671 likes | 1.75k Views
“Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” Fănuş Neagu. Mijloace şi procedee de î mbog ăţ ire a vocabularului
E N D
“Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” Fănuş Neagu Mijloace şi procedee de îmbogăţire a vocabularului Lecţie pentru clasele VII - VIII prof. Gheorghe Bîscă Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 3, Cugir, Alba
Clasificarea mijloacelor şi procedeelor de îmbogăţire a vocabularului a. derivarea 1. cu prefix2. cu sufix 3. parasintetică Tipuri A.interne b. compunerea 1. prin alăturare de(aglutinare)2. prin unire mijloace3. prin abreviere c. conversiunea = (schimbarea clasei morfologice) B. externe împrumutul C. mixt calcul lingvistic
Mijloace interne Derivareaestemijloculintern de îmbogăţire a vocabularului prin care se obţin cuvinte noi cu ajutorul unor sunete sau grupuri de sunete aşezate la începutul orila sfârşitul rădăcinii unui cuvânt de bază. Cuvintele astfel obţinute se numesc derivate Rădăcina (radicalul) este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază şi derivatelor lui , ea fiindtotodată şi purtătoarea de sens a acestora. Prefixele sunt sunete sau grupuri de sunete adăugate înaintea rădăcinii spre a forma cuvinte noi. Sufixele sunt sunete sau grupuri de sunete adăugate după rădăcină spre a forma cuvinte noi. Tema cuvântului este o îmbinare de morfeme. N.B. În lipsa oricărui sufix tema este egală cu rădăcina.
Derivarea cu sufixe Criterii de clasificare a sufixelor 1.morfologic: are în vedere partea de vorbire care a rezultat prin derivare substantivale :-ărie, -et, -ime, -iţă, -oi, -uţ, etc. adjectivale : -esc, -ic, - ior, -iu, -ui, etc. verbale : -a, -ea, -e, -i, -î. adverbiale : -eşte, -işor, -âş, etc. numerale : -ime, etc. 2. semantic : după sensul cuvântului nou creat
Clasificarea sufixelor după criteriul semantic Cu ajutorul sufixelor se pot crea cuvinte care indică: nume de agent : profesor, muncitor, strungar, zidar, etc. nume de instrument: răzătoare, semănătoare, tocător, etc. un sens colectiv : muncitorime, frunziş, brădet, pietriş, etc. originea : ardelean, francez, madrilen, moscovit, polonez,etc. augumentative : băietan, frunzoaie, fătălău, ciobănoi, etc. diminutive: băieţaş, stejărel, fetiţă, căluţ, frunzuţă, etc. nume de plante : lăcrămioară, albăstrea, etc. noţiuni abstracte : bunătate, omenie, cutezător, fricos, etc. denumirea locului de muncă : fierărie, olărie, cojocărie, etc. modalitatea : târâş, grăpiş, bărbăteşte, strengăreşte, etc. nume proprii de familie : Ardelean, Craioveanu, Vulpescu, etc.
Derivarea parasintetică Constă în folosirea simultană a prefixelor şi sufixelor (morfologice ori lexicale) pentru a obţine cuvinte noi: în + drum +ă + tor prefix + radical +sufix+sufix morfologiclexical Un cuvânt flexibil este format din rădăcină şi mai multe afixe. pre + scurt + a + se + m prefix rădăcină sufix specific sufix specific temeidesinenţă specifică (radical ) temei perfectului mai mult ca perfectului pers. I , sing.
Compunerea Compunereaestemijlocul intern de îmbogăţirea vocabularului prin care, din alăturarea, unirea sau abrevierea a doi sau mai mulţi termeni se formează cuvinte noi, având sensuri noi. compunerea prin alăturare : floarea - soarelui, Baia-Mare, Poiana Ţapului , etc. ( Alăturarea se poate face cu, sau fără cratimă ) compunerea prin unire (sudare)constă în contopirea într-un singur cuvânt a elementelor componente din care ia naştere un cuvânt nou, cu sens nou: blocnotes, bunăvoinţă, cumsecade, fărădelege, răufăcător, nemaivăzut, untdelemn,Câmpulung, etc. compunerea prin abreviere se realizează abreviind cuvintele la: iniţialele cuvintelor : S.N.C.F.R., O.Z.N., O.N.U., SRTV, etc. părţi din cuvânt : PLAFAR ,CENTROFARM, etc. iniţiale şi părţi de cuvânt : TAROM, etc.
Schimbarea clasei morfologice Se mai numeşte şi conversiune ori schimbarea categoriei gramaticale şi constă în trecerea de la o parte de vorbire la alta. Prin articularese pot obţine substantive din : adjective: verde–verdele, harnic-harnicul, rău-răul pronume: eu – eul, sine – sinea ; ce – ceul; numerale: doi-doiul, zece-zecele; verbe : a răni - rănitul, intrând - un intrând- intrândul adverbe : aproape- aproapele,bine-binele, interjecţii : of- oful, buf- buful; N.B. Prin acelaşi procedeu e pot obţine şi alte părţi de vorbire . Ca urmare a conversiunii morfologice apare şi conversiunea sintactică.
Mijloace externe de îmbogăţire a vocabularului 1 Imprumutul constituie preluarea unui cuvânt dintr-o altă limbă, cuvânt pentru care, în mod obişnuit, nu există un echivalent în limba care împrumută. Împrumutul constituie un aspect fundamental al contactului dintre limbi. Sursa principală a împrumutului este bilingvismul. Factorii extralingvistici care facilitează împrumutul sunt: vecinătatea geografică convieţuirea propriu-zisă relaţiile politico - economice şi culturale
Mijloace externe de îmbogăţire a vocabularului 2 Căile pe care pot fi împrumutate cuvintele sunt: directă , ceea ce presupune contactul nemijlocit al populaţiilor care vorbesc limbi diferite, cum s-a întâmplat la noi cu multe cuvinte, maghiare, slave, şi mai rar, turceşti şi greceşti; indirectă,adică pe calea scrisului, a cărţilor, în general, cum s-a întâmplat la noi cu multe cuvinte slave cărora le-au urmat după secolul al XVI împrumuturi de origine latină şi greacă intrate prin intermediul scrierilor cu caracter istoric.
Împrumuturi lexicale vechi În limba română împrumuturile vechi provin din limbile: slavă: apostol, bolnav, bucoavnă, glas, grăi, hram,(a) iubi, izvor, lacom, mândru, (a) munci, noroc, (a) otrăvi, psalm, sărac, (a) sfârşi, slab, slovă, (a) trăi, (a) urî, vârstă, vesel, vecernie, vlădică; maghiară : (a) alcătui, alean, aldămaş,(a) bănui,belşug, bolând, cătană, făgădău, (a) făgădui, ferăstrău,ilău, gazdă, hotar, meşteşug, sămădău, (a) sudui,viclean; turcă: acadea, basma, cafea, cazma, chebap, chefliu, chiftea, ciorbă, cântar, duşman, duşumea, hazliu, iaurt, mezel, murdar, oraş, paşă, pătlăgea, pilaf, rahat, sarma, scandalagiu, savantlâc, soi, zor, etc. greacă: (a) aerisi, catapeteasmă, crin, drum, hârtie, icoană,idol, lefter, mănăstire, (a) molipsi, orez, osana, parastas, partidă, patrafir, satană, sfeclă, sindrofie, etc.
Împrumuturi lexicale neologice 1 Prin neologism se înţelege orice cuvânt nou apărut într-o limbă, indiferent pe ce cale a apărut. În limba română actuală există peste 40.000 de neologisme. Procesul de modernizare şi îmbogăţire a limbii române a început în a doua jumătate a secolului al XVIII –lea. Cele mai importante influenţe ne-au venit din partea limbilor: latina savantă :chiar-clar, băşică-vezică, femeie-familie, frupt-fruct, dar şi adnota, colocviu, dormitor, fabulă, insulă, literă, picior, premiu, tezaur, etc. italiană : andante, bariton, flaut, partitură, solfegiu, tenor, trio, vivace; bancă, bilanţ, cambie, contabil, fidc, liră, scadenţă, speze, valută, virament; capodoperă, fascism, febră, merceologie, rizoto, spaghete, stagiune, stindard; germană : abţibild, bliţ, bomfaier,bormaşină, corectură, crenvurşt, fasung, glaspapir, lebărvurşt, matriţă, oberliht, repetent, şaibă, şpilhozen, ştecăr,etc.
Împrumuturi lexicale neologice 2 Începând cu secolul al XIX-lea, cea mai puternică influenţă asupra limbii române a exercitat-o franceza : (a) acuşa, afolat, bacalaureat, (a) badina, (a) buscula, certificat, eclatant, (a) efasa, (a) flana, froasat, sergent, faleză, fular, impardonabil, infatigabil, insumisiune,inubliabil, recamier,rever, etc. rusă: activist, agregat, agrotehnică, combinat, exponat, fotoreportaj, hidroagragat, instructaj, mecanizator, procuratură, revizionism, textolog,etc. engleză : aut, baschet, biftec, blugi, chicinetă, computer, corner, dancing, design, fault, hamburger, hobby, parking, scanner, scor, show, smoching, smog, spicher, start, suporter, cu precizarea că influenţa este mai puternică astăzi, fapt datorat factorului economic mult mai prezent în viaţa cotidiană. N.B. Cu toate că aceste influenţe au fost variate şi s-au manifestat cu mare insistenţă, timp îndelungat, ele n-au alterat esenţa latină a limbii noastre, ci au transformat româna într-o limbă modernă, reîncadrând-o în spiritualitatea romanică şi îndepărtând-o de comunitatea balcanică.
Mijloacemixte de îmbogăţire a vocabularului Calcul lingvisticconstă în copierea, imitarea sau împrumutarea structurii cuvântului străin astfel că elementele componenteale cuvântului străin sunt traduse în româneşte, total sau parţial. Ex: fr. collaborer > rom. conlucra; entreprendre >rom. întreprinde; Adesea au fost calchiate chiar unităţi frazeologice: