Privire de ansamblu asupra cap.8-9

1. Privire de ansamblu asupra cap.8-9

2. Viziunea celor 7 trâmbițe este una dintre cele mai uimitoare subiecte din Apocalipsa și din întregul Nou Testament. • Ce reprezintă până la urmă cele 7 trâmbițe? • Care e natura trâmbițelor în Biblie? • Când este timpul sunării din ele?

3. Natura celor 7 trâmbiți • Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament, suflarea din trâmbiță simbolizează intervenția lui Dumnezeu în istorie. • În Vechiul Testament viața poporului Israel era în mod apropiat legată de trâmbițe (ex: chemarea la luptă (Jud.3,27; 6,34); anunțarea încoronării unui nou rege (2Sam.15,10; 1Împ.1,34.39); strigatul pentru o adunare a poporului (Num.10,2-7; Ioel 2,15-16); anunțarea apropierii unui pericol (Ier.4,5; Ezech.33,3-6; Amos 3,6)).

4. În multe situații din Vechiul Testament, trâmbițele erau folosite în contextul liturgicii templului și al războaielor sfinte (Lev.25,9; Num.10,9-10; Ios.6,4-20). Folosite în serviciul ritualic religios, suflatul din trâmbițe era de asemenea parte a organizării lui Israel ca și armată a Domnului în timpul împlinirii datoriei (Num.31,6; 2Cron.13,12-15; 29,26-28; Ezra 3,10). Textul cheie al Vechiului Testament pentru înțelegerea trâmbițelor este NUM.10,8-10. Așa cum indică textul,trâmbițele erau instrumente sacre și erau ca o regulă folosite de preoți să cheme pe Dumnezeu să-și aducă aminte de poporul Său.

5. Este mai bine să spunem, că trâmbițele ofereau lui Israel asigurarea că Dumnezeu își aduce aminte de ei când vrăjmașii lor îi atacă și că vor fi protejați și eliberați (2Cron.13,14-15). Oridecâte ori ei căutau iertare de păcate în sanctuar sau luptau contra vrăjmașilor, preoții sunau din trâmbiți. Apoi Dumnezeu răspundea aducându-și aminte de poporul Său, iertându-le păcatele și eliberându-I de vrăjmașii lor. Acest concept al aducerii aminte înaintea lui Dumnezeu este crucial în înțelgerea teologică a celor șapte trâmbiți din Apoc.8-9. Sunetul trâmbițelor în Vechiul Testament desemnează apariția lui Dumnezeu în relație cu cele mai importante evenimente din istoria lui Israel.

6. Trâmbițele prezente la darea Legii pe Sinai (Ex.19,16; 20,18), distrugerea Ierihonului (Ios.6,4-16). Acest sunet al trâmbieței este parte integrantă a conceptului Zilei Domnului din Vechiul Testament (Is.27,13; Ioel 2,1; Zah.1,16; 9,14). Acest concept continuă și în Noul Testament. Afaraă de Apoc.8-11, trâmbițele sunt asociate cu apariția timpului sfârșitului și cu intervenția lui Dumnezeu (Mat.24,31; 1Cor.15,51-53; 1Tes.4,16-17). În Apocalipsa, suntetul trâmbiței este semnalul pentru apariția lui Dumnezeu în persoana lui Hristos (1,10; 4,1). Viziunea trâmbițelor din Apoc.8-11 ar trebui înțeleasă în ciuda acestor fundaluri vechi și nou testamentale.

7. Suflarea din cele 7 trâmbiți este o serie de intervenții ale lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile poporului Său. Ca să explicăm acest lucru trebuie să ne aducem aminte de scena ruperii celui de-al V-lea sigiliu, în care sfinții martiri de sub altar se roagă pentru dreptate și eliberare, pentru judecata celor ce locuiesc pe pământ (Apoc.6,10) și așa cum arată Apoc.8,2-5, rugăciunile sfinților sunt ascultate de Dumnezeu. După aceasta, Ioan observă 7 îngeri stând înaintea tronului pentru a primi 7 trâmbiți. Misiunea lor este să anunțe o nouă serie de nenorociri ce sunt trimise pe pământ.

