Cursul 10 Procesul decizional: Algoritmi versus euristici

1. Cursul 10Procesul decizional: Algoritmi versus euristici Prof. Dr. Doina Cosman

2. Modele normative ale luării deciziei • Asumpţia raţionalităţii subiectului decident • Subiectul este omniscient (selecţia posibilităţii optime) model restrictiv şi sever, care arată cum ar trebui să se decidă  aceste modele au mai mult o valoare corectivă. Ele calculează: • valoarea aşteptată (e obiectivă, exprimare numerică, e calculabilă algoritmic) • utilitatea aşteptată (e percepţia subiectivă a unei valori)

3. MODELUL NORMATIV AL LUARII DECIZIEI(cum ar trebui să se comporte subiectul) • ASUMPŢII PRINCIPALE • RATIONALITATEA SUBIECTULUI DECIDENT • Alege întodeauna alternativa optimă • Fiinţă necontradictorie : dacă A preferabil lui B şi B preferabil lui C, atunci A preferabil lui C • DECIDENTUL CUNOAŞTE TOATE ALTERNATIVELE • VALOAREA AŞTEPTATĂ este beneficiul, calculate de obicei în bani, pe care decidentul îl are în vedere în condiţiile selecţiei unei alternative. • VAi=Pi x Vi (valoarea aşteptată a alternativei i, depinde de probabilitatea de a obţine un beneficiu dacă se optează pt. alternativa i şi mărimea eventuală a acestui beneficiu) • Ex. A. 42%şanse de a avea un beneficiu de 1 milion lei VA1=0,42x1mil.=420.000lei • B 80% şanse de a câştiga 5oo mii lei VA2=0,80x500.000=400.000lei • UTILITATEA AŞTEPTATĂ, adică percepţia subiectivă a unei valori în luarea deciziei optime. Presupune calcularea raportului costuri /beneficii • Ex. decizia intervenţiei pe cord/nonintervenţie, probabilitatea reuşitei/nereuşitei • depinde de cunoştinţele bolnavului legate de boală, medici, etc. • CONCLUZII • modelul utilităţii aşteptate are validitate psihologică mai ridicată decât modelul valorii aşteptate • indivizii se comportă raţional în condiţii de timp suficient şi/sau complexitate redusă a deciziei • în condiţii de presiune a timpului, complexitate a deciziei, indivizii adoptă modele simplificate şi euristici diverse

4. MODELUL DESCRIPTIV (AL RATIONALITĂŢII LIMITATE) • ASUMPŢII : • 1. ÎN SITUAŢII DE TIMP LIMITAT ŞI DATORITĂ CAPACITĂŢII LIMITATE A SISTEMULUI COGNITIV, DECIDENTUL RECURGE LA MODELE MENTALE SIMPLIFICATE ŞI LA EURISTICI DE DECIZIE. • 2. IN CADRUL ACESTUI MODEL SIMPLIFICAT SE PRESUPUNE CĂ INDIVIDUL SE COMPORTĂ RAŢIONAL. • 3. DATORITĂ CONSTRÂNGERILOR DE TIMP ŞI COGNITIVE, DECIDENTUL VA ALEGE ALTERNATIVA SATISFĂCĂTOARE ŞI NU PE CEA OPTIMĂ (NEAPĂRAT). • 4. O ALTERNATIVĂ ESTE CONSIDERATĂ SATISFĂCĂTOARE DACĂ ÎNTRUNEŞTE CÂTEVA CRITERII SOCOTITE RELEVANTE DE CĂTRE DECIDENT. ORDINEA CRITERIILOR ESTE IMPORTANTĂ ÎN PROCESUL DECIZIONAL ;SCHIMBAREA ACESTORA POATE DETERMINA SCHIMBAREA MULŢIMII ALTERNATIVELOR LUATE ÎN CALCUL. • 5. INDIVIZII UTILIZEAZĂ FRECVENT EURISTICI DE GRUPARE A ALTERNATIVELOR :DEZIRABILE/INDEZIRABILE, APOI ESTE ALEASĂ UNA ÎN MOD ALEATOR

5. FACTORI COGNITIVI IMPLICAŢI ÎN CONSTRUCŢIA REPREZENTĂRILOR ALTERNATIVELOR • MODALITATEA DE FORMULARE A ALTERNATIVELOR ÎN TERMENI DE PIERDERE/CÂŞTIG (EX. JOCUL DE NOROC) • PROTOTIPICALITATEA ALTERNATIVELOR (EX. SITUAŢIA DE NEGOCIERE) • ANCORAREA ALTERNATIVELOR, SAU NIVELUL DE ACTIVARE A INFORMAŢIILOR (EX. PREZENTAREA LA EXAMENE, INDIVIDUAL ŞI ÎN GRUP) • ACCESIBILITATEA ALTERNATIVELOR DEPINDE DE : • -RESTUL DE ACTIVARE (EV. MAI UŞOR REAMINTIT) • -CONGRUENŢA CONTEXTULUI FIZIC ŞI NEUROPSIHIC • POST-EVALUAREA ALTERNATIVELOR (CUNOAŞTEREA DECIZIEI CORECTE DISTORSIONEAZĂ APRECIEREA DIFICULTĂŢII INIŢIALE A DECIZIEI) • EROAREA JUCĂTORULUI (COMBINAREA ERONATĂ A PROBABILITĂŢILOR INDEPENDENTE) • RAŢIONALIZAREA PREFERINŢELOR (JUSTIFICAREA EI PT. A CĂPĂTA CREDIBILITATE) MAI EVIDENT ŢN CAZUL DECIZIEI ÎNTRE ALTERNATIVE GREU DE COMPARAT

6. Modele descriptive de luare a deciziei • Sunt modele ale raţionalităţii limitate = subiectul având resurse de timp şi calcul limitate e silit să recurgă la euristici de decizie şi reprezentări limitate ale alternativelor asupra cărora trebuie să se hotărască. • Decidentul va alege, dintre opţiuni: • posibilităţi dezirabile • Posibilităţi indezirabile

7. COMPORTAMENTUL DECIZIONALScheme şi strategii cognitive • scufundarea deciziei într-o schemă cognitivă (efectul de framing = modul de formulare al alternativelor); • valoarea de prototip a unei alternative. Deciziile sunt luate în fc. de “adversarul de joc” (ex natura, tu însuţi, altă persoană ). • “ancorele” modulează deciziile complexe(!ef. de ancoră în răspunsul la examene); • accesibilitatea alternativelor (accesibilitatea diferită a itemilor memoraţi); • raţionalizarea (“justificarea deciziei”)

8. Tipuri de decizii Deciziile simple • Deciziile rapide stau la baza realizarii unei actiuni determinata de un stimul. Acest tip de decizii au un caracter automat si se valideaza intr-un interval scurt de timp de la prezentarea stimulului corespunzator. Exemple de astfel de decizii sunt: franarea cand in fata masinii apare un obstacol sau retragerea miini determinata de un stimul fierbinte. • Deciziile rapide au fost studiate experimental prin determinarea timpului de reactie si prin inregistrarea potentialelor evocate.

9. Timpul de reactie • Timpul de reactie – TR este definit ca intervalul de timp scurs de la prezentarea unui stimul pana la realizarea unei actiuni simple. Experimental, subiectului i se prezinta pe un display un stimul si i se solicita sa apese pe un buton de indata ce a receptionat stimulul respectiv. • TR este influentat de o serie de factori. Unul dintre acestia tine exclusiv de caractersiticile stimulului, si anume complexitatea acestuia. S-a demonstrat experimental ca TR corespunzator stimulilor mai complecsi este mai lung decat cel corespunzator stimulilor simpli. Astfel TR necesar depistarii literei A prezentate pe un ecran alaturi de alte 10 litere este mai lung decat cel corespunzator prezentarii literei A alaturi de 2 litere. • TR este influentat de asemenea de complexitatea deciziei care se impune a fi luata: cu cat modalitatile de raspuns posibile dupa receptionarea unui stimul sunt in numar mai mare, cu atat TR este mai lung. De exemplu: in cazul unui vas de pe aragaz a carui continut “da in foc”, daca solicitam subiectului sa stinga focul raspunsul va fi mai rapid decat daca nu ii dam nici o solutie, situatie in care, in afara stingerii focului, el poate sa-l mute pe un ochi la care focul nu este aprins sau poate sa toarne apa rece in vasul respectiv.

10. Timpul de reactie • S-a demonstrat ca TR este semnificativ influentat de relatia de corespondenta dintre stimul si raspuns. Acest tip de relatie este denumita compatibilitatea stimul – raspuns. Experimental s-a dovedit ca cu cat acesta compatibilitate este mai scazuta, TR inregistrat pt relizarea raspunsului este mai lung. • De ex.: la solicitarea de a apasa cu o mana pe un buton dupa prezentarea auditiva a stimulului “dreapta”, TR este mai scurt daca mana cu care trebuie sa apese este cea dreapta fata de situatia in care raspunsul trebuie realizat cu mana stanga. • Exista doi factori care influenteaza semnificativ TR: expectanta subiectului pentru stimulul repectiv si intentia de a nu gresi. • Cu cat expectanta pentru un stimul este mai mare, cu atat TR este mai scurt. Expectanta pentru un anume stimul este dependenta de experientele anterioare ale subiectului si se bazeaza pe memoria implicita (fenomenul de amorsaj). • Intentia de a nu gresi determina o prelungire a TR, fapt dovedit prin existenta unei corelatii inverse intre TR si numarul de erori.

11. Potentialele evocate • Pentru a analiza procesele mentale implicate in luarea unei decizii rapide, precum si durata acestora, s-a propus inregistrarea potentialelor cerebrale evocate. Acestea sunt reprezentate de modificarile temporare ale curentilor cerebrali inregistrati prin EEG care sunt consecutive prezentarii unui stimul. • Curba unui PE este reprezentata, dupa o perioada de latenta, de un prim varf negativ care apare la aproximativ 100 ms de la prezentarea stimului (pentru analizatorul vizual). Durata memoriei senzoriale iconice este de , mult mai scurta decat intervalul de aparitie a primei variatii a curentilor cerebrali. • se considera ca timpul scurs de la fixarea stimulului in memoria senzoriala pana la inregistrarea primei variatii a curentilor cerebrali corespunde stadiului senzoria (N100).

12. Potentialele evocate • Acest prim varf negativ este notat N100 si el reflecta timpul necesar analizei senzoriale a stimulului care se realizeaza la nivelul ariei corticale primare specifice analizatorului caruia se adreseaza stimulul respectiv. • Dupa N100 curba PE sufera o schimbare a polaritatii devenind pozitiva, la aproximativ 300 ms de la prezentarea stimulului inregistrandu-se amplitudinea maxima. Acest varf se noteaza P300. • Intervalul de timp de aproximativ 200 ms (de la N100 la P300) este atribuit prelucrarii perceptuale si interpretarii stimulului – caracteristicile senzoriale sunt “ansamblate” iar imaginea rezultata este confruntata cu datele din memorie pe baza carora se realizeaza “denumirea” stimulului. • S-au identificat variatii ale varfului P300 in functie de expectanta subiectului la stimulul prezentat. In cazul unei expectante scazute la un stimul varful P300 are o amplitudine mai scazuta si se “largeste”. In contrast fata de TR, s-a observat ca aspectul P300 nu este modificat de compatibilitatea stimul – raspuns. Ca urmare prelungirea TR in cazul existentei unei incompatibilitati stimul – raspuns nu se datoreste prelucrarii propriu-zise a stimulului ci prelungirii selectiei raspunsului.

13. Deciziile complexe • Odata ce o problema este identificata, pasul urmator consta in a lua o decizie referitoare la actiunea care se impune. Luarea unei decizii poate varia in gradul de dificultate, in functie de problema sau situatia cu care subiectul se confrunta. Unele decizii reprezinta un grad ridicat de dificultate (de exemplu decizia unui pacient de a urma o interventie chirurgicala riscanta sau alegerea profesiei). Aceste decizii dificile necesita un timp indelungat si un efort mental considerabil. • Adeseori desi decizia aleasa este “corecta”, consecintele comportamentului in conformitate cu aceasta sunt nedorite, fapt care se datoreaza incertitudinii lumii in care functionam. Deciziile a caror consecinte sunt nesigure se numesc decizii riscante. • Cand un subiect este confruntat cu doua sau mai multe optiuni, fiecare dintre acestea avand avantaje dar si dezavantaje una fata de celelalte, luarea deciziei implica o serie de dificultati. Avantajele sau dezavantajele corespunzatoare fiecarei optiuni in parte se numesc atribute, iar decizia care se impune a fi luata se numeste multiatributa. • Dificultatea de a lua o astfel de decizie este in parte determinata de capacitatea limitata a memoriei de lucru care nu poate cuprinde, combina si compara toate atributele corespunzatoare tuturor optiunilor posibile. Ca urmare subiectul tinde sa se centreze pe atributul pe care il considera ca fiind cel mai relevant pentru propria persoana. Deciziile multiatribute sunt dificile si datorita imposibilitatii de a estima cu acuratete probabilitatea consecintelor.

14. Deciziile complexe • Cand un subiect este confruntat cu doua sau mai multe optiuni, fiecare dintre acestea avand avantaje dar si dezavantaje una fata de celelalte, luarea deciziei implica o serie de dificultati. Avantajele sau dezavantajele corespunzatoare fiecarei optiuni in parte se numesc atribute, iar decizia care se impune a fi luata se numeste multiatributa. • Dificultatea de a lua o astfel de decizie este in parte determinata de capacitatea limitata a memoriei de lucru care nu poate cuprinde, combina si compara toate atributele corespunzatoare tuturor optiunilor posibile. Ca urmare subiectul tinde sa se centreze pe atributul pe care il considera ca fiind cel mai relevant pentru propria persoana. Deciziile multiatribute sunt dificile si datorita imposibilitatii de a estima cu acuratete probabilitatea consecintelor.