TOMA Vicol-Cristian DJSC, Gr. III, F

1. TOMA Vicol-Cristian DJSC, Gr. III, F

2. Cuprins • Noțiuni introductive: Date despre autor; • Conținutul operei; • Concluzii

3. Date despre autor • Radu Paraschivescu s-a născut la 14 august 1960 în București. • Este prozator, traducător, jurnalist și redactor de carte român. • A absolvit cursurile Facultății de Filologie din București, secția engleză-franceză. • Și-a început activitatea de redactor din 1993 la Editura Olimp, iar după un an ajunge la Elit. Din 2003 se transferă la Humanitas, unde lucrează tot ca editor. • Cărţipublicate: „Bazarbizar”, „Balulfantomelor”, „Fluturelenegru”, „Fie-ne tranziţiauşoară” , „Răcani, pifanişiveterani”, „Cu inimasmulsă din piept”, „Mi-e rău la cap mădoaremintea”!

4. Forme de publicare • Variantă tipărită: • Variantă audio:

5. Conținutul Nesimţitul = “o vietate care se lasă condusă în tot ce face de impulsuri, de instincte şi de filozofia bunului plac”. Nesimţirea este viciul de care românii se lovesc mai des decât şi-ar dori. Mai precis, nu trece zi fără să simţim cum proximitatea nesimţitului ne scoate din minţi şi ne aruncă pe culmile disperării. Numele colecţiei din care face parte Ghidul-“Râsul Lumii”- este mai mult decât sugestiv. Cartea are ca scop principal amuzamentul, Radu Paraschivescu neavând pretenţii moralizatoare şi nu vrea să îndrepte. Punctează doar cu ironie făţişă toate “calităţile” acestei “creaturi sigure pe sine, versatile, tupeiste şi sfidătoare”care este nesimţitul.

6. În 2006 la edituraHumanitasapăreacartealuiRaduParaschivescu, Ghidulnesimţitului. Deşi, «balaurşleampăt(neîngrijit), ubicuu (peste tot), intratabil , mondial»aşacum o numeşte Andrei PleşuînCuvântulînainte, nesimţireaautohtonă are marcaeispecifică care o puneîntopulmondial. Şi care arfiaceastămarcă? Nesimţitulmioriticesteînprimulrândprodusul “imbecilizăriicomuniste, darşialpostcomunismului”, “omul de tip nou”, schizoid şiubicuu, ce nu-ţilasătimpmăcarsărespirioriundete-aiîntoarce: pestradă, acasă, la serviciu, la televizor, înpolitică, peşosele, pe net.  Este o carte ce-ţiprovoacăacea stare, numită de NichitaStănescu, de-a„râsu-plânsu”, stare pe care doar un românadevărat o poatetrăişisimţi din plin. Dacă nu ţi-artreziatâteaamintirirăscolitoare ale unormomenteîn care aifostagresat , maltratat, umilitde nesimţire, poaterândurilecititeţi-arputeaaducezâmbetulpebuze.

7. Este iluzoriesperanţadomnului Andrei Pleşu,aşa cum recunoaşteşidomnia-sa, ca textulîn sine săcadăpemânavre’unuinesimţitşisă-iprovoaceniștezvârcoliriexistenţiale care l-ar face ca la capătullecturiisă-şivinăînsimţirişisă se schimbe. Astapentrucăîntr-adevăr, nesimţiţii nu preacitesc, din contră se simtofensaţiatuncicândle indiciapropierea de obiectulnumit carte. O iau ca pe o jignire personal şisar la gâtulceluiceşi-arpermitesubtilşidelicatsă le facăcunoştinţă : « Hai, bă, făpaşi ! Cine tecrezitu ? ce-mi vii mie cu de-alde astea ? Cărţi ? Ce-s alea ? Păi, dacă n-oiştieu cum devinetreaba, tu, de undenaiba, săaihabar ? » Cartea s-a bucuratşi de o ante introducereînatmosferanesimţiriiromâneştiprinBaladaluiNesimţilă, scrisă de ŞerbanFoarţădupătipiculbaladelorlui Francois Villon, marele vagabond poet cecunoştealumeapână la ultimafibră.

