Cetatea “Alba Carolina”

1. Cetatea “Alba Carolina” OargăNicolae -clasa a X-a D

2. Cetatea “Alba Carolina” Cetatea bastionară de tip Vauban Alba Carolina este cea mai mare şi cea mai impresionantă cetate din ţara noastră şi din sud-estul Europei, fiind una dintre cele mai bine conservate fortificaţii de acest tip din Europa. Cetatea a fost construită de către autorităţile militare austriece între anii 1715-1738. În urma lucrărilor de restaurare şi conservare realizate în ultimii ani, fortificaţia a fost pusă în valoare fiind inclusă în circuit turistic. În acest sens, cetatea Alba Carolina a fost împărţită în mai multe trasee turistice: Traseul celor Trei Fortificaţii, Traseul Eroii Neamului Românesc, Traseul Porţilor, Traseul Sudic, Traseul Estic şi Traseul Nordic. În cadrul acestor trasee turistice au fost incluse atât elementele defensive ale cetăţii de tip Vauban cât şi clădirile cu valoare istorică din interiorul acesteia.

3. Traseul Porţilor Cetăţii Traseul Porţilor Cetăţii este cel mai important traseu turistic al Cetăţii. Datorită amplasării Porţilor pe o singură axă de la Est la Vest, ceea ce asigură un acces uşor şi cursiv, cele şase Porţi ale Cetăţii sunt adevărate monumente de arhitectură în cadrul ansamblului de construcţii defensive ale fortificaţiilor militare din Cetate. Dintre cele şase porţi, Poarta I, Poarta a II-a, Poarta a III-a şi Poarta a IV-a sunt înnobilate cu decoraţia sculpturală deosebită, specifică barocului transilvănean. • Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta I • Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a II-a • Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a III-a • Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a IV-a • Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a V-a • Poarta de sud a Castrului Roman

4. Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta I • Poarta I a cetăţii bastionare Alba Carolina asigură accesul din direcţia estică, dinspre Oraşul de Jos. Aceasta este construită din piatră cioplită, având forma unui arc de trimf cu trei intrări. Cei patru stâlpi masivi care delimitează deschiderile sunt articulaţi de patru semicoloane care conferă porţii un aspect sobru. • Poarta prezintă în ansamblu trei registre. Registrul superior cuprinde în centrul porţii, pe un piedestal stema Austriei, vulturul bicefal cu spadă, sceptru şi coroană, iar pe piept are monograma împăratului Carol al VI-lea. Deasupra pilaştrilor centrali, încadrând emblema Austriei, se află statuia zeului Marte îmbrăcat într-o armură de tip roman adaptată la moda barocă şi statuia zeiţei Venus – simbol al dragostei şi al frumuseţii – stând într-o poziţie relaxată, iar  la cele două extremităţi  se găsesc două bombarde în poziţie de tragere.

5. Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a II-a • Poarta a II-a a cetăţii bastionare Alba Carolina este amplasată pe cea de-a doua linie de apărare, în capătul de sus al unui  culoar construit în rampă (130 m lungine, 12 m lăţime), prevăzut pe partea stângă la urcare, cu un zid de cărămidă şi cu un sistem de creneluri pentru flancarea şanţului. • Reconstituirea porţii s-a putut realiza doar pe baza imaginilor de epocă, aceasta fiind demolată parţial în deceniul al IV-lea al secolului al XX-lea, pentru a permite desfăşurarea traficului de mare tonaj. Componentele artistice din piatră (atlanţii şi leii de pe coronamente) ale monumentului au fost puse la păstrare şi, chiar dacă aceste elemente nu au fost conservate în condiţii proprii, cel puţin au putut fi recuperate, consolidate, completate, restaurate şi puse în valoare acolo unde îşi au ele locul.

6. Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a III-a • Poarta a III-a este cea mai mare şi mai impunătoare dintre cele şase porţi ale cetăţii Vauban de la Alba Iulia, fiind aşezată la mijlocul curtinei între bastioanele Sfântul Eugeniu de Savoia şi Sfântul Capistrano, asigurând intrarea în fortăreaţa propriu-zisă. • Faţada exterioară a porţii principale este foarte bogat ornamentată. Aceasta cuprinde patru piloni şi opt pilaştrii angajaţi care delimitează cele trei deschideri ale porţii şi două basoreliefuri situate deasupra intrărilor laterale. Basorelieful din partea dreaptă cuprinde investirea lui Eugeniu de Savoia în calitate de comandant, de către împăratul austriac. Cel din partea stângă reprezintă alegoria întoarcerii victorioase a mareşalului Eugeniu de Savoia, biruitor asupra turcilor. În partea superioară a faţadei se află reprezentat vulturul bicefal austriac, purtând pe piept stema Transilvaniei, precum şi două grupuri sculpturale ce înfăţişează trofee şi câte doi prizonieri turci la bustul gol.

7. Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a IV-a • Poarta a IV-a este situată pe latura de vest a cetăţii bastionare Alba Carolina, la mijlocul curtinei ce leagă bastionul Trinitarienilor de bastionul Sfântul Mihail, fiind singura decorată de pe această latură, în stil baroc. • Poarta este prevăzută cu o singură intrare semicirculară încadrată de pilaştri, camerele de gardă fiind aşezate simetric în valul de pământ al curtinei şi având deasupra o clădire care adăpostea un corp de gardă. Marcată printr-un ancadrament de piatră, faţada exterioară a porţii este lipsită de ornamente. • Poarta a IV-a a beneficiat de lucrări de conservare, consolidare, restaurare şi punere în valoare între anii 2003 şi 2006. Finanţarea lucrărilor a fost realizată de Primăria Municipiului Alba Iulia în parteneriat cu Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

8. Porţile Cetăţii Alba Carolina – Poarta a V-a • Poarta a V-a a fost amplasată pe colţul de sud-vest al ravelinului Sf. Mihail, demolat parţial în 1921, cu ocazia lucrărilor de construcţie a Catedralei Ortodoxe. Poarta este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a cetăţii Alba Carolina. Arhitectura acesteia este una simplă, fără elemente sculpturale. În faţa porţii se găseşte un pod ridicător ce face legătura între ravelinul Sf. Mihail şi cea de-a treia linie de apărare a cetăţii numită contragardă..

9. Poarta de sud a Castrului Roman • Din fortificaţia construită de romani la Alba Iulia după cucerirea Daciei, în prezent se mai păstrează doar poarta de sud. Acest monument a fost restaurat în perioada 2009-2010, fondurile pentru lucrări provenind din trei surse: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi  S.C. Grup Corint S.A., firma care a executat lucrările de reconstituire şi restaurare.