Anul şi cele 12 luni în credinţa populară

1. Anul şi cele 12 luni în credinţa populară Înv. Moisă Monica Şc. cu cls. I-VIII Luna Structura Luncani

2. Anul este o personificare a Soarelui numit la solstiţiul de iarnă An Vechi, înainte de a muri la miezul nopţii de Revelion, şi, imediat după renaştere, An Nou. Sinonim cu marii zei ai omenirii, el se naşte, creşte, îmbătrâneşte şi moare împreuna cu timpul calendaristic pentru a renaşte după 365 de zile, 366 în anii bisecţi Oricât de diferite ar părea vechile culturi ale lumii, acestea au în comun speranţa de regenerare anuală sau sezonală a universului înconjurător.

3. Numele popular al lunilor relevă uneori un fond mitic exprimat prin alegorii. Lunile sunt personificate în bătrâni sau tineri care prin înfăţişarea lor urmaresc să redea un anumit grad de antropomorfizare, dacă nu de divinificare a fenomenului meteorologiei proprii anotimpurilor Romaniei. Numele lunilor de iarnă : Undrea (decembrie) Gerar (ianuarie), Făurar (februarie) figurează ca moşi răutăcioşi şi capricioşi; numele lunilor de primăvară Mărţişor (martie), Prier (aprilie) şi Florar (mai) figurează ca tineri zvăpăiaţi, gălăgioşi, furtunoşi; numele lunilor de vară: Cireşar (iunie), Cuptor (iulie), şi Gustar (august) figurează ca bărbaţi maturi, vrednici, în plină vigoare creatoare; iar lunile de toamnă Răpciune (septembrie ),Brumărel (octombrie) şi Brumar (noiembrie) figurează ca făpturi îmbătrânite înainte de vreme.

4. Sfintii Calendarului popular sunt mai tineri sau mai bătrâni, dupăşansa avută de aceştia la împărţirea sărbătorilor: Sânvasâi, celebrat în prima zi a anului, este un tânăr chefliu care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezintă zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sângiorzul (23 aprilie), Sântoaderul sunt tineri călări pe cai; Sântilie (20 iulie) si Sâmedru (26 octombrie) sunt maturi, dupa care urmeaza generaţia sfinţilor-moşi, Moş Andrei (30 noiembrie), Moş Nicolae (6 decembrie), Moş Ajun (24 decembrie) şi Moş Crăciun (25 decembrie).

5. Legenda mitică a numelor lunilor s-a pierdut, în schimb s-au păstrat basmelemitice în care numele unor luni sunt implicate într-o fabulaţie contingentă rosturilor lor mitice. Într-o legendă despre cele douăsprezece luni ale anului se insista asupra unui episod anecdotic referitor la luna Februar, figurată printr-un fecior ciudat. În altă legendă sunt reprezentate lunile Martie şi Aprilie prin doi moşnegi. Se insistăînsă asupra reprezentării moşneagului Martie, hâtru şi capricios, căruia îi place să-şi bată joc de semenii lui, de celelalte luni, si de oameni. Isi bate joc de Aprilie, care invitat la masă de Martie s-a dus în vizităîn carută. Martie atunci s-a pornit pe nins, iar Aprilie s-a oprit în drum şi şi-a făcut o sanie. Atunci Martie a stârnit o ploaie, iar Aprilie şi-a făcut o luntre, ca să ajungă la Martie. În Martie au loc zilele Babelor (primele 9 zile) şi zilele Moşilor (urmatoarele 9 zile), care sunt reprezentări mitice ale intemperiilor ce ţin atât de deziernare cât si de imprimăvărare.

6. In trei legende mitice referitoare la lunile octombrie, Brumarel, si noiembrie,Brumarul, sunt reprezentate de asemeni intemperiile lunilor ce fac tranzitia de la toamna la iarna. Brumarelul este personificat printr-un"voinicel cu parul balan" care alearga calare peste campii, maguri si dealuri sa seducă şi să ia parfumul florilor. Brumarul este un "voinic calare - alb ca fulgul de ninsoare" care vestejeste si ucide florile.

7. La trecerea de la ciclul vechi (anul vechi) la ciclul nou (anul nou) se desfaşura un spectaculos ritual care urmărea, în esenţă, un singur scop: renovarea simbolică a lumii. Tăierea "săgeţii" unidimensionale a timpului şi obţinerea unei figuri circulare numită an a devenit simbolul fundamental al stapânirii timpului. Ceea ce i-a inspirat pe oameni să-şi măsoare existenţa nu în zile înşirate la infinit, ci în perioade repetabile şi egale ca număr de zile, adicăîn ani, au fost ritmurile cosmice (fazele Lunii, alternanţa zilei cu noaptea, a solstiţiilor cu echinocţiile) şi terestre (succesiunea sezoanelor secetoase cu cele ploioase, a sezoanelor călduroase cu cele friguroase, ciclurile vegetale sianimale divizate în perioade caracteristice prin fertilitate sau sterilitate, apariţia şi dispariţia animalelor şi păsărilor prin migraţie sau hibernare etc). Legenda babei Dochia se întâlneşte cu mici modificări în literatura populară a tuturor ţărilor din Europa. Iată o exemplificare din literatura populară rusă

8. Vara Primăvara Toamna Iarna

16. Ceasul anotimpurilor