diferite contexte educaţionale […] în conformitate cu obiectivele instructiv-educative prestabilite“ (M. Ionescu, 2004, p.178). • De-a lungul timpului, formele de organizare au evoluat. Istoria pedagogiei evidenţiază cele mai importante momente, marcate de contribuţiile unor iluştri pedagogi ca: • J. A. Comenius a cărui sistem pe clase şi lecţii, din secolul al XVII-lea, dăinuie si astăzi; • J. H. Pestalozzi, K. D. Uşinski, A. W. Diesterweg, J. F. Herbart, T. Ziller, a căror merit este că au perfecţionat sistemul comenian; • în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi secolul al XX-lea aduc sisteme noi – unele chiar opuse sistemului pe „clase-lecţii“ • – sistemul monitorial (Bell-Lancaster), • planul Dalton (experimentat de Helen Parkhurst), • centrele de interes (O. Decroly), • sistemul proiectelor (W. H. Kilpatrick), • metoda Winnetka (experimentată de C. W. Washburne), • activitatea pe grupe (R. Cousinet şi P.Petersen), • metoda Freinet (C. Freinet), • metoda Dottrens (R. Dottrens), • sistemul Mannheim(elaborat şi aplicat de Sickinger) ş.a.

Sistemul cel mai răspândit în Europa, extins, de fapt, întoată lumea, a fost cel al organizării pe clase şi lecţii, introdus la noi prin Reforma Învăţământului, în 1864, de Al.I. Cuza.Caracteristicile esenţiale ale acestui sistem evidenţiat de J. A. Comenius în „Didactica magna“ sunt: - gruparea elevilor pe clase, în funcţie de vârstă şi nivelul de pregătire; - organizarea conţinutului învăţământului pe discipline distincte, cu programe proprii, eşalonate pe ani de studiu; - organizarea instruirii pe ani şcolari, cu structură bine precizată; - promovarea elevilor în anii superiori pe baza rezultatelor şcolare; - desfăşurarea activităţii după un orar, sub formă de lecţii cu toţi elevii unei clase.Acest sistem este cunoscut sub denumirea de „sistemul tradiţional“ sau „sistemul clasic“.

1. MODELUL TRADIŢIONAL AL LECŢIEI Este axat pe câteva momente caracteristice *: • Moment organizatoric (salutul, pregatirea mijloacelor de învătământ, notarea absenţelor) • Captarea atentiei (prezentarea unui momemt, articol , imagine care sa stimuleze interesul pentru lecţie) • Comunicarae clara a obiectivelor lecţiei (care urmeayă să fie însuşite de elev la sârşitul lecţiei) • Reactualizarea cunoştinţelor dobândite anterior şi verificare temei pt acasa • Transmiterea noilor cunoştinte (prin întrebări, prezentarea unei schiţe, planşe) • Dirijarea învăţării (prin punerea elevului în situaţii de învăţare activă, prin explicaţii, prin fişe de lucru, lucrul cu manualul , atlasul, cu harta, toate dirijate de profesor) • Fixarea şi stabilirea performanţei (prin teme, exerciţii, noi sarcini de învăţare) • Evaluarea cunoştinţelor sau a performanţei (prin chestionare, fişe de evaluare, întrebări frontale, joc didactic) • Tema pentru acasă (efectuare de exerciţii, schiţe, hărţi). *dupa N.Ilinca “Elemente de didactică aplicată a geografiei”

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJEALE MODELULUI TRADIŢIONAL

2. MODELUL ÎNVĂŢĂRII DIRECTE ŞI EXPLICITE • A fost propus de Joceyene Giasson (1990) • Este utilizat în geografie pentru învăţarea procedurilor şi strategiilor • Presupune parcurgerea unor etape caracteristice: • 1. descrierea strategiei (care va fi învăţată) • 2. motivarea învăţării strategiei (de ce este necesară strategia) • 3. explicarea etapelor strategiei (cum se va realiza învăţarea strategiei) • 4. învăţarea strategiei • 5. aplicarea strategiei (unde şi când poate fi aplicată strategia) • Explicare startegiei se face de către profesor • Permite efectuarea repetiţiilor pentru consolidarea strategiei • Permite aplicarea procedurii în contexte noi

Exemplu de aplicare a modelului învăţării directe şi explicite • Calcularea temperaturii medii anuale întru-un punct de pe suprafaţa globului ETAPE: • Prezentarea importanţei strategiei • Îi pun pe elevi să se gândească şi să noteze pe caiete de ce este necesar să ştie să calculeze temperatura • Scriu câteva răspunsuri pe tablă: pt a vedea diferenţele termice dintr-un loc în altul, pt a întocmi hărţi ale temperaturii, pt a identifica tipul de climă • Demonstarea şi învăţarea strategiei • Profesorul explică startegia pe etape pt a putea fi înteleasă de elevi • Apoi elevii aplică singuri strategia într-o situaţie nouă • Evidenţierea contextelor unde strategia poate fi aplicată/utilizată

Exemplu: • a) masurăm zilnic temperatura, de 4 ori pe zi la orele: 6, 12, 18,24 şi obţinem valori diferite: 14, 20, 18, 10 grade C • b) Calculăm temperatura medie a zilei respective, adunând cele 4 valori si împărţindu-le la 4 • c) Calculăm temperatura medie a lunii, adunând mediile zilnice de temperatura dintr-o luna si împărţim la numărul de ziledin luna respectivă • d) Calculam temperatura medie anuală, adunam temperaturile medii din toate lunile anului si suma o împărţim la numărul de luni • Activitate independentă: • Calculaţi temperatura medie a zilei sţiind ac valorile înregistrate sunt: 10, 17,22,16˚ Celsius • Calculaţi temperatura medie lunară ştiind ca valorile temperaturilor medii zilnice sunt de 18, 19, 20, 18 ˚C • Calculaţi temperatura medie anuală ştiind ca temperaturile medii lunare sunt de: ianuarie -2˚ C; februarie -1 grad C; martie 2 grade C............decembrie 0 ˚ C. • Activitate în perechi/frontală: • Unde utilizăm temperaturile medii? – identificăm ziua cea mai caldă şi • cea mai rece din an • - identificăm luna cea mai caldă şi cea • mai rece din an • - putem utiliza valorile pentru • realizarea unui grafic al temperaturii

3. MODELUL“EVOCARE-REALIZAREA SENSULUI-REFLECŢIE” • Este realizat de J.L. Meredith şi K.S. Steel (1995) • Modelul asamblează trei tipuri de activităţi: • Activităţi de evocare analitică şi sistematizare a experienţelor şi cunoştintelor anterioare; • Activităţi de confruntare cu noile informaţii în scopul înţelegerii şi construirii sensului acestora; • Activităţi de reflecţie critică asupra cunoştinţelor dobândite cu scopul înţelegerii lor; • Cele 3 activităţi se concretizează in 3 etape , în cadrul organizării lecţiei: 1. EVOCAREA CUNOŞTINTELOR ANTERIOARE 2. REALIZAREA SENSULUI NOILOR INFORMAŢII 3. REFLECŢIA ASUPRA NOILOR CUNOŞTINŢE

EVOCAREA • Evocarea este etapa in care se realizează următoarele procese: - amintirea cunoştinţelor anterioare (a ideilor ancora) - analizarea şi sistematizarea activă a cunoştinţelor anterioare - stabilirea interesului şi scopului pentru explorarea subiectului Pentru realizarea evocării se folosesc metode moderne precum: Brainstorming-ul Lucrul în perechi Masa rotundă Cercul Grafitti Lanţul ideilor Copacul ideilor Vânătoarea de comori Scrierea liberă

Comunic sarcina de lucru: Scrieti tot ce stiti despre Marea Britanie Organizez clasa in grupuri sau perechi si fiecare grup sau pereche va scrie pe caiet /foaie , timp de 1 minut idei despre Marea Britanie Apoi centralizez ideile formulate de elevi si le scriu pe tabla /flipchart, solicitând intervenţia lor Solicit elevilor sa reflecteze asupra ideilor scrise pe tablă şi să decidă asupra celor importante -apoi se pot ordona ideile notate dupa diferite criterii (de exemplu cele referitoare la relief, la clima, la populaţie sau la economia ţării) Comunic sarcina de lucru: Fiecarae grup primeşte o foaie de lucru , în centrul căreia scrie un cuvânt: Marea Britanie. Fiecare membru al grupului scrie idei despre aceasta ţara trasând linii de la cuvântul central Se schimbă foile între grupuri pentru completare Se returnează foaia grupului iniţial pentru analizarea ideilor scrise După analizare se ajunge la o singura concluzie care se scrie pe foie apoi se afişează posterele este monarhie constitutionala Este o tara insularaare un relief glaciar cu forduri Exemplu de Brainstorming Exemplu de Grafitti Marea Britanie

REALIZAREA SENSULUI • Este activitatea prin care începe învăţarea noilor cunoştinţe prin activităţi de muncă independentă sau prin activităţi în grupuri mici • Aceasta etapă presupune următoarele operaţii: • Confruntarea cu noile informaţii sau experienţe • Implicarea cognitivă şi menţinerea interesului • Înţelegerea informaţiilor • Monitorizarea propriei înţelegeri • Realizarea sensului se poate face prin strategii şi tehnici bazate pe studiu individual, bazate pe discuţie, bazate pe dezbateri, bazate pe investigaţii şi rezolvarea de situaţii problemă

Strategii şi tehnici de realizare a sensului

REFLECŢIA • Este etapa în acre se produce învăţarea ca schimbare autentică, în care elevii însuşesc cu adevărat noile cunoştinţe, le consolidează şi le restructurează activ în scheme • În aceasta etapă se derulează operaţiile: - reformularea cunoştinţelor - verificarea cunoştinţelor • Ca tehnici de reflecţie pot fi folosite: - eseul de cinci minute - eseul cu argumentare - cvintetul - sintetizarea - anunţul de mică publicitate - turul galeriei - ghicitorile • Pentru reformularea cunoştinţelor pot fi folosite tehnici de organizarea grafică a informaţiilor: - tabele - diagrama Venn - bula dublă - hexagonul - cadranele - jurnalul grafic - ciorchinele - posterul - harta cu figuri

Ciorchine Marea Britanie

4. MODELUL “ŞTIU-VREAU SĂŞTIU-AM ÎNVĂŢAT” • Este un model de structurare a lecţiei creat de Donna Ogle (1986) şi se strucurează în 5 etape: 1. Ce ştiu elevii despre subiect? - se suprapune etapei de actualizare a cunoştinţelor anterioare din lecţia tradiţională - în această etapă comunic elevilor o sarcina de lucru: Scrieţi timp de 1 minut ce ştiţi despre Japonia, scriind ideile în rubrica “Ştiu “a tabelului de pe tablă - profesorul ia ideile si le scrie pe tablă în tabel

Grupurile de elevi formulează întrebări despre ce vor să ştie despre Japonia, pe care le trec în tabel la rubrica “Vreau să ştiu” Aceste întrebări pot fi legate de ceea ce ştiu deja elevii sau despre ceea ce nu ştiu despre Japonia 3. Începutul învăţării noilor conţinuturi Presupune confruntarea elevilor cu noile cunoştinţeîn diferite forme: text, harta, materiale grafice Elevii citesc lecţia din manul şi apoi împreună cu profesorul vor citi întrebările din rubrica “Vreau sa ştiu” şi vor da răspunsurile 2. Ce vreau să ştiu despre subiect?

4. Ce am învăţat? • Scriu răspunsurile la întrebări în rubrica “Am învăţat” din tabel • Atunci când nu am timp suficient , elevii vor completa tabelul acasa 5. Ce altceva aş dori sa aflu despre subiect? • Este o etapă centrată pe întrebările care nu au avut răspuns în text sau pe întrebări noi apărute ca urmare a lecturării textului • Presupune o extindere a învăţării • Pentru a afla alte răspunsuri despre Japonia recomand elevilor alte surse de informare (reviste, atlase,enciclopedii, internet) • noile sarcini de lucru pot fi distribuite elevilor pe grupuri

5. MODELUL ÎNVĂŢĂRII PRIN EXPLORARE ŞI DESCOPERIRE • Este un model propus de Martin, Wagner, Gerlovich în 1998 • Cuprinde 3 etape: Explorarea Explicarea Extinderea • EXPLORAREA • Este etapa în care elevii experimentează fenomene, emit ipoteze pentru explicarea cauzelor şi pentru identificarea factorilor care le determină • Profesorul este cel care provoacă elevii pentru a găsi singuri răspunsuri • De asemenea profesorul este cel care ghidează elevii în explorarea fenomenelor, indicându-le materialele necesare, modalităţi de investigare • Exemplu de experiment: fiecare grup de elevi primeşte un pahar transparent în care este nisip bine presat, uscat. Solicit elevilor sa toarne apă în pahar să observe ce se întâmplă şi să scrie în cate observaţiile. • Ca tehnici de explorare pot fi folosite: minicazurile, studiu de caz, experimentul, metoda riscului şi a obstacolelor, investigaţia comună sau în grup, grupul de aprofundare, explorarea interdisciplinară, reportajul, interviul.

2.EXPLICAREA • Este etapa în care elevii explică fenomenele observate prin conversaţie euristică cu profesorul • Profesorul este cel care ghidează elevii pentru a construi corect explicaţiile, folosind tehnica discuţiei dirijate şi a întrebărilor cu răspuns scurt • Exemplu: Ce observaţi? (nisipul se umezeşte) De ce se umezeşte? (apa pătrunde printre particule de nisip) Cum se numeşte proprietatea rocilor care permite pătrunderea apei? (Permeabilitate) Ce roci permeabile cunoaşteţi? (nisipul, pietrişul) Cum se numeşte fenomenul de trecere a apei printr- un strat de roci? (infiltrare)

3. EXTINDEREA • Este etapa în care elevii leagă descoperirile de cunoştinţele anterioare, revizuiesc răspunsurile, formulează noi întrebări, aplică noile cunoştinţe • Pentru integrarea noilor cunoştinţe în sistemul de valori, după explorare şi explicare este nevoie de organizarea grafică descriptivă a conceptelor şi de reprezentarea grafică (desen schematic) • Exemplu: Elevii notează în caiete definiţiile permeabilitatea şi infiltrarea Profesorul realizează un desen schematic prin care explică infiltrarea Apoi profesorul poate solicita elevilor sa realizeze un alt experiment (Să toarne apa peste startul de argilă din pahar şi să observe ce se întâmplă). • Modelul explorare-explicare-extindere poate fi reluat în lecţie ori de câte ori se abordează un fenomen ce poate fi experimentat de elevi • Este util deoarece elevii îşi formează abilităţi practice specifice cercetărilor

Concluzii: • Aceste modele de abordare a lecţiilor de geografie, cu excepţia celui tradiţional asigură un cadru de instruire coerent, consecvent, practic. • Permit alegerea unor diverse combinaţii de strategii , metode, tehnicii de predare, învăţare şi evaluare • Alegerea modelor se face în funcţie de obiective, caracteristicile conţinuturilor • Aceste modele îl ajuta pe profesor sa îndrume elevii în procesul de învăţare , deoarece creează contextul favorabil pentru proiectarea şi organizarea predării, abordarea interdisciplinară, motivarea şi implicare elevilor în lecţie, încurajarea exprimării libere a elevilor.

BIBLIOGRAFIE: • Maria Eliza Dulamă, “Modele, Strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în Geografie”, Ed. Clusium, 2002 • Nicolae Ilinca, “Didactica Geografiei” Ed. Corint, 2000 • Nicolae Ilinca, “Elemente de didactică aplicata a Geografiei”, Ed. CD Press, 2006 • Cristea, S. – Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera – Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2000 • Ionescu, M., Radu, I. – Didactica modernă, ed. a II-a revizuită, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004 • www.didactic.ro

DE LA DEMERSUL TRADITIONAL AL LE CŢIEI LA MODELE DE ÎNVĂŢARE EXPLICITĂ