1 DECEMBRIE

1. 1 DECEMBRIE Proiectrealizat de : Raiciu Bianca & Nita Andra , clasa a XI – a C

2. Cesemnificatie au celetreiculori ale imnului ? Incepand cu secolul XIX , rosul , galbenulsialbastruldevinculoriletuturorromanilor ! Celetreiculoriapar in canafiisi in picturile de pepanzadrapeluluirascoaleilui Tudor Vladimirescu in cadrulcareili se atribuiepentru prima oarasemnificatia : Libertate (albastrulcerului ) , Dreptate ( galbenulogoarelor), Fratie ( rosulsangelui ) .

3. În1848,steagul adoptat de către revoluţionari ca drapel al Ţării Româneşti a fost tricolorul albastru-galben-roşu (cu albastrul sus, deci, conform semnificaţiei „Libertate, Dreptate, Frăţie”). Încă din 26 aprilie1848,conformGazetei Transilvaniei, studenţii români din Parissalutau noul guvern cu un steag naţional având culorile albastru,auriusirosu “ ca semn al uniriimoldovenilor cu muntenii “

4. Tricolorul din 1848 cu menţiunile "Dreptate, Frăţie": acuarelă de C. Petrescu

6. Drapelele României până la 1918 Constituţia din 1866 a României prevedea la articolul 124: „colorile Principatelor-Unite urmează a fi Albastru, Galben şi Roşu”. Ordinea şi dispoziţia culorilor au fost stabilite de către Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 26 martie1867. Astfel, potrivit propunerii lui Nicolae Golescu, ele au fost aşezate întocmai ca la 1848. Lucrările comisiei au continuat şi în ziua de 30 martie şi, în urma votului pozitiv al Senatului, s-au soldat cu adoptarea „Legii pentru fixarea armelor României”, la 12/24 aprilie 1867. Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie aşezate vertical, în ordinea următore: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roşul la margine, flotând. Stema ţării era aşezată doar pe drapelele armatei şi cele princiare, în centru, cele civile rămânând fără stemă. Aceeaşi diferenţiere era făcută şi pentru pavilioanele marinei de război şi a celei civile.

7. MareaUnire de la 1918 • "...MareaUnire din 1918 a fostşirãmânepaginaceamaisublimã a istorieiromâneşti. Mãreţiaeistãînfaptulcãdesãvârşireaunitãţii naţionale nu esteoperaniciunuiom politic, a niciunuiguvern, a niciunuipartid; estefaptaistoricã a întregiinaţiuniromâne, realizatãîntr-un elanţâşnit cu putere din strãfundurile conştiinţeiunitãţiineamului, un elancontrolat de fruntaşii politici, pentru a-l cãlãuzi cu inteligenţã politicãremarcabilãspreţeluldorit. [...]MareaUnire nu a fostrezultatulparticipãriiRomâniei la rãzboi. Nicipartizani ai Antantei, niciceiaiPuterilorCentrale nu au avutînvedererevoluţia din Rusiaşidestrãmareamonarhieiaustro-ungare. Raţionamentullor s-a înscrisformuleitradiţionale a raportului de putere interstate: victoriaAntantei ne vada Bucovina, TransilvaniaşiBanatul, victoriaPuterilorCentrale ne vadaBasarabia; o biruinţã o excludeapecealaltã, astfelcãnimeni nu vedea cum arfi cu putinţã ca toateacesteprovinciisãintreaproapesimultanînfrontiereleVechiuluiRegat. [...]Nu o victoriemilitarã a stat la temeliaRomâniei Mari, ciactul de voinţã al naţiuniiromâne de a-şidaarmãturateritorial-instituţionalã care estestatulnaţional.[...]O necesitateistoricã - naţiuneatrebuiesãtrãiascãîntr-un stat naţional - s-a doveditmaiputernicãdecâtoriceguvernsaupartid, culpabil de egoismesauincompetenţã, şi, punândîn mişcare naţiunea, i-a datacea forţã uriaşã ca pestetoateadversitãţile sãdea viaţã aspiraţiei sale: statulnaţional."