320 likes | 439 Views
Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova. Calitatea predării-învăţării în cadrul IRIM 2 1 mai 20 1 0 V. Cucerescu Str. Al. Puşkin 54 Chişinău, Moldova Tel.: 210985 E-mail: cucerescu@yahoo.com. Predarea şi învăţarea – componente esenţiale ale procesului de învăţământ. Predarea
E N D
Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova Calitatea predării-învăţării în cadrul IRIM 21mai 2010 V. Cucerescu Str. Al. Puşkin 54 Chişinău, Moldova Tel.: 210985 E-mail: cucerescu@yahoo.com
Predarea şi învăţarea – componente esenţiale ale procesului de învăţământ Predarea • Ce se predă • Cum şi cui se predă • Finalităţi Învăţarea • Ce se învaţă • Cum şi cine învaţă • Finalităţi
Se memorează • 10% din ceea ce se citeşte • 20 % din ceea ce se ascultă • 30 % din ceea ce se vede • 50 % din ceea ce se citeşte şi se ascultă • 80 % din ceea ce se spune • 90 % din ceea ce se face
Raţiunea educaţiei universitare • Dezvoltarea şi cultivarea noilor nevoi, aptitudini şi sensibilităţi • Dezvoltarea cunoaşterii şi acţiunii: • prin indivizi • cu indivizi • a tuturor indivizilor • pentru toţi indivizii
Cerinţe • Educaţia universitară să pornească de la cerinţele (nevoile) vieţii pentru a analiza competenţele cerute de viitorul loc de muncă: • Cine este studentul? • Încotro merge? • Ce poate fi acesta? • Cerinţele şi competenţele determină: • Construcţia obiectivelor • Elaborarea conţinuturilor • Aplicarea metodelor • Utilizarea evaluării • Dificultate / Risc – trebuie să fim competenţi în situaţii de incertitudine mărită, fapt nou pe arena istoriei umane. • Competenţe (def.) – ansamblu de capacităţi de a acţiona într-un timp şi la o situaţie dată, folosind resursele cognitive.
Pragmatismul educaţiei universitare • Scopul fundamental al educaţiei studenţilor: • a învăţa să acţioneze • să facă experienţe • să rezolve probleme • J. Dewey – ideile sunt instrumentele de bază prin intermediul cărora se înfăptuieşte acţiunea, se rezolvă problemele, se realizează experienţele. • 5 elemente / trepte (J. Dewey): • Stabilirea conflictului din experienţa noastră • Stabilirea limitelor şi caracteristicilor unei probleme prin formularea acesteia în termeni precişi • Formularea ipotezei de rezolvare a problemei • Reflecţii pe marginea posibilităţilor de rezolvare • Observaţii şi experimente prin care să acceptăm sau să respingem ipoteza (deci, să rezolvăm corect problema)
Natura învăţării universitare • Acţiunea şi Interacţiunea – studentul contribuie activ la: • Construcţia personalităţii sale • Universul său de cunoaştere • Apreciere • Acţiune • alături de cadrele didactice, de mediu şi informaţia generală • PARTICIPARE ŞI ANTICIPARE
Acţiunea şi interacţiunea: condiţii de eficientizare • Asumarea de către student a rolului de coparticipant activ la activităţile didactice • Fiecare angajare a studentului la o participare activă poartă pecetea individualităţii – încurajarea modului personal şi nu şablonard • Utilizarea metodelor şcolăreşti în procesul instructiv-educativ universitar creează aproape întotdeauna refuzul studentului de a participa activ • Lipsa de participare activă a studentului de multe ori se explică prin faptul că el consideră acele cunoştinţe ca fiind sărace în relevanţă sau / şi neinteresante în viitoarea sa activitate profesională • Participarea activă sporeşte atunci când studenţii sunt organizaţi în grup de învăţare, acţiune, cercetare, descoperire • Obiectivele abstracte, nedefinite concret – frână în calea participării active • Rolul primordial îl are organizarea metodică a drumului de participare activă
Studenţii – perechile cognitive • Analitic – sintetic: ia în considerare ansamblul – detaliul • Reflexiv – impulsiv: judecă îndelung înainte de a răspunde – reacţionează imediat • Convergent – divergent: dă soluţii model – imaginaţie liberă • Nivelat – reliefat: în funcţie de ataşamentul faţă de detalii particulare • Vizual – auditiv: în funcţie de tipul de memorie mai activă • Temerar – prudent: îşi asumă riscurile – le evită
Predarea – artă şi ştiinţă Elementele predării: • conţinut determinat şi forme de prezentare (realizare)
Metodă – principiu – tehnică • Metoda – o cale de a concepe ordinea unei gândiri, precum şi un sistem de transformare a ideilor, acţiunii efective în activităţi actualizate care se transformă în proiecte şi produse • Principiul – acţiuni didactice folosite din perspectiva metodei • Tehnica – secvenţele de operaţii specifice care intervin în acţiune • Metodele îşi justifică valoarea în măsura în care realizează obiectivele propuse în funcţie de conţinuturile pe care le vehiculează.
Tipologiastilurilor cognitive (Butler) Stilul A – munceşte bine singur: • îşi planifică activitatea • îşi încheie munca în termenele stabilite • citeşte instrucţiunile cu atenţie • este circumpspect la sarcinile cu final deschis • ia notiţe bune • nu-l prea interesează alte moduri de lucru • poate fi preocupat de detalii • nu este întotdeauna capabil să lucreze bine cu alţii
Tipologiastilurilor cognitive Stilul B – îşi organizează bine materialul: • îi place să rezolve probleme • rezolvă mai bine sarcinile în scris • este precis şi meticulos • caută legături între idei • vrea suficientă informaţie înainte de a începe lucrul • poate fi precaut • nu e neapărat un gânditor creativ • învaţă bine prin / din prelegeri formale
Tipologiastilurilor cognitive Stilul C – poate oferi soluţii creative: • vede imaginea de ansamblu, dar poate ignora detaliile • pune întrebări precise, la obiect • poate fi necritic faţă de anumite idei • i se pare dificilă categorizarea • lucrează cu frenezie • este cu uşurinţă distras de la activitate • reacţionează la stimuli variaţi: imagini video, muzică etc.
Tipologiastilurilor cognitive Stilul D – lucrează bine cu ceilalţi: • este dornic să încerce idei noi • este intuitiv, neputând explica întotdeaunade ce îi place varietatea şi schimbarea • preferă să citească “pe diagonală” • nu obişnuieşte să-şi planifice munca din timp • lasă lucrurile pe ultimul moment • nu e întotdeauna atent la detalii • poate avea probleme de organizare a timpului • este gânditor şi divergent
Concluzii • Rămânem tributari sistemului comunicaţional • Prudenţă sporită faţă de ceea ce este nou în procesul predării • Deschidere temperată faţă de diversitatea metodelor de instruire • Personalitatea profesorului persistă ca factor determinant al predării eficiente
Recomandări • Diversificarea stilurilor de instruire, alternând stilurile acţional, interacţional şi informaţional • Diversificarea formelor şi conţinutului predării • Utilizarea cât mai frecventă şi eficientă a noilor tehnologii informaţionale • Balanţa stilurilor didactice trebuie să încline mai mult către stilurile de producere • Finalităţile urmează a se axa pe faptul de a-i învăţa pe studenţi să acţioneze, să facă experienţe, să rezolve probleme în domeniul de pregătire profesională • Asumarea responsabilităţii actului de predare