TEMA 1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE ANALIZEI ACTIVITĂţII ECONOMICO - FINANCIARE 1. Definirea analizei activităţii economico

1. NOTE DE CURSDISCIPLINA“ANALIZA ACTIVITĂȚII ECONOMICO – FINANCIARE”AUTOR: ECATERINA BURLEA, MAGISTRU ÎN ECONOMIE, LECTOR UNIVERSITAR CATEDRA “FINANȚE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE”FACULTATEA “ŞTIINȚE ECONOMICE”

2. TEMA 1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE ANALIZEI ACTIVITĂţII ECONOMICO - FINANCIARE 1. Definirea analizei activităţii economico – financiare a întreprinderii 2. Obiectul şi principiile analizei activităţii economico – financiare a întreprinderii 3. Tipologia analizei economico – financiare 1. Definirea analizei activităţii economico – financiare a întreprinderii Analiză economică – înseamnă descompunerea unui proces, fenomen economic sau rezultat al acestora în elementele sale componente, cu scopul determinării influenţei acestor părţi componente asupra fenomenului, procesului sau rezultatului cercetat. Cu ajutorul analizei economice se cercetează fenomenele şi procesele economico – sociale, se descoperă structura, se verifică şi stabileşte relaţia de cauzalitate, factorii care le generează, se descoperă legile formării şi desfăşurării lor, şi pe baza acestora se formează deciziile privind activitatea de viitor.

3. 2. Obiectul şi principiile analizei activităţii economico – financiare a întreprinderii Studiind părerile autorilor surselor de specialitate, constatăm trei păreri cu privire la obiectul de studiu al disciplinei „Analiza activităţii economico – financiare a întreprinderii”, şi anume: Obiectul analizei este rezultatul activităţii întreprinderii; Obiectul analizei este activitatea economică a întreprinderii (sau a ţării); Obiectul analizei sînt procesele, fenomenele activităţii economice şi rezultatele acestora prezentate în diverse surse de informaţii. Din cele trei obiecte ale analizei prezentate anterior, cea mai completă este a treia, care de fapt, le include pe primele două. Principiile de bază pe care se fundamentează metodologia analizei activităţii economico – financiare a întreprinderii sînt următoarele: - Analiza trebuie efectuată numai în baza surselor de informaţii autentice, deoarece de aceasta depinde realitatea reflectării mărimii indicatorilor calculaţi, şi ca urmare, argumentarea şi corectitudinea deciziilor adoptate; - Sistemul indicatorilor pentru analiza activităţii economico – financiare a întreprinderii nu trebuie să includă în sine coeficienţi care se dublează între ei, cu scopul de a evita iraţionalitatea efectuării procedurii de analiză; - Procedura de analiză trebuie efectuată operativ, deoarece evitarea situaţiei de criză este mai uşoară decît ieşirea din criză.

4. 3. Tipologia analizei economico – financiare Tipurile de analiză pot fi clasificate după mai multe criterii, şi anume: În funcţie de corelaţia dintre momentul efectuării analizei şi momentul desfăşurării fenomenului studiat; După orizontul de timp la care se efectuează analiza; În funcţie de esenţa şi modul efectuării analizei; În funcţie de nivelul efectuării analizei; În funcţie de caracterul fenomenului cercetat; În funcţie de poziţia analistului.

5. TEMA 2. ANALIZA ACTIVITĂȚII ECONOMICO – FINANCIARE ÎN MECANISMUL CONDUCERII 1. Necesitatea analizei ca metodă a cunoaşterii şi utilizatorii rezultatelor acesteia 2. Baza informaţională a analizei activităţii economico - financiare 3. Tipologia indicatorilor rezultativi şi a factorilor de influenţă asupra acestora 4. Rezerve în analiză 5. Etapele activităţii practice de analiză 1. Necesitatea analizei ca metodă a cunoaşterii şi utilizatorii acesteia Ca metodă a cunoaşterii, analiza este proprie oricărei ştiinţe. Ca activitate practică, analiza utilizează, în scopul realizării obiectivelor sale, un ansamblu de concepte, metode, tehnici şi procedee care asigură culegerea, verificarea şi prelucrarea informaţiilor în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic (nivelul şi calitatea performanţelor, competitivitatea produselor, poziţia pe piaţă, gradul de risc etc.). Principalii utilizatori ai informaţiilor furnizate de analiza economico-financiară sunt: Furnizorii de capital: acţionarii şi consultanţii acestora; investitorii; băncile; Partenerii de afaceri: furnizorii, clienţii, angajaţii; Managementul firmei; Statul: fiscul, guvernul, autorităţile locale; Alţi utilizatori: analiştii şi consultanţii, auditorii şi publicul.

