Tristețea

1. Tristețea Patima tristeții I

2. Cuprins • Simptomele tristeții • Definiția întristării • Efecte ale tristeții • Felurile întristării • Cauzele tristeții • Întristarea și ˮplânsulˮ contemporan • Tămăduirea tristeții Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

3. Cândtrecemprintr-o perioadă de tristețeprofundă, brusc, simțim cum viațanoastrădevinedezorganizatăși ne vedemneputiincioșiîn a o organiza. Acestelucruri se întâmplăpentrucă ne-am obişnuitsăfuncționămdupă un anumit program, un anumitritm, fărăanumitegriji. Din aceastăcauzăsuntematât de bulversațiatuncicândînfruntăm o pierdere: ne schimbăpractictoatărutinași, oricât am încercasă o restabilim, ni se pare imposibil. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

4. Apăsare a sufletului Mâhnire, lâncezeală Disperare dureroasă (însoțită de neliniște și spaimă) Greutate și durere sufletească SIMPTOME Descurajare Lipsă de îndrăzneală Slăbiciune (astenie) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

5. Sfântul Ierarh Ignatie (Briancianinov) Curmarea nădejdii în Dumnezeu Puținătatea de suflet Nerăbdarea, nemustrarea de sine Supărarea ținută împotriva aproapelui ÎNTRISTAREA Cârtirea, lepădarea de crucea proprie, încercarea de a te coborî de pe ea Mâhnirea, amărăciunea Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

6. Efecteale tristeții • Într-o astfel de perioadă, metabolismulscade, depunemmaipuținefort, suntemmaipuținenergici, ne scadeapetitul, ceeacepoate duce la slăbiciuneîncorp, ne pierdementuziasmulșiinteresul, avemtendința de a ne izola. • Toateacesteschimbărisuntmenitesă ne facăsăschimbămcevaîn interior. Dacă nu o facem, celmaiprobabil nu vommaiputeazâmbișiînfruntaviitorul cu bucurie, optimism șientuziasm. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

7. Felurileîntristării Existăîntristare care: • omoarăsufletul. Întristarea care esteamestecată cu deznădejdeesteboalăotrăvitoarepentrusuflet. PentruaceastaziceşiSfântulApostolPavel: “Să nu văîntristaţi ca ceice n-au nădejde“ (I Tes. 4, 13). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

8. SfântulIoanGură de Aur “Omulse complaceînaceastă stare şi se lasăînvoiaei, găsindîn ea o desfătaremorbidă; adesea el nici nu ştiecă a căzutpradăuneipatimideosebit de grave, mai ales prinreleleeiurmăriasupraîntregiivieţiduhovniceşti”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

9. Sf. NicodimAghioritul “Deznădăjduireaesterăutateaceamai mare şiceamaivătămătoaredintretoaterăutăţile“. DeşitoatepăcatelesuntpotrivniceluiDumnezeu, suntnumaipe de-o parte dimpotrivă, pecânddeznădejdeaestepe de-a-ntregulîmpotrivaluiDumnezeu, întoatedirecţiileşiîntoateprivinţele, căci ea combatepeDumnezeuşi-L scoateafară din suflet, socotindrăutateadreptDumnezeuşipediavolpricinuitor al răutăţii. Omulcelcuprins de boaladeznădejdiisocoteştecărăutateaestemaiputernicădecâtbunătatealuiDumnezeuşimainemărginitădecâtînsăşinemărginirealuiDumnezeu. De vremece el nu maicredecăDumnezeupoatesă-l mântuiască, prinaceastaomulsocoteştecărăutateaestemaipresusdecâtDumnezeu. Dar oarepoatesă fie o necinstireşi o nechibzuinţămai mare ca aceasta? Adică a socoticinevacăneputinciosulpăcatestemai tare decâtCelAtotputernicsaucăcelscurtîntrecepeCelnemărginitşicelfărăfiinţăarfimaipresusdecâtCelpurureafiitor?ˮ Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

10. “Deznădăjduireaestesemănată de cătrediavol”. (Sf.GrigoriePalama) “Căci, înainte de a săvârşiomulpăcatul, îişopteştecănimic nu estepăcatul, iardupăcădereîizicecăpăcatulesteatât de mare, încât nu maiesteiertarepentru el”. (Sf. EfremSirul) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

11. Felurileîntristării Existăîntristare care: 2) sfinţeştesufletul. Întristareaceapentrupăcate, care esteînsoţită cu nădejdeamântuirii vine din lucrareaDuhuluiSfânt, care ne vorbeştepringlasulconştiinţei. Mustrareaaceasta a conştiinţei, care nu se desparte de nădejdeestecălauzaceasfântă care ne duce spremântuire. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