8. Apoi Ioan vede un alt înger ce ia cădelnița de aur cu tămâie amestecată cu rugăciunile sfinților și pe care îngerul o umple cu foc de pe altar pe care o aruncă pe pământ. Apoi unul după altul îngerii sună din trâmbiți. Dumnezeu își aduce aminte de sfinți. Cele șapte trâmbiți sunt în mod evident răspunsul lui Dumnezeu la suferința poporului Său. Apoc.8,13 declară clar că trâmbițele sunt pentru cei ce locuiesc pe pământ, ce conduce judecata trâmbițelor la rugăciunile sfinților din Apoc.6,10. Textul indică că fie și în catastrofele din natură, cele șapte trâmbiți nu sunt calamități și dezastre naturale. Ele sunt mai degrabă o manifestare a prezenței și realității Dumnezeului Atotputernic în istorie.

9. Ele descoperă reacția lui Dumnezeu nedreptatea și la răul provocat poporului Său. Oricât de bizare ar putea apărea, cele 7 plăgi sunt sub controlul Celui ce a murit pe cruce și acum conduce universul. Isus Hristos este Domnul istoriei și este la controlul deplin al puterilor acestui pământ ce opresează poporul Său. Scena deschiderii celui de-al VII-lea sigiliu este preocupată cu progesul predicării Evangheliei în lume și cu respingerea ei. Evenimentele succesiveale deschiderii celor 7 sigilii afectează pe cei ce spun că sunt poporul lui Dumnezeu dar sunt necredincioși și neloiali.

10. În ce privește cele 7 trâmbiți, Ioan face foarte clar faptul că ele nu sunt în mod direct împotriva umanității în general ci doar împotriva celor ce nu au sigiliul lui Dumnezeu asupra lor (9,4) și care în altă parte a cărții sunt numiți cei ce locuiesc pe pământ (6,10; 8,13; 11,10). Aceștia sunt cei ce au fost ostili Evangheliei și au persecutat poporul credincios al lui Dumnezeu. Astfel cele 7 plăgi ale trâmbițelor sunt concentrate exclusiv asupra celor ce nu au sigiliul lui Dumnezeu. Cei ce sunt ai lui d nu vor fi afectați de plăgi. Pot fi însă ceva suferințe care vor fi împărtășite cu ceilalți, deoarece Dumnezeu a promis eliberare prin încercări mai degrabă decât din ele.

11. Scena trâmbițelor din 8-11 are și un aspect de îndreptare, de pocăință. Dacă scena celor 7 sigilii desemnează perioada continuă în care Dumnezeu conduce poporul Său prin procesul pocăinței, atunci, în lumina cap.7 și a vers.9,4, putem concluziona că Apoc.6 portretizează procesul sigilării ce se desfășoară de-alungul epocii creștine, de la cruce la revenire. Evenimentele deschiderii sigiliilor sunt intenționate să trezească pe cei ce susțin că aparțin lui Hristos și să-I aducă la pocăință. Sigilarea în Noul Testament se referă la lucrarea Duhului Sfânt în inima oamenilor (2Cor.1,22; Efes.1,13; 4,30). Lucrarea lui îi conduce în relație cu Dumnezeu, care-I acceptă și recunoaște ca fiind proprietatea Lui (2Tim.2,19).

12. Sigilarea este procesul prin care Dumnezeu își ajută poporul sădevină biruitori asupra păcatului. Sigilarea din cap.7 este în mod evident încheierea finală a sigilării pe pământ, după ce predicarea evangheliei va fi completă și harul nu va mai fi valabil. Pe de altă parte mânia celor șapte trmbiți potretizează judecata asupra celor ce resping evanghelia și eșuează în a primi sigiliul lui Dumnezeu. Acești oameni au respins puterea transformatoare a Duhului Sfânt și șansa de a fi recunoscuți și acceptați de Dumnezeu. Ei au ales mai degrabă să fie dușmanii Săi și opresorii poporului Său. Judecata celor 7 trâmbiți este predecesoarea ultimilor plăgi din Apoc.16 și judecății finale din Apoc.20.

13. Ar fi greșit însă să privim mânia trâmbițelor ca fiind retributivă. Ele au mai degrabă două scopuri: • Să aducă poporul la pocăință. • Sunt intenționate să fie un advertisment divin că timpul pocăinței se scurge repede. Cei slabi au încă o șansă să se pocăiască (11,13) pentru că ușa harului încă nu e închisă. Sunetul trâmbițelor și plăgile sunt judecăți preliminarii cu scopul pocăinței. Fiecare trâmbiță are scopul de a umili oamenii și de ai conduce spre pocăință deși scopul nu va fi atins (9,20-21). Acest eșec face ca ultimile plăgi finale să fie inevitabile.

14. Timpul celor 7 trâmbiți Ioan ne arată clar că sunetul celor 7 trâmbițe ne aduce la revenire (Apoc.10,7; 11,15.17). În 11,17 nu mai e Dumnezeu ce vine, deoarece El deja a venit și-a întemeiat Împărăția Sa ceea ce ne indică clar că finalul celor 7 trâmbițe ne aduce foarte aproape de finalul istoriei, așa cum o face și finalul celor șapte sigilii.

15. Când încep trâmbițele? Indiciul stă în introducerea secțiunii (8,2-5). Scena aceasta este clădită pe un serviciu special de la templul evreiesc - jertfa zilnică numită tamid. În sitemul cultic evreiesc, sfârșitul jerfei zilnice era anunțat prin sunetul trâmbițelor. După ce mielul sacrificial era pus pe altar și sângele jertfei era turnat la baza altarului, preotul desemnat lua cădelnița de aur înăuntrul templului și oferea tămăiedeasupra altarului din locul sfânt. În timpul acestui act, oamenii din curte așteaptau în liniștiți în rugăciune. În momentul în care preotul ieșea să binecuvinteze oamenii, 7 preoți sunau din trâmbiță, consemnând sfârșitul ceremoniei jerfei zilnice.

16. Această scenă introductivă din Apoc.8,2-5 ne ajută să localizăm în timp scena trâmbițelor din 8-11. Cele 7 trâmbițe urmează în mod clar morții sacrificiale a lui Isus. Crucea e tema centrală a cap.5, unde Isus e prezentat ca fiind mielul sacrificial vrednic să deschidă cartea. Sunetul celor 7 trâmbițe semnifică că sacrificiul a fost adus odată pentru totdeauna. Crucea oferă atât har cât și judecată. Harul este pentru cei ce cred; aceștia sunt cei salvați și sunt deja cu Hristos în locurile cerești. Dar celor ce resping evanghelia, judecata deja a început. Acest concept străbate întreaga carte a Apoc.

17. Scena celor 7 trâmbiți începe cu crucea ca și scena deschiderii celor 7 sigilii din Apoc.6. Finalul, concluzia celor două scene ne conduce la finalul istoriei pământului. Astfel cele două scene se referă la aceași bucată istorică dintre cruce și revenire. Comparația dintre cele două ne conduce la această concluzie.

19. Comparația arată paralelisme semnificative: • Atât trâmbițele cât și sigiliile sunt aranjate în grupe de câte 4 și 3; primele 4 diferă de ultimile 3 în formă și greutate. Deschiderea primelor 4 sigilii începe cu scena celor 4 călăreți (6,1-8), și ultimile 3 trâmbiți desemnează cele 3 vaiete (8,13; 9,12; 11,14). • Atât sigiliile cât și trâmbițele sunt intrerupte de interludii. Între deschiderea celui de-al VI-lea și al VII-lea sigiliu este inserată viziunea sfinților sigilați cu scopul de a oferii răspunsul la întrebarea cine va sta în ultima zi (cap.7). Asemena între a VI-a și a VII-a trâmbiță e inserată viziunea îngerului ce deschide cărticica, măsoară templul și cei 2 martori (10-11).

20. Astfel Apoc. 7 poate fi indiciul pentru cap.10-11. (3)Atât al VII-lea sigiliu cât și a VII-a trâmbiță se referă la timpul dinaintea executării judecății finale. Ar fi corect s înțelegem amândouă scenele ca acoperind aceași perioadă din istoria creștinismului (deși nu secvențial) de la cruce până la sfârșit. În timp ce scena sigiliilor prezintă progresul Evangheliei în lume și efectele ei asupra celor ce spun că sunt ai lui Hristos dar sunt neloiali și necredincioși, viziunea celor 7 trâmbiți portretizează judecata lui Dumnezeu asupra celor ce resping evanghelia, care nu sunt sigilați (9,4) și a opresorilor I persecutorilor poporului credincios al lui Dumnezeu.