8. Pornind de la una din definiţiilepe care ni le pune la îndemână DEX-ul, în care nesimţireaestedefinită ca o proastăcreştere, lipsă de bună-cuviinţăşidelicateţe, autorulconstatăcănesimţitul a ieşit de mult din tipareleacesteidescrierişi a devenit o prezenţămultmaistridentă, maiagresivă, maiinvazivă. Spaţiulîn care nesimţitul se simteprecumpeşteleînapăestespaţiul public, altfelcevaloarearmaiaveacomportamentulluistrivitordacă nu s-armanifestavis-a-vis de „fraierul”cedăînapoi din faţaatacului frontal al mârlănieişi al bădărăniei. Dar, aşa cum recunoaşteşiautorul, cartealui a surprinsdoarotipologierestrânsă de nesimţiţişi, mai ales, pecei cu care teconfrunţi direct şi personal. Profitând de aceastăocazievoiîncercasăpunctezşieutrăsăturiledefinitorii ale noului tip de nesimţit, în ton cu noilecuceriri ale ştiinţei: nesimţitul de pe net.

9. Astapentrucă se pare căstrada, scarablocului, şoseaua, nu-l maisatisfacpenesimţitul actual şiloculîn care poatefivăzutîntoatăsplendoarealuiestenet-ul, la umbra anonimatuluisauchiarînnumepropriupe care şi-l prezintă cu emfază. „Agent al uneimolime” înfaţacăreiasocietatea n-are leac, nesimţitulromân nu se manifestăhaotic,  profilulsăuputândficonturatadunândlaolată un soi de decalog al pricipalelortrăsături de caracter. Primullucru care-l defineştepenesimţitestelimbajul:celgestualşicel verbal. Nesimţitul nu pătrunde frontal înviaţata, ci se insinuează, alunecândprecum un şarpe, mierospânăajungesă-ţisufle-n ceafă. Înacel moment gesticulaţialui se dezlănţuie: mâinilepornesc o adevăratămorişcă, ochii se bulbucă, teînghesuie, se scobeşte-n nas, se descalţă-n tren, fumeazăunde are chef, clefăie hot- dogulplescăindşiumblând cu limbaroată-mprejurdupăzemurilecei se scurgpemâini, butonează la mobilchiarşi la cimitir, râgâie din tot sufletulştergându-şiunsoarea de la gură cu faţa de masă, se scobeşte-ntredinţipurtândscobitoarea de la stânga la dreapta , maitragecâte-un vânt, se maiscarpină-n dos şi, cu câtdeviimairetractilînfaţaabundenţei de gesturi din parteasa, cu atâtmaimult se umflă-n piept.

10. El se hrăneşte din stingherealaşi din oripilarea(îngrozirea) celuilaltaşacă, maxima luisatisfacţieeste de a-şiperplexa(uimi, cruci)auditoriul. Retoricanesimţitului vine ca o dublurăpestegesticulaţialuxuriantă: răstit, ofensator, trivial, grosier, acoperindpeoricinearîncercasă-l completeze cu ceva. Limbajulcaracterizeazăcelmaibinenesimţitul de pe net, personajul principal al acestui „mileniuinternauticşiglobalizant”. Spaţiulîn care se manifestă se întinde de la forumurilejurnalelorpână la reţelele de socializare, oricele cu o anumetendinţăculturală.Primullucrudupă care-l poţidefinipenesimţitul de pe net esteagramatismulpe care-l etalează cu multăemfază: „Dă-te, bă, cu gramaticata! La ce-mi trebuie? Du-te d-acilea la elitiştiităi! Io-s omu’ din popor care teţinepe tine-n spate şi care-am murit la revoluţiepentru tine. Vorbesc cum vreamuşchiimei! Cepanamea?”Limbajulcoloratmustind de trivialităţiîn care numeleorganelorsexualeabundăprecumbună-ziua,eaproapeurlatîncomenturilelui.

11. Nu citeşteniciodatădecâttitlularticoluluipe care vreasă–l comenteze. Chiardacăarciti, înţelegedoarcevrea el şirăspunde cum vrea el, grijaprincipalăfiindaceeasă-ţiaratecâteşti de prost, de ignorant, considerândrevoltatadrept o ifoseală de doi lei. Reţeleledenumiteartistice au începutsăcrească un nousoi de nesimţit, la fel de agramat ca cel de peforumuriletabloidelor, însămaispilcuit, învăluitîntr-o aură de artist aflatîntr-o vejnicăsuferinţă. Este celmai vocal şimaiproductiv, se lăbărţeazăpeste tot site-ul, râde, plânge, îmbrăţişeazăpetoatălumea-virtual, desigur, îşidă cu părereaştie, ori nu ştiedesprece-ivorba-n subiect, apostrofeazăpecei ale cărorpăreri nu coincid cu ale lui. Cu un aer doctoral emite tot felul de judecăţidespreintelectualiiveritabilipornitfiindsă le împroşte cu mizerieverbală  „aşa –zisele” roluri de modelepe care „fraierii” le-au promovat. Ştiueimaibine cu cine au de-a face. „Şicedacă au scris? Şicedacă au produscultură?Ia, mailasă-ne nene, ce mare brânză?” Singurul mod dea-icâştiganesimţituluibunăvoinţaşi de-a teacceptaînrazalui de acţiuneestesă-iadopţilimbajulşiarmele, dândimpresiacăeşti din aceeaşiechipă cu el.

12. Revenind la cartealuiRaduParaschivescu nu se poatesă nu teapuce un soi de fricăexistenţialăatuncicândretrăieşti o dată cu autorulexperienţelealături de nesimţitul din mijloacele de transport încomun, cel care ţinesăteşochezeprinlimbajşiprinduhorilepe care le exhală. Nicinesimţitul de peşosea nu se lasămaiprejos: la volanulunui 4×4- Mitsubishi , Nissan, ori Toyota din care se revarsăurleteleluiGuţă, sau Jean de la Craiova merge peundevreamuşchiilui, darmai ales merge petrotuar, acolounde-şiparcheazămatahalaşiundeteclaxoneazăsăteducinaibiidin faţalui. N-aidecâtsătecaţeriîncopac, tot eşti un pârlitşi-un troglodit, atâtavremecâtmergi ca maimuţaper pedes. Crezicădacăteretragi de peşoseaşiîncercisăpleciîntr-o călătorie cu trenul, maşinasăracului, aiscăpat. Aicimaiaişinefericirea de-a suportanesimţitulpână la capătulcălătoriei. Ba, deseoriesteînsoţit de urmaşulvrednic al tatăluisău, puiul de nesimţit, care tescoate din circulaţie, prinurletelepe care le scoate, prinzoaielepe care ţi le lasăpehaine..

13. Înainte,căsuţa era un cuibuşorîn care săteretragi din faţacivilizaţieiinvaziveşiagresive a nesimţitului, spaţiul public fiindprincipalul loc în care era stăpân de necontestat. „Gata, ţi-aizis. La mine-n casă, nu intrădecâtdacă-l primesc.” Necredinciosule, cum poţisăuiţi de nesimţitulharnic care se scoală la ora 4 şi-şi bate covoarele sub geamultău? Dar de cel care a douazi de Anulnou  are chef săschimbegresiaşifaianţacă n-a plăcutmusafirilor de la Revelionşipunepicamărulînfuncţie? Dar de cel care serbeazămajoratulipochimenului cu toatăgaşca din cartier, cu zeci de decibeli, în care başiifactoatăsmântâna, cu tropăituriîndesate de bocanci cu blacheuriînparchetul de tip nou, cu o rezonanţăînfiorătoare? Dar de cumătrele care umpluscara de coji de seminţe, socializândîn casa scării?

14. Dar de ţăranulneţăran, darniciorăşean care şi-a-nchisgrădinuţa de la parter cu gard de sârmăghimpatăşiîncinge cu neamurilenişte party-uri la iarbăverde cu micişibere de te-apucăscârba de-atâtafum?Săzicimersidacă n-are şi-un coteţ cu un godacpentruCrăciun, ori nișteorătănii, cădoar n-o mâncaaşa ca tot amărăşteanulmâncare cu euri! Dar denesimţitul care-şitureazămotorulnoapte de noapte, dupăceşi-a tunatmaşina de aiimpresiacăeştipecircuitul de la Monte Carlo? Dar de nesimţitul care ocupă 3-4 locuriînparcareabloculuibătândţăruşi de metal şilegândlanţuriîntreele, încazcăaraveamusafiri. Tu n-aidecâtsăparcheziînparcarea cu plată a oraşului. Dar de nesimţitul care-şigoleştezilniccutiaînjurândprintredinţişiaruncândplianteleşifluturaşii sub cutiapoştală? Dar de nesimţitul care merge lacrâşmadin colţ la o bereşi-l apucăgraba-n lift aşacă se uşureazăacolocădoar n-o staaşasă-l doarăbăşicaudului? Şicâtealtespecii de nesimţiţi care populeazăcutiile de chibrituripe care „ni le-a datcomunismul! Voice ne-aţidat?”

15. „Petrotuarsaupestradă, acasăsau la serviciu, întrensauautobuz, la televizorsau la petreceri, înmagazinsau la restaurant, la volansau la iarbăverde, la mecisau la înmormântare, nesimţitul nu rateazăprilejulsăpoluezeaerul, săscandalizezeasistenţa. Zgomotul, exceseleşi o sfântănepăsarepentrucei din jurîimarcheazăinvariabilcomportamentul. Virusulnesimţirii are o tulpinăînfaţacăreianimeni nu poateîntreprindenimic. Nesimţitulparalizeazăeforturile de reformăşiimpunedomniapropriilorcriterii. Paşiiluifermiprinviaţacelorlalţidenotăîncredere, stimă de sine şiconştiinţainfailibilităţii (certitudine, siguranță)!”

16. N-o săvăvină a crededarnesimţitul are şi o viaţămondenă, participând la toateevenimenteleculturale, nu neapărat din interessau din curiozitate , cimai ales din dorinţa de a firemarcat de ceilalţişi  de-a daiamaprinbufetul care de obiceiînsoţeşteastfel de activităţiculturale. La restaurant,nesimţitulvreasă se simtădomnadevărataşacăîncepesădeaindicaţiichelnerilor, săapreciezefundulorisâniichelneriţelor, săcearămuzică la maxim care nu poatesă fie altcevadecât o manea de inimăalbastră.„Doarplăteşte, nu-iaşa?”Nesimţitul se implicăputernicşiînviaţaculturală a târgului. Merge la film cu nelipsitapungă cu bomboaneagricoleşi cu Cola după care râgâiesăaflesalacât e de relaxat. Merge la teatruşi la operălăsândmobiluldeschis care-isună din 5 în 5 minute. „Deh! El munceşte, are bisnis, nu ca cioflingarii de pescenă.” Nici la biserică nu-şilasămobilulacasă. LasăcăDumnezeuştieceom bun e el, câtepomeni face şi-iiartătoatepăcatele. Mai ales călasăşipopii o sumăconsistentă, dacă se poatesă-l vadăşivre’un paparazzi săspunăfraierilorcevaloare de omadevărat are el.

17. Dar aşa cum spuneRaduParaschivescu, nesimţitul nu ia forma şiculoareamediuluiîn care îşiduceveacul , dimpotrivăobligămediulsă se pliezedupătoaneleşicomportamentullui. Aşa se manifestăoriunde, inclusivînpoliticăsauînviaţapublică. Pentrucăviaţa e făcutăînaşafelîncâtsă fie toatălumeamulţumită, alături de nesimţitul de rând, celdespre care am vorbitpânăacumavemşinesimţitul V.I.P. Una din condiţiile de afirmare ale acestuisoi de nesimţitestesăuite de unde a plecat. Că-i politician, orilidersindical, moderator tv, orivedetă de carton, nesimţitulţinesă-ioripilezepetoţi cu staturasa imensăde zeuîntremuritori. Şiîn final, chiardacă n-am reuşitsăaducpescenătoatetipurile de nesimţit care populeazăplaiulmioritic, aşa cum niciautorulcărţii n-a putut-o face pemotiv de diversitate, voiînşiruiaicicele 10 condiţii care teintroducîntagmainvidiată a nesimţiţilor, pentrucă, nu-iaşa, românul are o vorbăplină de adevăr: „Obraznicul, mănâncăpraznicul.”

18. Decalogul nesimțitului • 1 Fii strident. Luptă cu toatemijloaceleîmpotrivadiscreţiei. • 2 Nu tegândi la ceilalţi. Fiiegocentric. • 3 Pătrundepretutindeni. Nu telăsamarginalizat. • 4 Făprozeliţi. O săvezică nu e foartegreu. • 5 Batjocoreştelucrurile grave. Practicăpersiflareamai ales când nu e cazul. • 6 Arată-teopac la argumentelecelorlalţi. Eventual refuză-le de plano. • 7 Cautămereu prim-planul. Încearcăsăfii contaminant. • 8 Evităsă-ţipuiîntrebări. Drumultău e unul al certitudinilor. • 9 Convingelumeasă se pliezepesetultău de non-valori. Nu acceptacompromisuri. • 10 Nu uitacămareletăuduşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecaregestşicuvânt.”

19. Concluzii Nesimţitul este un artist desăvârşit. Bădărănia este crezul lui, căruia i se închină cu dedicaţie şi perseverenţă. Tot textul compune astfel un manual al perfectului nesimţit, cu ceea ce se face şi ce nu. Însă la final, după ce ai râs recunoscând “modelele”, te cuprinde iritarea şi, imediat după, tristeţea. Enervat, te întrebi: Cum salvezi o naţie sufocată de flagelul nesimţirii? Pentru că aşa cum se arată în text, ironia fină, înjurătura sau dezertarea nu au nici o finalitate. Răul se stopează oare cu şi mai mult rău? De aici, imediat tristeţea. Din neputinţă! Mie, sincer, mi-a îngheţatzâmbetulşi mi-a produs o sfâşietoaretristeţeînvăluită-n neputinţaieşirii din labirintulnesimţiriigenerale. 

20. Vă mulțumesc!