12. ÎnSfântaScriptură se înfăţişează de mii de orimilaceanegrăită a luiDumnezeu, prin care primeştetotdeaunapeceipăcătoşi. Atâţiapăcătoşi, împovăraţi cu nenumăratepăcate,aratăcă s-au mântuit de la începutullumiinumaipentrucă nu şi-au pierdutnădejdea, cum au fost: Lameh, Manase, Nabucodonosor, David împăratul, apoifemeiaceadesfrânată, vameşulcelsmerit, Fiulcelpierdut, tâlharulcelcredincios, PavelcelhabotnicşiPetruverhovnicul, precumşitoţiceilalţi care s-au mântuit. SfinţiiPărinţiînvaţăpeceipăcătoşisănădăjduiascăînmilaluiDumnezeuşisăaruncedeznădejdea, dovedindcă nu estepăcat care săbiruiascăiubirea de oameni a luiDumnezeu. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

13. “Fericitesteomul care nădăjduieşte spreDomnul”. Sf. Proroc David “Căprinnădejdeaaceasta ne-am mântuit”. Sf. Apostol Pavel Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

14. Omoară sufletul Sfințește sufletul ÎNTRISTAREA Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

15. Cauzeletristeţii Aceastăstare poateaveacauze multiple, daresteîntotdeauna o reacţiepatologică a puteriiirascibilesau a puterii de a dori a sufletului, fìindînprimulcaz o urmare a mâniei, iarîn al doilea, o urmare a neîmpliniriiuneidorinţe. Ea poatefìiscatăînsufletşi de lucrareanemijlocită a demonilorsau se iveşteaparentfărănici o pricină. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

16. 1.Tristeţeadatoratălipseiplăcerii Atuncicândomul se simtelipsit de plăcere,fieprezentă, fie nădăjduită, şideci, maiprofund, are sentimentullipsirii de un bun material sau a lipsei de împlinire a uneidorinţetrupeşti. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

17. Sfântul Maxim subliniazăfaptulcăplăcereasimţuriloresteîn mod inevitabilurmată de durere, care celmaiadeseaeste de naturăpsihică, iar nu fizică, luând forma tristeţii. De aceea, el spunecătristeţeaeste "sfârşitulplăceriitrupeşti". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

18. SfântulIoanScărarulspunecă "Dacăcinevasocoteştecă nu simtenici-o împătimirefaţă de vreunlucru, darinimalui e întristatăpentrulipsalui, unul ca acesta se înşeală cu desăvârşire". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

19. Cuviosul Serafim de Sarov: „Cândduhulrău al întristăriipunestăpânirepesufletatunci, umplându-l de uscăciuneşineplăcere, nu-l lasăsăfacărugăciune cu osârdiacuvenită, îlîmpiedicăsă se îndeletnicească cu citireaScripturilor cu luarea-amintecuvenită, îllipseşte de blândeţeşi de seninătatefaţă de fraţişinaştescârbăfaţă de oriceîmpreună-vorbire: pentrucăsufletulplin de întristare, făcându-se ca nebunşiieşit din minţi, nu poatenicisăprimeascăliniştitsfat bun, nicisărăspundă cu blândeţe la întrebărilecei se pun. El fuge de oameni ca de niştepricinuitoriaitulburării sale, şi nu pricepecăpricinasuferinţei e înlăuntrulsău…”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

20. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

21. Tristeţeapoatefitrezită, de asemenea, de pizmafaţă de bunurilematerialesau morale ale altuia. Invidiaconduceîn principal la tristeţepentrufericireaaproapeluişibucuriapentrunefericirealui; celinvidiosestemâhnit, estestăpânit de o tristeţeinsuportabilă, nu atâtpentrurăulpe care îlsuportă, cipentrubinelesemenilorsăi. Aceştioamenisuntcaracterizaţi de prefăcătorieşiminciunăşi nu înultimulrând de înfumurare. Tristeţeapoateficauzatăşi de lipsaonorurilor din partealumii, fiindastfellegată de patimaslaveideşarte. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

22. Cauze (recapitulare) • Lipsa plăcerii, lipsa de împlinire a unei dorințe trupești sau sfârșitul plăcerii trupești. • Lipsirea de bunuri materiale • Pizma față de altul, invidia • Lipsa onorurilor din partea lumii, iubirea de slavă deșartă • Mânia, dorința de răzbunare neîmplinită ÎNTRISTAREA Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

