1 / 30

Singurul nostru simbolist autentic ( la limita dintre simbolism, expresionism şi avangardă )

Singurul nostru simbolist autentic ( la limita dintre simbolism, expresionism şi avangardă ). POET SIMBOLIST GEORGE BACOVIA ( 1881 – 1957 ) ( George Vasiliu ).

feng
Download Presentation

Singurul nostru simbolist autentic ( la limita dintre simbolism, expresionism şi avangardă )

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Singurul nostru simbolist autentic ( la limita dintre simbolism, expresionism şi avangardă )

  2. POET SIMBOLISTGEORGE BACOVIA ( 1881 – 1957 ) ( George Vasiliu )

  3. Cel mai mare poet simbolist român. Bacovia a dus o existenţă retrasă, fiind marcat sufleteşte de monotonia vieţii din târgurile de provincie, cu atmosferă sufocantă, obositoare. În opera lui întâlnim toate temele şi motivele ce ilustrează şi definesc simbolismul: singurătatea melancolia, spleenul, misterul, evadarea, natura ( motive: ploaia, anotimpuri nevrotice ), nevroza, iubirea deprimantă, oraşul sufocant. By ABC

  4. Epitaf Aici sunt euUn solitar,Ce-a râs amar Si-a plâns mereu.Cu-al meu aspect Făcea să morCăci tuturorPăream suspect.

  5. RarSingur, singur, singur,Într-un han, departe -Doarme şi hangiul,Străzile-s deşarte,Singur, singur, singur...

  6. Plouă, plouă, plouă,Vreme de beţie -Şi s-asculţi pustiul,Ce melancolie!Plouă, plouă, plouă...

  7. DecembreTe uită cum ninge decembre...Spre geamuri, iubito, priveşte -Mai spune s-aducă jăratecŞi focul s-aud cum trosneşte.

  8. Si mâna fotoliul spre sobă,La horn să ascult vijelia,Sau zilele mele - totuna -Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

  9. Decor Copacii albi, copacii negriStau goi în parcul solitarDecor de doliu funerar ...Copacii albi, copacii negri.În parc regretele plâng iar ...

  10. Ninge grozav pe câmp la abator Si sânge cald se scurge pe canal; Plină-i zăpada de sânge animal- Si ninge mereu pe-un trist patinor. Tablou de iarnă

  11. Verde crud, verde crud... Mugur alb, şi roz şi pur, Vis de-albastru şi de-azur, Te mai văd, te mai aud!

  12. Liceu, — cimitir Al tinereţii mele — Pedanţi profesori Şi examene grele... Şi azi mă-nfiori Liceu, — cimitir Al tinereţii mele! Liceu 1903 (20 ani )- Scrie poezia Liceu, ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenţilor din acel an, în vederea reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret. El prezintă anii traumatici din liceu şi atmosfera cam rece.

  13. Casa memorială din Bacău

  14. Poveste Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitoriPrintre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodatăCa s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutăriTe duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecatăCa o pală rătăcire coborând din alte zări.

  15. Psalm Iubito, cu faţa de mort,Fecioară uitată în turn,Plângând în balconCu grai monoton,Cu suflet taciturn -În visul meu te port.Iubito, cu faţa de mort,Mireasă pe tron,Cu grai monotonÎn visul meu te port.

  16. Prin 1902, Bacovia a scris poezia Plumb, într-o prima forma, pe care a tot cizelat-o şi, abia in 1915, a citit-o în cenaclul lui Macedonski. Entuziasmat, maestrul i-a dedicat cunoscutul catren: „Poete scump, pe frunte Porţi mândre flori de laur, Căci singur, până astăzi, Din Plumb făcut- ai aur!“ “Dormeau adânc sicriele de plumb…”

  17. Se inspiră din epoca paleolitică, în care locuinţele primitive se numeau “lacustre”. Acestea erau nişte colibe suspendate pe piloni în mijlocul unor ape, pentru ca oamenii să se poată apăra de marile animale. Locuinţa era legată de ţărm cu o punte de lemn, care noaptea se trăgea şi o izola. De-atâteanopţiaudplouând, Audmateriaplângând… Suntsingur, şimă duce-un gând Sprelocuinţelelacustre. Lacustra

  18. Moină Şi toamna, şi iarnaCoboară-amândouă;Şi plouă, şi ninge -Şi ninge, şi plouă.Şi noaptea se lasăMurdară şi goală;Şi galbeni trec bolnaviCopii de la şcoală.Şi-s umezi pereţii,Şi-un frig mă cuprinde -Cu cei din morminteUn gând mă deprinde...

