MINUNI ALE CIVILI ZA Ţ IEI Ş I ALE NATURII (Asia Central ă ş i de Sud-Vest)

1. MINUNI ALE CIVILIZAŢIEI ŞI ALE NATURII(Asia Centralăşi de Sud-Vest) Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

2. Samarkand

4. Cu mult înaintea erei creştine, caravanele de pe vestitul Drum al Matăsii au decoperit această oază din apropierea râului Zeravşan.Când Timur Lenk şi-a stabilit reşedinţa la Samarkand,acesta purtaîncă urmele ocupaţiei lui Ginghis-Han. Pentru a-şi pune amprenta arhitectonică asupra oraşului, noul conducător a construit Gur-Emir,mormântul regal”-propriul mausoleu.O bună parte din edificiu este în picioare şi astăzi, cu acoperişul său cilindric, terminat cu domuri înalte, brăzdate de caneluri, întruchipând boboci de floare.Din orice direcţie te-ai apropia de Samarkand, primul lucru vizibil este cupola principală de la Gur-Emir,înaltă de 34 de metri şi decoratăîn albastru-cobalt şi turcoaz. Unul dintre cei mai importanţi arhitecţi din istorie,Muhammed ibn Mahmud din Isfahan, a construit pentru intrarea în Gur-Emir o poartă înaltă de 12 m,acoperită cu mozaicuri şi ceramică glazuratăîn culori vii. Gur-Emir a fost terminat în 1405 şi a devenit reperul arhitectural al Asiei Centrale pentru secolul următor.

5. Una din cele mai frumoase clădiri de cult ale Orientului este impunătoarea Moschee Bibi Chanym, pe care Timur Lenk a construit-o pentru mama soţiei sale.Nouăzeci şi cinci de elefanţi au fost folosiţi, timp de patru ani , pentru a căra din cariere montane blocurile de piatră fasonate conform nevoilor a 500 de zidari,iar,între timp, numeroşi fierari lucrau din greu la măreaţa poartă,făcută “din şapte metale”. Când a fost terminată, uriaşa “Moschee a Soacrei” adăpostea o sală largă de rugăciune, ale cărei 400 de cupole erau susţinute de sute de coloane de marmură.În centrul oraşului, Timur Lenk a făcut un bazar acoperit pentru negustori şi artizani care, în câţiva ani, a devenit cel mai mare centru comercial în tranzitul mărfurilor între Orient şi Occident. Cel puţin din punct de vedere arhitectonic, Timur Lenk şi succesorii lui, au reuşit să facă din Samarkand un “paradis al Estului”.

6. Zgârie-norii din Shibam

8. Întemeietorii oraşului Shibam(Yemen),veniţi din oraşul Schabwa- ars şi prădat în jurul anului 250d.Hr.- s-au aşezat pe un spaţiu dreptunghiular având dimensiunile 400/ 500 metri, înconjurat de o palisadă, pe un deal vecin uedului (curs de apă intermitent) Hadramaut.Aici,ei au ridicat , foarte apropiate una de cealaltă, 500 de clădiri de locuit, care pe verticală atingeau 29 de metri, înalţime nemaiauzităîn acele vremuri.Tehnic vorbind, probabil că s-ar fi putut construi edificii şi cu mai mult de opt etaje, dar nu li s-a permis. Construcţiile erau realizate din cărămizi de lut uscate la soare.De culoarea humei sau albe cum este creta, “blocurile”aveau adeseori drept unic ornament o poartă din lemn la intrare,frumos sculpată. Etajele inferioare erau folosite, în general, drept cămări sau depozite, la mijloc locuiau femeile şi copiii, iar etajele superioare aparţineau bărbaţilor şi invitaţilor lor.Pe acoperişuri erau amenajate grădini care încântau ochiul.

9. San’a’,perla Arabiei

11. Originile oraşului merg înapoi în timp cu 2500 de ani, în regatul yemenit Saba, pomenit în Biblie, ai cărui conducători au ales acest loc fertil pentru a construi o cetate. Fortăreaţa, aflată la 2350 de metri altitudine,s-a transformat într-un centru comercial pentru ţărani şi meşteşugari, care erau protejaţi de un zid lung de 12 kilometri , înalt de 10 metri şi lat de 5 ,şi, datorită acestui fapt,locul a fost numit San’a’,“cel bine apărat”. Santinele înarmate îl supravegheau din şapte turnuri masive din lemn.În ciuda multor refaceri şi a clădirilor noi, oraşul şi-a păstrat aerul medieval, în parte şi datorită faptului că ,în ciuda trecerii vremii, tehnica de construcţie a rămas aceeaşi.Primul pas era aşezarea unor blocuri de piatră pentru fundaţie, apoi se ridicau zidurile – dintr-un fel de gresie uscată la soare- de patru până la şase etaje.Ferestrele sunt de o surprinzătoare deversitate a formelor:circulare,arcuite,pătrate sau în boltă.Un brâu de zidărie albă marchează fiecare etaj.

12. Clădirile, înalte de 20-30 de metri,îşi păstrează culorile caracteristice. Rama ferestrelor este albă, ca şi benzile ornamentale şi zăbrelele.La amurg, luminile se aprind, efectul fiind de basm:sticla colorată a ferestrelor începe parcă să pâlpâie, iar tradiţionalele ochiuri rotunde de geam făcute din alabastru lasă să treacă o lumină lăptoasă. San’a’ a fost şi este un loc de desfăşurare a ritualurilor religioase, care s-au schimbat pe parcursul istoriei, timp în care fel de fel de cuceritori au străpuns robustele fortificaţii.Un prim templu a fost construit în vremea regatului Saba, iar, tot aici, evreii, argintarii cei vestiţi ai Sabei au construit o sinagogă.Aceasta a fost apoi înlocuită de o biserică coptăşi, în cele din urmă, în acelaşi loc, cuceritorii arabi din sec. al VII-lea au ridicat o moschee, Al-Habir (“Marea Moschee”),folosind cărămizi de lut.Devenind între timp capitala Yemenului,San’a’ adăposteşte astăzi cam 100 de moschei străjuite de 45 de minarete albe.

13. Piatra sfântă de la Mecca

15. An de an, luna din calendarul islamic destinată pelerinajului, Dhul-Hijjah, oferă acelaşi spectacol: sute de mii de credincioşi musulmani din toate colţurile pământului se adunăîn curtea interioară a Marii Moschei din Mecca. Ei înconjoară de şapte ori o clădire cubică, drapatăîn pânză neagră, procesiunea terminându-se în colţul ei de sud-est,unde toţi sărută Hadja Hadschar,sfânta piatră neagră,încastratăîn zid.Cu mult înainte ca profetul Mahomed să se fi născut la Mecca şi, mai apoi , să fi pus bazele islamului, în secolul al VII-lea, lespedea de bazalt era deja centrul devoţiunii religioase.Triburile arabe venerau ceea ce se presupune astăzi a fi un meteorit ca pe un fetiş trimis din cer şi pe care, pentru a-l proteja, l-au închis într-un cub (Kaabaîn arabă) cu latura de 15 metri, construcţie fără ferestre, cu un acoperiş plat, susţinut de trei coloane.Mahomed a inclus venerarea Kaabeiîn învăţătura sa, care a înlocuit multitudinea de divinităţi preexistente cu una singură,Allah,şi tot el a numit edificiul “Casa Domnului”, iar piatra sfântă a considerat-o un dar al fiinţei supreme făcut umanităţii.

16. Efes

19. Efesul este unul dintre cele mai mai mari şi, probabil, cel mai frumos oraş-vestigiu din Asia Mică, datând din perioada în care culturile greacăşi romană se aflau la apogeul înfloririi lor. Istoria oraşului începe , undeva prin mileniul al II-lea î.Hr. Pe atunci,vasele din Marea Egee ancorau în voie în portul Efes. Lidienii şi mai târziu fenicienii îşi aveau aici reprezentanţe comerciale. Gura de vărsare a râului Kaystros şi drumul de caravane ce ducea spre centrul Anatoliei stimulau tranzitul de mărfuri.Recunoscători pentru bunăstarea lor, locuitorii au înălţat aici un sanctuar pentru a venera Pământul-Mamăşi pe zeiţa fertilităţii, Cybele.Ritualurile fertilităţii au avut un rol central şi în edificarea, în secolul al XVI-lea î.Hr., a celui mai mare dintre toate templele greceşti.Sanctuarul era închinat fiicei lui Zeus ,zeiţa Artemis.Construcţia templului a durat 120 de ani , suprafaţa acestuia era de cel puţin patru ori mai mare decât a Partenonului din Atena, acoperişul lui fiind susţinut de 127 de coloane.

20. Majoritatea vestigiilor arhitectonice datează din perioadele greacă, romanăşi bizantină.În centrul lucrărilorarheologice s-adescoperit o promenadă lungă de 530 de metri, pavată cu marmurăşi flancată de coloane.O parte din clădirile cele mai importante au fost reconstituite ,precum Templul lui Hadrian, “Casa plăcerilor”,Biblioteca lui Celcius.Lângă bibliotecă a fost dezgropată oagora(piaţă publică) de formă pătrată, cu laturile lungi de 110 m,străjuite de prăvalii,care aveau două rânduri de coloane în faţa lor.Tot aproape de centru, se aflăşi impresionantele ruine ale teatrului greco-roman, cu o capacitate de 24.000 de locuri, dispuse pe 66 de trepte.Efesul are şi edificii din perioada creştinismului timpuriu.Deasupra prezumtivului mormânt al Sf. Ioan Teologul sunt ruinele unei bazilici, unde, în anul 431, al treilea conciliu ecumenic a proclamat-o pe Fecioara Maria drept mama lui Dumnezeu, făcând astfel o legătura stranie în timp cu vechiul rit păgân al Pământului –Mamă.

21. Frumuseţea albă de la Pamukkale

23. În centrul Turciei, în lunile de vară, mercurul termometrelor arată adeseori peste 40 de grade Celsius. Cu atât mai surprinzător apare faptul căîn provincia Denizli, într-o zonă de munte, poţi să dai peste o mare suprafaţă ce pare a fi un gheţar.Întinderea, orbitor de albă, le reaminteşte turcilor de imaginea unui câmp de bumbac, de unde şi numele dat acestei minuni Pamukkale- “castelul de bumbac”. Minunăţia albă a apărut datorită izvoarelor termale, care curg la vale prin nenumărate canale, pe o diferenţă de nivel de 90 de metri. Apa fierbinte a acestora, concentratăîn calciu şi dioxid de carbon, se răceşte treptat şi lasăîn urma ei un precipitat asemănător fulgilor de zăpadă format din carbonat de calciu– calcar. De-a lungul miilor de ani , straturile groase de calcar au format o serie de terase în trepte pe o lungime de aproape trei kilometri, spre vale.

24. Coloanele de la Baalbek

26. Pe la începutul erei creştine, legiunile romane ale împăratului Augustus au ocupat oraşul Baalbek (Liban) făcând din Jupiter propriul lor zeu.Pe o acropole uriaşă au construit un sanctuar central, templul închinat lui Jupiter.Prin efortul conjugat al multor arhitecţi şi sculptori a luat naştere una dintre cele mai impresionante clădiri de cult din răsăritul Imperiului Roman, o armonizare perfectă a stilurilor fenician,elenistic şi roman, ea câştigându-şi statutul de minune a lumii.În ansamblul de cult care avea o suprafaţă de 270 pe 120 metri, se intra urcând o scară largă ce ducea la o primă sala de intrare şi apoi la o curte interioară hexagonală, împrejmuită de coloane în arcade.În acest ultim loc se află un altar în terase ,flancat de două coloane din granit, una roşu-deschis şi cealaltă gri.Alt şir de trepte ducea la templul propriu-zis, aflat pe o estradăînaltă de şapte metri şi a cărui suprafaţă depăşea 7000 de metri pătraţi. Partea sa superioară era susţinută de 54 de coloane, având fiecare 22 de metri înălţime.

27. Damasc, oraş de vis

29. Damasculîşi datorează bunăstarea râului Barada, cel care a creat oaza naturală dintre munţi şi deşert.Cu şase mii de ani în urmă, primii oameni se stabiliseră deja în preajma acestei surse de apă, care a atras şi alţi nomazi, până când micul sat s-a transformat în oraş.Istoricii arabi considerăDamascul leagănul civilizaţiei urbane, fiind cu mult mai vechi decât primele oraşe europene.Cele mai importante culturi mediteraneene au contribuit la ridicarea oraşului:arameenii au închinat un sanctuar zeului lor, Hadad , pe malul râului Barada;romanii au construit templul lui Jupiter; creştinii au ridicat biserici.Din anul 636 , oraşul s-a dezvoltat ca important centru spiritual şi cultural al islamului. Bisericile bizantine ale creştinilor au fost întrecute de moschei şi de medrese - şcolile teologice ale noii religii.O contribuţie de primă importanţă la istoria culturii şi civilizaţiei a constituit-o înfiinţarea, în 1154, a unuia dintre cele mai moderne spitale din lumea acelor timpuri, Maristan Nuri. Dacă spitalele europene erau doar locuri în care

30. muribunzii găseau puţină alinare, în cel din Damasc exista un personal competent şi literatură medicală pentru domenii cum ar fi chirurgie, ortopedie,boli contagioase şi psihiatrie. Spre deosebire de Occidentul creştin, acest aşezământ medical era o instituţie laică. Printre cele aproximativ o mie de clădiri construite în cel mai pur stil arab, un exemplu reprezentativ este Moscheea Omeyyazilor, construităîn secolul al VIII-lea, înconjurată de o prelungire a unui zid care a făcut cândva parte dintr-un templu dedicat lui Jupiter.În curtea interioară, înălţată pe şase coloane, se află un fel de căsuţă decoratăîn stil bizantin.Mai demult, sub cupola acestui edificiu era păstrat tezaurul califilor.O sală de rugăciune cu trei nave adăposteşte o relicvă preţuită atât de creştini, cât şi de musulmani:craniul Sf.Ioan Botezătorul, venerat de musulmani drept profetul Yahua.

31. Alep - ţinta caravanelor

33. Cu mult înaintea erei creştine,stăpânii regatului hurit Jamchad au ales aşezarea înconjurată de câmpii fertile drept reşedinţă. Mai târziu , cuceriri succesive au adus oraşul sub stăpânirea hitiţilor, asirienilor, grecilor, romanilor, arabilor.Toţi au folosit Alep-ul drept punct de aprovizionare şi antrepozit comercial între Mesopotamia şi Europa. Atracţia principalăşi emblema vechiului Alep este citadela, aflată pe un deal, la 50 de metri deasupra oraşului.Originile acestei fortăreţe, situate la intersecţia drumurilor de caravane, se pierd în negura istoriei. Cu mii de ani înaintea erei creştine , pe acest deal se afla un templu hitito-sirian, închinat zeului Hadad,patronul oraşului. Grecii au folosit acest loc, uşor de apărat, pentru a construi o acropole, care la rândul ei, a fost ocupată, o mie de ani mai târziu, de către arabi pentru protecţia reşedinţei lor regale. Din oraşul aflat mai jos, un pod cu opt arcade trece peste un şanţ foarte adânc, către un turn care păzeşte intrarea principală , aflatăîn mijlocul zidului fortăreţei.Din fosta reşedinţă regală,

34. de dincolo de ziduri, se mai pot vedea încă ruinele palatului, printre care camera tronului acoperită acum de noi cupole, alături de care au fost ridicate două moschei.Fosta catedrală din Alep,o minunată construcţie de influenţă bizantină, se află în centrul oraşului , sub citadelă.Aceasta , împreună cu alte trei biserici creştine, a fost ocupatăîn secolul al XIII-lea, drept pedeapsă pentru raidurile cruciaţilor veniti din Europa. Cea mai impozantă clădire a oraşului este Moscheea Omeyyazilor,construită în secolul al XI-lea.Cu minaretul său, înalt de 45 de metri şi cu cele patru borduri circulare, având fiecare o bandă continuă de inscripţii cu texte din Coran, moscheea este considerată unul dintre cele mai frumoase monumente siriene ale Evului Mediu.UNESCO a declarat centrul istoric al Alep-ului, precum şi citadela sa-”farul” conducătorilor de caravane- drept părţi ale patrimoniului cultural universal.

35. Ierusalim-Oraşul sfânt

37. Nicăieri în lume, sanctuarele celor mai importante trei religii monoteiste nu sunt atât de apropiate unele de altele ca în Ierusalim, cu ale sale Sfânt Mormântcreştin,Zid al Plângerii evreiescşi Dom al Stâncii islamic.Actuala capitală a statului Israel se află pe locul unei foarte vechi aşezări, reconstruită de regele David şi proclamată ca oraş sfânt al evreimii.Regele Solomon construieşte un mare templu care să-i poarte numele:Templul lui Solomon.În anul 37 î.Hr., senatul Romei l-a numit pe Irod cel Mare rege al iudeilor. Şaptezeci de ani mai târziu, noua religie, Creştinismul, făcea primii adepţi printre evreii din oraş. În secolul al IV-lea, Ierusalimul a devenit centrul sfânt al creştinătăţii, prima biserică fiind construită pe locul unde astăzi se găseşte Biserica Sfântului Mormânt. În secolul al VII-lea, califul Omar I a cucerit Ierusalimul, procalmându-l sanctuar islamic.Un nou centru de cult a fost construit pe Muntele Templului, de unde se spune, conform tradiţiei,că profetul Mahomed s-ar fi ridicat la ceruri.

38. În ciuda situaţiei politice explozive, pelerinajele în oraşul sfânt pentru fiecare dintre cele trei religii sunt absolut paşnice.Pentru creştini, obiectivul principal este Biserica Sfântului Mormânt, plasatăîn locul unde Iisus crucificat a fost aşezat într-un mormânt în stâncă. Biserica, sfinţităîn 1149, a fost construită de către cavalerii templieri pe ruinele unei foste Biserici a Învierii, datând din anul 335.Pentru evrei,locul cel mai important este Zidul Plângerii, tot ce-a rămas din marele templu de pe vremea lui Irod. Numele i-a fost dat de neevrei, dar se referă la gestica lamentării evreilor la rugăciune,în faţa zidului înalt de 18 metri.Nobilul Sanctuar de pe Muntele Templului,Al-Haram al-Sharif,este cea mai importantă zonă sacră din Ierusalim, ocupând o 1/6 din suprafaţa oraşului vechi.Pe locul fostelor temple ale lui Solomon şi Irod,se află acum Domul Stâncii,cu cupola aurită,precum şi Moscheea Al-Aqsa, cu cele 7 nave, numele venind din arabă: ”locul cel mai îndepărtat”, adică punctul cel mai departe de Mecca în care a ajuns profetul Mahomed.

39. Marea Moartă-Marea lui Lot

41. Cu milioane de ani în urmă, apa Mediteranei a năvălit într-o falie a scoarţei terestre aflată la actuala graniţă dintre Iordania şi Israel,formând astfel Marea Moartă,lungă de 80 kilometri şi lată de 18.Suprafaţa ei se află la 400 de metri sub nivelul normal al mării, iar adâncimea maximă, aflatăîn partea ei nordică, este de două ori pe atât. În ebraică, Marea Moartă este numităYam Hamelach, adicăMarea Sarată, iar unul dintre numele folosite de arabi este Bahr Lut, adicăMarea lui Lot, numită astfel după personajul biblic , văr al lui Avraam, care a trăit în Sodoma. În antichitate, grecii şi romanii îi spuneau Lacul Asfaltit, pentru că de pe fundul lui urca spre suprafaţă “lipiciul evreiesc”,un bitum de bună calitate, uşor de strâns de pe oglinda apei.Începând cam cu 150 de ani înainte de Hristos şi până la înfrângerea lor de către romani din anul 68 d.Hr., pe ţărmul de nord-vest locuiau esenienii, o comunitate religioasă iudaică.

42. Săpăturile făcute la Qumran, la mijlocul secolului al XX-lea , au scos la iveală circa 400 de manuscrise în ebraică, greacă şi aramaică ,foarte importante pentru studiile biblice. Marea Moartă este alimentată doar de apa Iordanului şi a câtorva mici pâraie izvorând din lacuri montane.Din cauza aportului relativ redus de apă dulce, a lipsei ploilor şi a temperaturilor extrem de ridicate (vara 46 grade Celsius)salinitatea mării este foarte ridicată, aproximativ 30%.Sărurile- cloruri de magneziu, sodiu şi calciu-fac viaţa imposibilăîn Marea Moartă.Apa conţine doarcâteva microorganisme, cum ar fi nitrobacteriile, care metabolizează compuşii cu azot şi sulf, precum şi nişte bacteriicare descompun celuloza.Ţărmul,care arefaleze abrupte, de circa 600 de metri înalţime, este un deşert fără viaţă.Malurile sunt încrustate cu sare şi doar câteva ueduri,mici văi între pereţii de stâncă, au uneori vegetaţie.

43. Petra- oraşul de piatră

44. Petraeste un fost oraş antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria", în stil grecesc, cu o înălţime de 42 m, unde s-a turnat şi partea finală a filmului Indiana Jones şi ultima cruciadă. Săpăturile arheologice care au fost efectuate în zonă au arătat că reuşita ridicării unui oraşîn pustiu s-a datorat abilităţii şi ingeniozităţii nabateenilor de a controla rezerva de apă, prin crearea unei oaze artificiale. Zona era traversată de scurte rafale de ploaie,aşa încât locuitorii au construit bazine, cisterne din piatrăşi conducte – şanţuri, reuşind să adune suficientă apă pentru depăşirea perioadelor de secetă.

45. În antichitate oraşul se numea Rekem şi apare menţionat în Manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semit, şi a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componenţa Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia .Oraşul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin şi este abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului în secolul al XIII-lea. Primul european care le-a vizitat şi descris a fost exploratorul elveţian Johann Ludwig Burckhardt, în 1812. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este şi unadin Cele 7 noi minuni ale lumii.

46. Bibliografie: 1. www.wikipedia.org 2. xxx, 100 de minuni ale lumii, Editura Bic All, Bucureşti,2004 3. xxx, Descoperă minunile lumii, Editura Readers Digest, Bucureşti, 2006 4. xxx, 1000 de miracole ale naturii, Editura Readers Digest, Bucureşti, 2008 5. Bedurfting,Friedemann,1000 de minuni ale lumii, Editura Aquila’93, Craiova,2007

47. SFÂRŞIT