23. Scurtăînfăţişare a tristeţiişi “plânsului” contemporan. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

24. Aproapeoricefemeie se aratăîmpătimită de modăşiplângefiindcă nu are nouapălărie de primavarăce se poartăînanulăstaşicăis-au demodatghetele, căcutare a începutsărâdă de ea că e o ţărancăproastăşi nu ştiesă se asorteze. Apoi, cutare o curteazăpecutareşi nu pe ea, iarcutare e maifrumoasăorimaifericitădecât ea, darce, ea nu are dreptulsă fie fericită ca şiaia? Ce are aiaşi nu are şi ea? Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

25. Tânărulse întristeazăpentrupuţinătateabanilor de buzunarpe care îipoatecheltuipentruplăceri; soţiaplânge din orgoliurănitpentrucăsoţul o înşală, iarsoţul, la rândulsău, pentrucă are insuccese la serviciu; medicul, inginerul, avocatul – toţisuntnemulţumiţipentrucă nu câştigădestul, cum armeritaei, oricâtaraveali se pare puţin; comerciantulcadeîndeznădejdepentru o pagubăcât de micăsuferită, şiașa maideparte. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

26. Toţiplângşi se întristeazăchiarcândtrăiescînluxşiînbogăţie. Orică nu au cevasaupierdceva, ei se întristează. Uneori, de peurmaacesteiîntristări se ofilesc, se îmbolnăvescşichiarmor. Aceastăîntristareestedrăcească. Vrăjmaşulneamuluiomenescestecel care o insuflă. Se chinuie, gemeomenirea, încearcăsă-şifacăviaţalipsită de întristare, darfărăDumnezeunimic nu poate. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

27. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

28. Tămăduireatristeţiicauzată de lipsade plăceretrupească Primulpas arfisăacceptămpierderea. Durerearesimțităestenormală, însă, într-un felsaualtul, săacceptămpierdeasurvenită. Odatăce am acceptatsituația, săfacemașaîncâtsă ne despărțim de ea. Săfacemsă fie câtmaipuținprezentăînviațanoastrășisăluptămsă o eliminăm. Păstrândcenușeleuneiamintirișirememorândfiecarefapt nu facemdecâtsătrăimmaiintensdurereașimaiprofund. Mai apoi, treptat, săînvățămsătrăimfărăacellucrupierdutstabilindu-ne noiobiective, activități, un nousens al viețiișiprivind tot timpulînainte. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

29. Ceamaibunăsoluţieesterenunţarea la dorinţeleşiplăcerile "trupeşti" şi, legat de aceasta, dezlipireaduhovnicească de "bunurile" materiale, mergândpână la dispreţuirealor. • SfântulMaxim Mărturisitorularatăcă "celcefuge de toatepoftelelumeşti se aşeazăpe sine maipresus de toatăîntristarealumească" şisfătuieşte: "Pentruîntristare, dispreţuieşte... lucrurilemateriale". • SfântulIoanScărarularatăşi el că: "celce a urâtlumea a scăpat de întristare; iarcelce e împătimit de ceva din celevăzuteîncă n-a scăpat de ea. Căci, cum nu se vaîntrista de lipsa a ceeaceiubeşte?". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

30. Evagriespune: "Celce se fereşte de toateplăcerilelumeşti e o cetate de nepătrunspentrudemonultristeţii. Căci, tristeţeaestelipsauneiplăceri, fie prezente fie viitoare. Şi nu se poaterespinge un astfel de vrăjmaşdacănoiavemvreoînclinarepătimaşăpentruvreunlucrupământesc. Căci, el aşeazănăvodulşi produce tristeţea exact înloculspre care vedecăsuntematraşicelmaimult". Evagriearatăcă "tristeţeaaparecând nu dobândimceeacedorimîn chip trupesc; or, pentrucă de fiecarepatimăestelegată o dorinţă, cel care a biruitpatimile nu vafistăpânit de tristeţe (...). Cel care stăpâneşteasuprapatimilor a învinstristeţea, iarcel care estebiruit de plăcere nu vascăpa de legăturileei. Cel care iubeştelumea se vaîntristaadeseori (...). Dar cel care dispreţuieşteplăcerilelumeşti nu vafitulburat de gânduriletristeţii". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

31. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

32. Omulsupustrupuluirâvneşte nu numaibunurimateriale, cişislavalumească. Înacestcaztămăduireatristeţiiimplicădispreţuireaslaveişidemnităţilorpământeşti, o desăvârşitănepăsarefaţă de ele, fie că le ai, fie căeştilipsit de ele: "Pentruîntristare (...) dispreţuieşteşislava, şinecinstea", îndeamnăSfântul Maxim. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

33. Singuracalecorectăsprevindecarea de întristareşispredobândireapăciisufleteştitreceprinadevăratacredinţăortodoxă, prinpocăinţăşiprinîndreptareavieţiidupăporuncileluiDumnezeu.Pentruom, principalulestesăînţeleagăsurselepăcătoase ale firii sale, săconştientizezeprofundneputinţasa, săurascăpăcateledemonice ale trufiei, slaveideşarte, mâniei, trândăvirii, minciunii, curvieişisădoreascăsă se schimbe, să se întoarcăspreDomnul cu nefăţărnicie, ci cu toatăpocăinţa. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

34. Tristeţeaînsă nu se naştenumai din neîmplinireadorinţeidupă un lucruanume; vine şidintr-o nemulţumiremaicuprinzătoare, din sentimentul de viaţăneîmplinită, care aratăcătainiceledorinţe ale sufletului – al cărortâlcadevărat nu întotdeaunaîlpricepeomul – n-au fostpedeplinostoite. Tristeţea de acestsoidănaştere la ceeace se numeşteîndeobştedepresie. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

35. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

36. 2. Tristeţeacauzată de mânie Tristeţeavine din mânie, îndeosebi din dorinţa de răzbunareneîmplinită. Chiardacăuneori e adusă de sentimentulcăprea ne-am mâniatpentru un nimic,celmaiadesea, dimpotrivă, omul se întristeazăcă nu s-a mâniatpecât se cuvenea, că n-a datpefaţă tot focul din inimaluişi nu l-a rănit, aşa cum voia, pecelspre care s-a pornit cu mânie.Jignirileiscăşieletristeţea. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

37. Înaproapetoateacestecazuri, patimatristeţiiaratăalipire de sine, e legată de slavadeşartăşi de mândrie, ca şimânia, de altfel, care o naşte. Face vădităreacţiaeuluifrustratîndorinţasa de afìrmare, preţuitmaipuţindecâtcrede el căi se cuvine. Ranchiuna, de care e adeseorilegatătristeţea, se naştetocmai din mândriarănită, iarmânia, care-işi ea izvor al tristeţii, de multeori e semnuldorinţei de a redobândipreţuireacelorlalţişistima de sine. Tristeţeaapareatunci ca expresie a sentimentului de eşecsau de neputinţăpe care-l încearcăomulînaceastătentativă a sa de reabilitare de sine. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

38. SfântulEvagriePonticulconsiderăcă "tristeţeaprovine din gândurile de mânie, iarmâniaeste o dorinţă de răzbunare, iarrăzbunareanesatisfăcută produce tristeţea". • Sfântul Maxim Mărturisitorulleagătristeţea de ranchiunăşipizmă, zicând: “Dacăsufletulîncearcătristeţeatuncicândîşiimagineazăchipulunuifrate, aceastaestedovadacăîipoartăranchiună." Tristeţeaarată un ataşamentfaţă de sine şi se aflălegată de vanitateşi de orgoliu, ca şimânia care-iurmează. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

39. Remediu: spovedania, smereniaşiasumareavinovăţiei, înfrânareaimaginaţiei, iertarea, rugăciuneapentrucei care ne-au supărat, bunăvoinţaşibunătatea. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

40. SfinţiiParinţiaratăcăpricinatristeţiiomului nu stăînceiîmpotrivacărora ne-am mâniat, niciîncei care ne-au jignitşicărora le purtămranchiună, ciînnoiînşine. De aceea, a încetaoricerelaţie cu persoaneleîncauză nu poatefi o metodăpotrivită de vindecare. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

41. SfântulIoanCasianscrie: "Dumnezeu, făcătorul a toate, cunoscândmaipresus de toţicalea de însănătoşire a creaturii sale şică nu înalţii, ciînnoi se aflărădăcinileşicauzelegreşelilor, a poruncitsă nu părăsimobşteafraţilorşisă nu-iocolimpeceicesocotimcăi-am jignitnoi, sau de care noi am fostjigniți". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