  19. Monosilab de toamnăToamnasună-n geamfrunze de metal,Vânt.Întăcereagrea, gândşi animalFrânt.Înodaie, tristsunălemnulmut:Poc.Umbreîmprejurîntr-un gol, tăcut,Loc.

  20. Nevroză Afară ninge prăpădind,Iubita cântă la clavir, - Si târgul stă întunecat,De parcă ninge-n cimitir.Iubita cântă-un marş funebru,iar eu nedumerit mă mir :De ce să cânte-un marş funebru...Si ninge ca-ntr-un cimitir.Ea plânge şi-a căzut pe clape,Si geme greu ca în delir...În dezacord clavirul moare,Si ninge ca-ntr-un cimitir.Si plâng şi eu si tremurândPe umeri pletele-i resfir...Afară târgul stă pustiu,Si ninge ca-ntr-un cimitir.

  21. Pastel Buciumă toamnaAgonic - din fund -Trec păsăreleSi tainic s-ascund.Târâie ploaia ...Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuşi de fum.Departe, pe câmp,Cad corbii, domol;Si răgete lungiPornesc din ocol.Tălăngile, trist,Tot sună dogit ...Si tare-i târziu,Si n-am mai murit ...

  22. CuptorSunt câţiva morţi în oraş, iubito,Chiar pentru asta am venit să-ţi spun;Pe catafalc, de căldură-n oraş,Incet, cadavrele se descompun.Cei vii se mişcăşi ei descompuşi,Cu lutul de căldură asudat;E miros de cadavre, iubito,Si azi, chiar sânul tău e mai lăsat.

  23. În parcAcum, stă parcul devastat, fatal,Mâncat de cancer şi ftizie,Pătat de roşu carne-vie -Acum, se-nşiră scene de spital.

  24. Adio, pică frunza Si-i galbenă ca tine, Adio, nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine.

  25. Ego Tot mai tăcut şi singur În lumea mea pustie — Şi tot mai mult m-apasă O grea mizantropie.

  26. Poemă finală Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu ştie nimeniMâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvântSingur să mă pierd în lume neştiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ...

  27. "Nimic. Pustiul tot mai larg părea... Si-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt."

  28. Imaginile şi unele informaţii au fost preluate de pe Internet Muzica: Nicu Alifantis ( pe versuri de George Bacovia: Decembre, Rar )

  29. Trăsăturile simbolismului • Simbolul= în locul exprimării directe, foarte clare,se foloseşte simbolul ( plumbul, rozele ); • Sugestia=ideea nu trebuie comunicată prea direct, ci mai mult sugerată ( subînţeleasă ); ( vag, indeterminat, obscur ) Mallarme= “a numi un obiect este a suprima ¾ din plăcerea poemului”, “a sugera, iată visul !“. • Corespondenţele: între microcosmos ( eul poetului ) si macrocosmos • ( natură ): ploaia creează depresie; ( anumite culori sau instrumente determină o stare de spirit ) • Sinestezia= acord de senzaţii= amestecul de simţuri: “Parfum ( olfactiv ), culoare ( vizual ), sunet ( auditiv ) se-ngână şi-şi răspund” ( “Corespondenţe”, Baudelaire ). • Muzicalitatea= Verlaine:”Muzica înainte de toate “ = tehnica refrenului, repetiţia, rime interioare, neologisme eufonice; = Macedonski=”arta versurilor este arta muzicii”. • Prozodia= simboliştii introduc versul liber ( Gustave Kahn –Franţa ) ( Macedonski= ”Hinov”= prima poezie în vers liber în România ).

More Related