6. 2. Baza informaţională a analizei activităţii economico - financiare Informaţia economică reprezintă una din formele de bază ale informaţiei în general, iar pentru analiza economico-financiară constituie materia primă de bază deoarece analiza se bazează pe informaţii şi furnizează la rândul ei informaţiile necesare procesului managerial. Cele două mari categorii de surse în baza cărora se formează informaţia economică la nivelul întreprinderii sunt: 1. Sursele interne, reprezentând informaţiile generate de procesele interne de combinare şi utilizare a factorilor producţiei. 2. Sursele externe întreprinderii ca sistem, care includ informaţiile privindconjunctura pieţei interne şi internaţionale, performanţele concurenţilor, progresul tehnic în respectiva ramură de activitate etc. Informaţiile externe servesc întreprinderii în ceea ce priveşte orientarea activităţii acesteia şi în dimensionarea obiectivelor într-un anumit context concurenţial. Aceste informaţii pot fi structurate astfel: - după natura lor, distingem următoarele categorii de informaţii: ştiinţifice,tehnologice şi tehnice; economice şi financiare; juridice; politice; de marketing; sociale şi sociologice etc.; - după legalitatea lor, distingem informaţii legale (care pot fi deschise şi respectiv închise) şi informaţii nelegale.

7. 3. Tipologia indicatorilor rezultativi şi a factorilor de influenţă asupra acestora Indicatorii rezultativi sânt nişte rezultate ale activităţii întreprinderii exprimate numeric. Indicatorii rezultativi se prezintă în rapoartele financiare dar şi în alte surse: rapoarte statistice, declaraţii fiscale, diferite bugete, planuri, programe de activitate, etc. Indicatorii rezultativi se pot grupa după mai multe criterii: - după unitatea de măsură în care se exprimă: naturale (kg, m3); unităţi de muncă (om/h, om/zile); convenţionale (unităţi, %); valorice (lei). - după natura lor: cantitativi (exprimă rezultatul unei activităţi – costul vânzărilor, suma salariilor calculate, etc.); calitativi (exprimă eficienţa utilizării anumitor resurse – productivitatea muncii, rentabilitatea, etc.). - după gradul de generalizare: generali (se referă la toată activitatea întreprinderii pe un termen îndelungat – profit but, profit net, venitul din vânzări, etc.); detaliaţi (se referă la un mic domeniu de activitate, la o perioadă scurtă – costul unitar); - după modul de clacul: absoluţi (exprimaţi în unităţi de măsură – lei, kg, m3); relativi (calculaţi printr-un raport şi exprimaţi în % sau coeficienţi).

8. Factorul în analiză se utilizează cu sensul de condiţii de desfăşurare a unui proces sau fenomen economic sau motiv, cauză care conduce la rezultatul acestui fenomen sau proces. Aceşti factori acţionează de regulă nu izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de legături închegate. Identificarea lor necesită cunoaşterea precisă a căilor de formare a rezultatului, a legăturilor cauzale ale acestuia. În funcţie de tematica şi scopul analizei orice indicatori poate deveni factor, dacă îndeplineşte condiţiile respective. 4. Rezerve în analiză Factorii ce acţionează nefavorabil devin rezerve. Rezervele în analiză se utilizează în sensul de posibilităţi nefolosite în organizarea activităţii întreprinderii, în utilizarea unor resurse sau pierderi în activitatea întreprinderii care pot înlăturate ulterior cu scopul ameliorării situaţiei.

9. 5. Etapele activităţii practice de analiză Orice analiză presupune parcurgerea următorilor paşi: 1. Determinarea obiectului analizat – constă în identificarea anumitor fapte, fenomene, rezultate, care se exprimă sub forma indicatorilor economico-financiari. 2. Stabilirea indicatorilor ce se vor analiza – exemplu: Profitul net, Profitul brut, Profitul operaţional, etc.; 3. Analiza calitativă – presupune determinarea factorilor de influenţă. 4. Analiza cantitativă – se determină influenţa fiecărui factor în parte asupra indicatorului rezultativ; 5. Verificare – în baza modelului analitic; 6. Sinteza rezultatelor analizei, constituie etapa stabilirii aprecierilor asupra activităţii desfăşurate (în funcţie de obiectul analizei) şi formularea concluziilor cu elaborarea măsurilor, respectiv al deciziilor menite a contribui la utilizarea optimă a factorilor de producţie, la obţinerea unor randamente maxime ale utilizării acestora în vederea asigurării marjei concurenţiale, a viabilităţii întreprinderii.

10. TEMA 3. Metodologia analizei activităţii economico - financiare 1. Metode calitative de analiză a activităţii economico – financiare a întreprinderii 2. Metode cantitative de analiză a activităţii economico – financiare a întreprinderii 1. Metode calitative de analiză a activităţii economico – financiare a întreprinderii Gruparea - constă din unirea unor indicatori care au aproximativ acelaşi sens economic în grupe omogene cu scopul analizei simultane a lor. Alegerea caracteristicii de grupare este în funcţie de scopul cercetării, de esenţa fenomenului studiat, de natura colectivităţi studiate. Divizarea – unii indicatori generalizaţi se divizează în alţii mai detaliaţi când e nevoie de a efectua analiza detaliată a lor. Diviziunea rezultatelor este de mai multe feluri. Comparaţia – orice analiză se efectuează în comparaţie. Indicatorul rezultativ analizat se compară cu acelaşi indicator pentru o altă perioadă – precedentă, planificată sau de altă natură. In activitatea practică de analiză economico – financiară, se utilizează mai multe tipuri de comparaţie, clasificate în funcţie de mai multe criterii. Generalizarea sau sintetizarea: prezentarea concluziilor, a rezultatelor sau a elementelor esenţiale în cadrul analizei fenomenului sau procesului economic. Sinteza este o „metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare, îmbinarea a două sau mai multor elemente care pot forma un tot”.

11. 2. Metode cantitative de analiză a activităţii economico – financiare a întreprinderii Printre metodele cantitative de analiză, cele mai des utilizate sunt: Metoda bilanţieră; Metoda substituţiei în lanţ; Metoda abaterilor absolute; Metoda abaterilor relative; Metoda matricială; Metoda integrală; Metoda participării în cotă, etc. Aceste metode pot fi utilizate pentru modelele de tip aditiv şi multiplicativ, presupunînd anumite etape în determinarea influenţei cantitative a factorilor asupra indicatorilor rezultativi.

12. TEMA 4. Analiza programului de producere a întreprinderii 1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie 2. Analiza îndeplinirii programului de producţie după structură 3. Analiza programului de producţie după calitate şi competitivitate 4. Analiza îndeplinirii programului de producţie după ritmicitate 5. Analiza veniturilor din vînzări 1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie Orice unitate de producţie care doreşte să se dezvolte în condiţiile dure ale economiei de piaţă se confruntă permanent cu cel puţin trei probleme de bază: ce bunuri trebuie să producă şi în ce cantităţi; pentru cine trebuie să le producă; cum trebuie să le producă. Prin urmare, producătorii trebuie permanent să producă acele bunuri care sînt solicitate pe piaţa de desfacere şi pot să asigure profitul scontat.