43. Dimpotrivă, continuândsă-l vezişisă-ivorbeşticelui care te-a întristat, ajungisătevindecimairepede, pentrucăastfeltelupţi direct cu greutăţile care suntpricinatristeţiişi le învingimaiiuteşimaiuşor. Altfelînsingurătate, existăprimejdia ca aceste motive ale tristeţiisărămânămaimultsaumaipuţinnecunoscute, elecontinuândsăacţionezeşisă-l ţinăpeomînîntristare; se ştiepe de altă parte căamintireajignirilor, resentimentele, ranchiunaşiîn general toateurmărilemâniei au tendinţasă se dezvolteîn chip ascuns, sporindşiîntărindu-se sub efectulimaginaţiei, răspândindu-se ca veninulşiotrăvindsufletulînîntregime. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

44. De aceea, SfântulIoanCasianspunecătristeţea face parte dintrecelecâtevapatimi care "se vindecăprinmeditaţiainimii curate, pringrijamereutreazăşichiarprinsprijinulşiîndemnulstăruitor al fraţilor. Cu câttulburărilesuntmai des combătute, cu atâtmairepede vine şivindecarea". Tot aşa, înaltă parte el arătacăpentruacestepatimi "trăireaînsocietate nu estevătămătoare, ba, din contra, de celmai mare folospentruceicedorescîntr-adevărsă se lipsească de ele, fiindcăprinlegăturile cu oameniiele se pot descoperişi, fiind date pefaţăşimai des puse la încercare, se pot vindecamairepede". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

45. De aceia, SfinţiiPărinţiîndeamnă nu numaisă nu ne supărămpecei care ne jignesc, darsă-isocotimadevăraţibinefăcătoriainoştri, doctori care ne dauleacuripentrubolilesufletului, să le fimrecunoscătorişisă le mulţumim. Dacă un frate "teocărăştesaucumvateîntristează", învaţă un bătrân, "roagă-tepentru el după cum au spuspărinţii, cu gândulcă-ţi face mare bineşicăeste doctor care tetămăduieşte de iubireaplăcerii". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

46. Iarun altulspune: "Dacă-şivaaduceomulaminte de cel care l-a ocărâtsaubatjocoritsauîntristat, să-l socotească ca pe un doctor trimis de Hristosşibinefăcător al său. Pentrucă, de vremeceteîntristezi de batjocurăsauocară, înseamnăcăaisufletulbolnav, căci nu te-aimâhnidacă n-aifibolnav. Să-imulţumestidecifratelui, căprin el ţi-aicunoscutboala; săterogipentru el şisăprimeşticelece-ţivin de la el ca peleacuri date de ÎnsuşiDomnul. Dacăînsăteveimâhni, e ca şi cum i-aispuneluiIisus: Nu voiescleacurile Tale". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

47. Se cuvine ca întotdeaunasă-l iertămpecel care ne-a jignit, sălepădămranchiunafaţă de el şi, dimpotrivă, să-iarătămbunăvoinţăşiiubire. Şi ne vomputeapurtaaşa, punândcapăttristeţii din sufletulnostru, mai ales dacă ne rugămpentru el". Întristareaesteîmpletită cu amintirearăului", aratăSfântulMaxim Mărturisitorul: "cândminteavaoglindifaţafratelui cu tristeţe, văditestecăîşiaminteşterăul de la el". "Dacăîţiaminteşti de răulfăcut de cineva, roagă-tepentru el şiveiopripatima din mişcare,despărţindprinrugăciuneamărăciunea de amintirearăuluiceţis-a făcut. Iardevenindiubitor de oameni, veişterge cu totulpatima din suflet". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

48. Nu pecel care ne-a jignitsă-l osândim, cimaicurândpenoiînşine, fie socotindcăîntr-adevărsuntemvrednicisăprimimbatjocura, de vremecesuntempăcătoşi, fie înţelegândcăîntr-un anumefel, princuvânt, sauprinpurtare, sauprinvreofaptă a noastră, l-am făcutpefratelenostrusă se poarteastfel. AvvaDoroteiaratăcă, "de se vacercetacinevape sine cu fricaluiDumnezeuşi-şivaîntreba cu de-amănuntulconştiinţasa, se vagăsifărăîndoialăvinovatpe sine".Întotdeauna, spuneSfântul, "pricinaoricăreitulburări (ce-o suferăcineva de la un frate care-l necăjeşte) este, dacăvomcăuta cu de-amănuntul, faptul de a nu ne învinovăţipenoiînşine. De aceeaavemtoatăîntristareaaceasta; din cauzaaceasta nu aflămniciodatăodihna; şivedemcănimeni n-a călătoritvreodatăpealtăcale, ca săafleodihna. De nu vaţineomulcaleaaceasta, nu vaîncetaniciodatăsă se supereşisă se întristezeşivapierdetoateostenelilelui". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

49. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim