RĂSPUNDEREA CIVILĂ A MAGISTRAŢILOR ŞI MODUL CUM ACEASTA LE POATE AFECTA INDEPENDENŢA

1. RĂSPUNDEREA CIVILĂ A MAGISTRAŢILOR ŞI MODUL CUM ACEASTA LE POATE AFECTAINDEPENDENŢA

2. Constituţia României art. 124 – Înfăptuirea justiţiei: • Justiţia se înfăptuieşte în numele legii; • Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi; • Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii art. 131 – Rolul Ministerului Public: (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

3. rolul justiţiei în general(şi al magistratului în special) • de a contribui la apărareadrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale tuturor celor ce li se adresează; • de a contribui la realizareaordinii publice; • buna administrare a justiţiei (atribut exclusiv al statului)

4. Un drept fundamental al cetăţenilor oricărui stat democratic: • buna administrare a justiţiei • deficienţele în organizarea şi funcţionarea justiţiei reprezintă încălcări ale acestui drept.

5. Dubla perspectivă Problema răspunderii trebuie privită prin prisma rolului pe care îl are: • Justiţia - organism unitar, • Magistratul – privit individual.

6. În literatura juridică s-au formulat două interogaţii: • Poate fi ţinut să răspundă statul pentru deciziile luate de magistraţi? Da? • Atunci va avea statul o acţiune recursorie împotriva magistraţilor? (În ce măsură este ea necesară?)

7. Congresul Uniunii Internaţionale a Magistraţilor (Macao -1989) • Răspunderea statului pentru deciziile pronunţate de judecători. Constituie corpul magistraţilor un organ de stat ?

8. Congresul Uniunii Internaţionale a Magistraţilor (Macao -1989) • Răspunderea judecătorilor pentru hotărârile pe care le pronunţă.

9. Justificarea lipsei răspunderii magistraţilor • dacă trebuie să răspundă material, ar fi pusă în discuţie independenţa judecătorilor: - existenţa acţiunii în răspundere, poate da naştere tentaţiei de asumare a celor mai mici riscuri; - de aici – concluzia: riscurile sunt mai mult sau mai puţin importante în funcţie de potenţa financiară a unei părţi; • dacă magistratul trebuie să compară în faţa colegilor săi, va plana suspiciunea că judecătorii, în mod deliberat,şi-au acoperit colegul.

10. Justificarea lipsei răspunderii magistraţilor • Instalarea unei psihoze de bănuieli de parţialitate este de temut.

11. Acţiunea recursoriea statului împotriva magistratului • Ţările care consideră că judecătorii nu pot fi traşi la răspundere pentru nici un motiv - nu poate exista nici o acţiune recursorie a statului contra judecătorilor, chiar şi în situaţia în care statul ar putea fi responsabil. • Portugalia, Canada, Malta, Irlanda, Marea Britanie.

12. România Reglementările în vigoare: • Constituţia României - cadrul general Art. 52 -(3)Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. • Convenţia europeană a drepturilor omului, Protocol 7, Art. 3: Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară.

13. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: ART. 94 - felurile răspunderii magistraţilor. (1) Judecătorii si procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii. ART. 96 reglementează diferit. • răspunderea statului - fără nici o distincţie (procese penale/altele): (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii... • răspunderea magistratului (nefăcânde-se nici o distincţie): (7)După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

14. repararea prejudiciului • pentru erori judiciare săvârşite în procesele penale: (3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală. • pentru erori judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale: (4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor ... nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecării procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

15. Observaţii: • Există 2 tipuri de răspundere: - Răspunderea statuluipentru erori judiciare -unică, indiferent de izvor; - Răspunderea magistratului- când îşi exercită funcţia curea-credinţăsaugravă neglijenţă. • Cele două tipuri de răspundere (a statului şi a magistratului), au acelaşi izvor: - eroarea judiciară - • Diferit reglementat: dreptul la repararea prejudiciului:(după izvorului ce a dat naştere erorii judiciare, generatoare de prejudiciu).

16. Răspunderea patrimonială a statului • Are aceeaşi natură juridică, indiferent de izvorul ce i-a dat naştere. • Temeiul răspunderii patrimoniale . • statul este cel ce administrează activitatea justiţiei: - statul este cel ce organizează , din punct de vedere strict administrativ, justiţia; - este cel ce o finanţează; - statul este cel ce elaborează politicile după care funcţionează justiţia; - formarea magistraţilor – în sarcina statului;

17. Răspunderea patrimonială a statului • În alte cauze decât cele penale: • răspunderea statului este limitată la existenţa unei condamnări penale sau a unei sancţionări disciplinare a magistratului; • eroarea judiciară nu este definită. • După ce statul acoperă prejudiciul persoanei vătămate, acesta „... se poateîndrepta...” împotriva magistratului: - numai dacă se acoperă prejudiciul statul are acţiunea în despăgubiri. Inechitabil!

18. Răspunderea patrimonială a statului • nu poate fi vorba de o răspundere civilă delictuală întemeiată pe art. 998 şi 999 Cod Civil. - temeiul răspunderii este diferit;

19. Răspunderea patrimonială a statului • Exercitarea dreptului la acţiunea în despăgubiri împotriva magistratului este lăsată la latitudinea statului. • De lege ferenda: • repararea prejudiciului nu trebuie condiţionată de existenţa vinovăţiei magistratului (nu întotdeauna este magistratul vinovat de producerea prejudiciului); • o definire a erorii judiciare (nu limitativ prevăzută); • eliminarea inechităţilor; O reglementare a instituţiei ca atare, se impune cu necesitate.

20. Răspunderea patrimonială a magistratului • are un caracter subsidiar; • se poate angaja doar dacă magistratula săvârşit o eroare judiciară, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ce a dat naştere unui prejudiciu; • întinderea prejudiciului, ce trebuie acoperit, nu este prevăzută; • Este necesară existenţa unei hotărâri definitive, în urma unui proces, prin care s-au stabilit: • răspunderea patrimonială a statului; • întinderea prejudiciului.

21. Acţiunea în despăgubiri • Acţiunea în despăgubiri împotriva magistraţilor are o sferă mai restrânsă decât acţiunea în regres; cea din urmă cuprinde dreptul statului de a se îndrepta împotriva oricărei persoane care a provocat situaţia generatoare de daune (aici este necesar să se facă anumite nuanţări). • Acţiunea în despăgubiri - la latitudinea statului; • Diferit de acţiunea în regres - obligatorie. • Instanţa competentă să judece o astfel de acţiune nu este prevăzută. • Procedura nefiind reglementată, acest lucru se impune cu necesitate. • Termenul de prescripţie – 1 an.

22. Etape de parcurs în alte cuze decât cele penale • Hotărâre definitvă – conţine eroarea judiciară. • Hotărâre definitvă – confirmă existenţa erorii. • Hotărâre definitvă: - stabileşte răspunderea penală sau disciplinară a magistratului; -legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi eroarea judiciară. • Hotărâre definitvă – stabileşte răspunderea statului şi întinderea prejudiciului. • Hotărâre definitvă - stabileşte răspunderea magistratului şi întinderea prejudiciului.

23. În loc de concluzii • Prejudiciulva trebui acoperit în totalitate sau numai parţial? • Care sunt criteriile după care vom stabili întinderea prejudiciului? • Ce se întâmplă dacă suma pe care magistratul trebuie să o plătească statului este atât de mare încât este de natură să îl destabilizeze din punct de vedere economic şi social? • Va mai putea acesta să-şi exercite profesia în continuare cu imparţialitate şi echilibru ? • Va mai fi acesta un judecător, sau procuror independent? • Ce urmărim de fapt atunci când ne dorim să tragem la răspundere un magistrat neglijent sau care îşi exercită funcţia cu rea-credinţă? (N-ar fi suficientă o răspundere disciplinară?)

24. Studiu privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar - 2007 • Desfăşurat: septembrie – octombrie, de către Transparency International – România; • Două focus-grupuri: judecători (4104) şi procurori (1756), total – 5860 magistraţi; • Chestionar; • Un focus-grup de analiză. Propuneri: ........................................ Introducerea asigurărilor obligatorii pentru răspunderea patrimonială în caz de eroare judiciară pentru magistraţi – constituită de stat, în favoarea acestora.

25. În ce măsură credeţi că actualul statut al magistraţilor asigură protecţia unitară a magistraţilor români?

26. Consideraţi că în acest moment magistraţii sunt protejaţi de riscurile ce decurg din îndeplinirea atribuţiilor?