180 likes | 687 Views
Prezentare !!!. Radu Jean Madalin Clasa a VIII-a A Colegiul Economic Calarasi. Catina Alba.
E N D
Prezentare!!! Radu Jean Madalin Clasa a VIII-a A Colegiul Economic Calarasi
Catina Alba • Cătina albă, cunoscută īn unele părți și sub numele de cătină de rāu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este unarbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse. • Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decat măcesul și de 10 ori mai mult decat citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc
DescriereaSpeciei • Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate, de culoare verde-cenușie pe fața superioară și albicios-argintie pe cea inferioară. Florile, dioice, sunt mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule, sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5-10 mm și late de 4-8 mm, de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate. • Planta crește până la 2-5 m, are scoarța brun-închis care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzoși, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe "false", drupe de 6-8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică 20-25 ani și lăstărește în fiecare an foarteputernic.
Intrebuintari • Se întrebuințează numai fructele mature (Fructus Hippophaë) atât în stare proaspătă, cât și uscată; se recoltează imediat după coacerea lor și până la lăsarea primului ger; în stare crudă au gust acru-astringent. Principii active : vitaminele B1, B2, C, PP, carotenoide, acid folic. Acțiune farmacologică : tonifiant general, datorită complexului vitaminic pe care-l conține. • Fructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice în hipo- și avitaminoze, în anemie și convalescență, cât și în scopuri alimentare sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă etc. Se poate utiliza și infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi. • Datorită compoziției și prezenței vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și lipsei de vitamine în organism. Dacă în infuzia de cătină se adaugă și câteva fructe de măceș va rezulta un ceai vitaminizant. • Vinul de cătina poate fi considerat un remediu natural, deoarece ajută organismul vitaminizandu-l, având în același timp și o acțiune tonică
Cinteza • Cinteza (Fringilla coelebs) este o pasăre migratoare de talie mică (14 - 18 cm), din famila Fringillidae. Ea este răspândită în România din ținuturile cele mai joase, ca pădurile de sălcii din delta Dunării, până în regiunile de munte cu pășuni alpine și jnepeni ajungând la altitudinea de 1.500 m deasupra n.m.. Arealul de răspândire a cintezei cuprinde regiunile din Europa, Africa de Nord și Asia de Sud Vest • Cinteza prezintă un dimorfism sexual accentuat, masculul având culoare cărămizie. Gușa pieptul și părțile laterale ale capului, târtița și restul capului sunt cenușii, și pe spate este cafeniu. Femela are penajul de culoare cafenie cu nuanțe cenușii. • Cuibul este construit în mare parte de femelă din rădăcini de plante, scoarță de copac, mușchi și paie. Fiind căptușit cu pene, el este amplasat la bifurcația crengilor și este mascat cu licheni și mușchi. Femela depune din aprilie 4 - 5 ouă de culoare verde albăstruie cu pete roșcate, din care eclozează puii la circa 13 zile. În funcție de abundența hranei, într-un sezon femela poate să depună ouă de 2 - 3 ori. • În România cinteza este numai parțial migratoare, masculii iernând în țară, pe când femela și tineretul migrează în Africa de Nord sau Asia de Sud Vest.
CoadaRacului • Coada racului (Potentilla anserina - L) este o plantă din familia Rosaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: argentină, argintică, argințel, argindeana, buboasa, buruiana de scrânte, buruiana-junghiurilor, coada-dracului, forostoi, iarba-gâștii, iarba-scrântiturii, ioluț, sclintita, scrântitoare de baltă, scrânteala, troscot, vintricea, zolotnic. • Coada racului este o plantă erbacee, înaltă de 15-20 cm, cu frunze întrerupt-penatifide și flori mari, galbene. Este întâlnită în locuri nisipoase umede, pe marginea șanțurilor, lacurilor și râurilor, atât la câmpie cât și în zone mai înalte. Înflorește din luna mai până toamna târziu. Coada racului este o plantă erbacee pitică ce prezintă o tulpină culcată și mai mulți stoloni din care cresc alte plante. Frunzele sunt așezate sub formă de rozetă având o culoare verde-alburie pe față si verde-argintie pe spate. Florile sunt solitare, susținute de un pedicel lung și au o culoare gălben-aurie. • Indicații • Intern: în anemie, diaree, hipermenoree (reglează durerile în menstruațiile abundente), enterocolită, calculoză renală, colici gastrice și convalescență, dureri stomacale, afecțiuni ginecologice de orice natură, hemoragii de orice natură, cancer uterin sau de colon, dureri abdominale, paraziți intestinali, dureri uterine, dismenoree, menstruații abundente, leucoree, osteoporoza, spasme pioroce, reglarea menstrelor. • Extern: spălături locale în leucoree, în ulcerații ale pielii precum și în tratarea gingivitei, în arsuri, ten seboreic, lacrimarea ochilor, eczeme, având acțiune sedativă pe lângă proprietățile antiseptice, friguri, ulcerații cutanate, cicatrizante și hemostatice.[1]