13. 2. Analiza îndeplinirii programului de producţie după structură Sarcina principală a analizei structurii producţiei constă în determinarea gradului de respectare a structurii programate şi a consecinţelor care pot apărea în urma nerespectării acesteia. În cele mai dese cazuri aprecierea îndeplinirii programului de producţie după structură se efectuează în baza coeficientului mediu de structură care se determină ca raportul dintre volumul producţiei fabricate efectiv în limita structurii programate şi volumul producţiei fabricate programate şi înmulţit cu 100%. 3. Analiza programului de producţie după calitate şi competitivitate Prin calitatea producţiei se subînţelege proprietăţile particulare ale fiecărui produs fabricat care corespund unor cerinţe strict determinate pe piaţa de desfacere sau satisfac anumite necesităţi ale consumatorului. În acest caz este necesar să se aprecieze tendinţa modificării ponderii produselor ce aparţin diferitor nivele de calitate în volumul total al producţiei fabricate Prin competitivitate se subînţeleg corespunderea produsului fabricat cerinţelor pieţei de desfacere. Gradul de competitivitatea a produselor fabricate se determină ca raportul dintre produsele competitive şi cantitatea totală a produselor fabricate

14. 4. Analiza îndeplinirii programului de producţie după ritmicitate În cele mai dese cazuri analiza ritmicităţii producţiei se efectuează pe decade, luni şi trimestre. Există mai multe metode de apreciere a programului de producţie după ritmicitate. Foarte frecvent se apelează la coeficientul mediu de ritmicitate care se calculează ca raportul dintre volumul producţiei fabricate efectiv în limitele ritmicităţii programate şi volumul programat al producţiei. 5. Analiza veniturilor din vînzări Analiza veniturilor întreprinderii pe feluri de activităţi presupune calculul ponderii fiecărui compartiment al veniturilor în totalul cheltuielilor; calculul şi aprecierea abaterii absolute şi relative a fiecărui compartiment al veniturilor în suma totală a veniturilor întreprinderii; aprecierea ponderii compartimentului care predomină în structura veniturilor totale ale întreprinderii.

15. TEMA 5. Analiza asigurării şi utilizării resurselor umane ale întreprinderii 1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie 2. Analiza asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural şi calitativ. 3. Analiza utilizării timpului de muncă 4. Analiza productivităţii muncii 1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie Forţa de muncă este unicul factor important care este capabil să producă valori noi. Concomitent, acest factor joacă un rol determinant în dirijarea procesului de producţie, este creatorul şi animatorul mijloacelor de producţie. Sursele principale de informaţie: - Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul „Resursele umane şi utilizarea lor”) sau planul de afaceri (business plan); - Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”; - Raportul statistic nr. 1-m (anual) „Munca”; - Raportul statistic nr. 1-c „Mişcarea personalului şi locurilor de muncă existente”; - Alte surse de informaţie.

16. 2. Analiza asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural şi calitativ Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate maximă numai cu condiţia că unitatea economică respectivă este asigurată la timp cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ. Analiza cantitativă şi structurală se efectuează cu ajutorul următorului tabel: Tabelul 1 Analiza resurselor umane ale întreprinderii

17. 3. Analiza utilizării timpului de muncă Analiza utilizării timpului de muncă prevede descoperirea rezervelor interne legate nemijlocit de folosirea completă a timpului disponibil, precum şi a cauzelor care au provocat pierderile de timp în om-zile şi om-ore evidenţiate în perioada de gestiune. Analiza timpului de muncă poate fi efectuată cu ajutorul tabelului: Tabelul 2 Analiza timpului de muncă

18. 4. Analiza productivităţii muncii Productivitatea muncii, ca factor hotărîtor al creşterii economice, este influenţată de o mulţime de factori, şi anume: Factori naturali, Factori tehnici şi tehnologici, Factori economici, Factori biologici şi de alimentaţie, Factori psihologici, Factori fizico – chimici, Factori sociali, Factori de structură, etc. Ţinînd cont de evidenţa timpului efectiv utilizat, acest indicator poate fi divizat în: 1. productivitatea medie anuală a unui muncitor (Wm ) care se calculează prin relaţia: 2. productivitatea medie pe zi a unui muncitor ( Wz) care se calculează prin relaţia: 3. productivitatea medie pe oră a unui muncitor ( Wh) care se calculează prin relaţia:

19. TEMA 6. Analiza resurselor material – tehnice ale întreprinderii 1. Necesitatea analizei resurselor material – tehnice ale întreprinderii şi sursele principale de informaţie 2. Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării acestora 3. Analiza aprovizionării si asigurării întreprinderii cu resurse materiale şi a eficienţei utilizării acestora 1. Necesitatea analizei resurselor material – tehnice ale întreprinderii şi sursele principale de informaţie Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate de producţie trebuie să dispună de un potenţial tehnico-material bine argumentat. Mijloacele fixe ocupă un loc predominant între factorii de producţie, deoarece este cel mai mobil element al acestora. Printre sarcinile analizei putem enumera: examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe şi stocurilor de materiale în dinamică; aprecierea eficienţei utilizării mijloacelor fixe şi a stocurilor de mărfuri şi materiale; analiza folosirii utilajului; calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe şi a stocurilor de mărfuri şi materiale asupra devierii volumului producţiei fabricate; etc.

20. 2. Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării acestora Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării acestora, de regulă, se începe cu examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică. Acest studiu se efectuează în baza datelor din anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar anual (capitolul 1 „Existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung). De regulă, pe parcursul perioadei de gestiune mijloacele fixe ale întreprinderii sunt în mişcare, ceea ce determină necesitatea calculului şi examinării următorilor doi indicatori relativi şi anume: - Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe - Coeficientul de ieşire a mijloacelor fixe 3. Analiza aprovizionării si asigurării întreprinderii cu resurse materiale şi a eficienţei utilizării acestora Analiza procesului de aprovizionare poate fi structurată pe mai multe segmente, cum ar fi: - acoperirea necesarului de materiale cu contracte corespunzătoare încheiate între întreprindere şi furnizori; - realizarea programului de aprovizionare a întreprindere în total şi pe principalele resurse materiale; - asigurarea necesarului de materii prime şi resurse materiale pentru producţie din punct de vedere cantitativ, calitativ şi la termen.

21. TEMA 7. Analiza consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii 1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie 2. Analiza structurii costului producţiei 3. Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activităţi 1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie In condiţiile economiei de piaţă obţinerea veniturilor maxime cu consumuri şi cheltuieli minime este scopul de bază al fiecărei entităţi economice. Din acest motiv, analiza consumurilor şi cheltuielilor acesteia este primordială.

22. 2. Analiza structurii costului producţiei Analiza consumurilor întreprinderii se bazează pe cu examinarea structurii costului producţiei la nivel general. În acest scop se foloseşte următorul tabel : Tabelul 3 Analiza structurii costului producţiei

23. 3. Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activităţi Analiza cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activităţi presupune calculul ponderii fiecărui compartiment al cheltuielilor în totalul cheltuielilor; calculul şi aprecierea abaterii absolute şi relative a fiecărui compartiment al cheltuielilor în suma totală a cheltuielilor întreprinderii; aprecierea ponderii compartimentului care predomină în structura cheltuielilor totale ale întreprinderii. În cele mai dese cazuri, analiza cheltuielilor presupune calculul în următorul tabel: Tabelul 4 Analiza structurii generale a cheltuielilor întreprinderii

24. TEMA 8. Analiza formării şi repartizării profitului 1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie 2. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare 3. Analiza profitului (pierderii) din activitatea operaţională 4. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale 5. Aprecierea generală a repartizării profitului după direcţii principale 6. Analiza tensiunii sistemului fiscal În economia de piaţă profitul constituie condiţia de existenţă a unei întreprinderi, deoarece reflectă capacitatea acesteia de a se autofinanţa şi dezvolta şi oglindeşte rezultatele întregii activităţi. Profitul este scopul şi sursa de activitate a întreprinderii. Pentru analiză, indicatorii rezultatelor financiare se culeg din următoarele surse de informaţii: Raportul de profit şi pierderi; Bilanţul contabil; Business – planul pentru anul de gestiune şi anul precedent; Raportul statistic 1P – Producţie şi 5C – Consumurile şi cheltuielile întreprinderii; Cartea mare (anumite conturi); Etc.

25. TEMA 9. Analiza situaţiei patrimoniale a entităţii economice 1. Necesitatea analizei situaţiei patrimoniale 2. Aprecierea generală a mărimii, structurii şi evoluţiei activelor disponibile 3. Calculul şi analiza patrimoniului net 4. Analiza rotaţiei activului 1. Necesitatea analizei situaţiei patrimoniale Necesitatea analizei situaţiei patrimoniale rezultă din importanţa informaţiilor obţinute în urma analizei pentru elaborarea deciziilor de diferit gen de către utilizatorii numeroşi ai bilanţului contabil. Analiza situaţiei patrimoniale oferă utilizatorilor bilanţului contabil posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte: - Care este mărimea totală a activelor controlate de întreprindere; - Creşte ori descreşte în dinamică patrimoniul aflat la dispoziţia întreprinderii; - Care este componenţa patrimoniului întreprinderii; - Cu ce destinaţie se folosesc activele disponibile; - Care este gradul lichidităţii activelor controlate de întreprindere; - Aduc ori nu aduc venit activele controlate de întreprindere, etc.

26. 2. Aprecierea generală a mărimii, structurii şi evoluţiei activelor disponibile Pentru studierea structurii patrimoniului şi evoluţiei acestuia se foloseşte pe larg metoda verticală, ce cuprinde calcularea ponderii fiecărui element component în totalul activului. Poate fi folosită şi o altă metodă – metoda ratelor. În acest caz se calculează şi se interpretează o varietate mare de coeficienţi, cu ajutorul cărora se analizează structura activelor după diferite criterii. Coeficienţii calculaţi sînt: 1. Rata imobilizărilor RIM = ATL / TA 2. Rata activelor curente RAc = AC / TA 3. Rata compoziţiei tehnice RCTA = MFVAL.BIL. / TA 4. Rata activelor perfect lichide RAPL = MB / TA

27. 3. Calculul şi analiza patrimoniului net Patrimoniul întreprinderii poate fi analizat nu numai la valoarea de bilanţ, dar şi la valoarea netă a acestuia, folosindu-se noţiunea de patrimoniul net (sau active nete). Formula de calcul a patrimoniul net este :PNET = TA - DTL – DTS. În urma desfăşurării unei activităţi economico – financiare eficiente mărimea patrimoniului net creşte în dinamică. 4. Analiza rotaţiei activului În vederea aprecierii utilizării intensive a activelor, sînt calculate şi analizate ratele de rotaţie a activelor, care constau în compararea ritmului de modificare a veniturilor din vînzări şi valorii medii a activelor. Ratele de rotaţie a activelor măsoară viteza de transformare a activelor în lichidităţi. Pentru aprecierea ratelor de rotaţie a activelor se determină: Numărul de rotaţii a activelor şi Durata de rotaţie a activelor.

28. TEMA 10. Analiza surselor de finanţare a activelor entităţii economice 1. Necesitatea analizei surselor de finanţare a activelor 2. Aprecierea generală a surselor de finanţare a activelor 3. Analiza capitalului propriu 4. Analiza nivelului de îndatorare a întreprinderii 1. Necesitatea analizei surselor de finanţare a activelor Analiza surselor de finanţare a activelor (pasivelor) oferă utilizatorilor bilanţului contabil posibilitatea de a răspunde la următoarele întrebări: De unde provin activele controlate ale întreprinderii; Care surse de finanţare, proprii sau împrumutate prevalează la formarea patrimoniului întreprinderii; Care este mărimea şi structura surselor proprii de finanţare; Cum se caracterizează datoriile întreprinderii, Cît de costisitoare este pentru întreprindere atragerea mijloacelor împrumutate, etc.

29. 2. Aprecierea generală a surselor de finanţare a activelor În vederea aprecierii generale a surselor de finanţare a activelor, adică, a pasivelor, se calculează un şir de coeficienţi: 1. Coeficientul de autonomie: CA = CPr / TP; 2. Coeficientul de atragere a surselor împrumutate: CASÎ = (DTL+DTS) / TP; 3. Coeficientul corelaţiei între sursele proprii şi împrumutate: CC = (DTL+DTS) / CPr; 4. Rata solvabilităţii generale: RSG = TP / (DTL+DTS). Mărimea şi dinamica coeficienţilor respectivi sînt prezentaţi în tabelul următor: Tabelul 5

30. 3. Analiza capitalului propriu Capitalul propriu se caracterizează ca mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea datoriilor. O deosebită atenţie se acordă structurii capitalului propriu şi evoluţiei acestuia, cu scopul de a depista îmbunătăţirea sau deprecierea calităţii capitalului propriu din punct de vedere structural. 4. Analiza nivelului de îndatorare a întreprinderii De obicei, în procesul desfăşurării activităţii economico – financiare întreprinderea pe lîngă folosirea capitalului propriu apelează şi la surse străine de finanţare. Astfel, mărimea, componenţa şi evoluţia acestor datorii apărute, determină în mod direct stabilitatea situaţiei financiare şi dependenţa întreprinderii de partenerii de afaceri. În vederea analizei datoriilor se întreprind următorii paşi: analiza structurală a datoriilor şi analiza datoriilor în baza ratelor.

31. TEMA 11. Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate 1. Importanţa analizei rentabilităţii 2. Analiza rentabilităţii veniturilor din vînzări 3. Analiza rentabilităţii activelor 4. Analiza rentabilităţii capitalului propriu 5. Analiza rentabilităţii capitalului permanent Indicatorii de rentabilitate reprezintă indicatorii ce reflectă eficienţa activităţii entităţii economice în anumite domenii de activitate. În acest sens se calculează şi se interpretează următorii indicatori de rentabilitate: 1. Rentabilitatea veniturilor din vînzări 2. Rentabilitatea activelor 3. Rentabilitatea capitalului propriu 4. Rentabilitatea capitalului permanent O parte din indicatorii sus-menţionaţi se prezintă în continuare:

32. Analiza rentabilităţii producţiei şi a unui produs concret Prima etapă: se efectuează analiza rentabilităţii producţiei în dinamică pentru ultimii 4 – 6 ani. A doua etapă: se studiază nişte cazuri particulare a rentabilităţii producţiei şi se analizează prin metoda substituţiei în lanţ influenţa factorilor asupra indicatorilor generalizatori: 1. Rentabilitatea producţiei vîndute: 2. Rentabilitatea unui produs concret:

33. Analiza rentabilităţii economice şi financiare Rentabilitatea economică indică eficienţa utilizării resurselor disponibile (active), indiferent de sursa de formare a lor: În caz particular a analizei, rentabilitatea economică este rentabilitatea fondurilor de producţie: Rentabilitatea financiară caracterizează eficienţa utilizării resurselor proprii. Anume acest indicator prezintă un interes deosebit pentru investitorii existenţi şi potenţiali:

34. TEMA 12. Lichiditatea şi semnificaţia ei în echilibrul financiar al entităţii economice 1. Importanţa analizei lichidităţii 2. Clasarea activelor şi surselor de formare a acestora pentru analiza lichidităţii 3. Analiza lichidităţii în cadrul analizei exprese 4. Analiza fondului de rulment Analiza lichidităţii bilanţului contabil ocupă un loc semnificativ în fundamentarea politicii financiare a întreprinderii, deoarece are ca scop asigurarea cu informaţie obiectivă şi veridică a tuturor participanţilor la relaţiile de piaţă: furnizori, creditori, acţionari (asociaţi), investitori potenţiali etc. Lichiditatea unei întreprinderi exprimă capacitatea acesteia de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt. Aceasta implică, din partea firmei respective, transformarea rapidă a activelor curente în disponibil bănesc. Lipsa de lichiditate poate conduce la situaţia de a nu face faţă obligaţiunilor sale şi de a înceta plăţile. O parte din indicatorii ce se calculează la analiza lichidităţii sunt: 1. Lichiditatea curentă Lc = AC / DTS; 2. Lichiditatea intermediară Li = (MB + ITS + CTS)/ DTS; 3. Lichiditatea absolută La = MB / DTS.

35. TEMA 13. Analiza SWOT a entităţii economice 1. Semnificaţia termenului SWOT 2. Principii generale pentru identificarea itemurilor SWOT 3. Construirea strategiilor pe baza analizei SWOT Analiza SWOT pune în lumină punctele tari şi slabe ale entităţii economice, asociate cu oportunităţi şi ameninţările existente la un moment dat pe piaţă. Analiza SWOT prezintă pe aceeaşi pagină cele 4 elemente în patru cadrane diferite: pe pătratele din partea de sus sunt enumerate punctele forte şi cele slabe, iar pe cele din partea de jos – oportunităţile şi ameninţările.