Campania Globală pentru Educaţie

1. Campania Globală pentru Educaţie CTIM s-a alăturatCampanieiGlobalepentruEducaţie, organizatăînRomânia de OrganizaţiaSalvaţiiCopiii, împreună cu parteneriisăi: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii „Romani Criss”, Centrul Educaţia 2000+, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională „Step byStep”, Asociaţia Ovidiu Rom, World Vision România, Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi – Învăţământ Preuniversitar şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ Conceptul central al ediţiei din acest an a Campaniei Globale pentru Educaţie este acela de povestire, accentul punându-se pe experienţele personale ale unor femei pentru care accesul la educaţie sau, dimpotrivă, obstacolele întâlnite în acest domeniu, au reprezentat factori determinanţi în evoluţia personală şi profesională ulterioară. La nivel naţional, Organizaţia Salvaţi Copiii intenţionează ca, în cadrul campaniei din acest an, să pună accentul pe consecinţele neparticipării la educaţie a femeilor şi fetelor, abordând legătura dintre această neparticipare şi fenomene cum ar fi traficul de persoane, egalitatea de şanse pe piaţa muncii, mortalitatea şi morbiditatea infantilă, abandonul copiilor în maternităţi şi spitale etc.

2. Este un eveniment desfăşurat anual, la nivel mondial • începând cu anul 2001, este coordonat în România de organizaţia Salvaţi Copiii. • Campania Globală pentru Educaţie doreşte să reprezinte un factor de presiune la nivelul liderilor de opinie şi autorităţilor, arătând că este timpul demarării de acţiuni pentru a nu se permite încă unei generaţii de copii şi adulţi să nu beneficieze de educaţie. • În acest an, la nivel internaţional, Campania îşi propune să atragă atenţia opiniei publice asupra importanţei accesului la educaţie al femeilor şi fetelor, lansând un apel către toate statele să aloce resursele necesare, să ia măsurile oportune şi să dea dovadă de sprijin activ astfel încât femeile şi fetele să aibă şanse egale în domeniul educaţiei Campania Globală pentru Educaţie

3. Pentru că un nivel scăzut de educaţie expune fetele şi femeile unui risc crescut de a deveni victime ale traficului de fiinţe umane. • Deoarece studiile influenţează direct egalitatea de şanse a femeilor în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii. Astfel, în absenţa studiilor superioare, femeile au şanse semnificativ mai reduse decât bărbaţii de a intra pe piaţa muncii. • Deoarece statisticile indică o participare netă la educaţia obligatorie mai redusă în cazul fetelor, iar analfabetismul afectează de peste două ori mai multe femei decât bărbaţi. • Pentru că femeile reprezintă aproape 70 % dintre persoanele cu vârsta peste 12 ani care nu au absolvit nici măcar şcoala primară. • Deoarece nivelul de educaţie a mamelor influenţează direct riscul de abandon, starea de sănătate a copiilor, dar şi reuşita şcolară a acestora. De ce trebuie să atragem atenţia?

4. Fetele care merg la şcoală au o mai mare stimă de sine şi sunt mai puţin expuse riscului de a deveni victime ale violenţei sau exploatării.; • Femeile care au mers la şcoală sunt mai capabile să se opună violenţei şi abuzului; • Educaţia pentru fete şi reducerea diferenţelor de gen promovează democraţia, • Îmbunătăţirea educaţiei pentru fete şi femei conduce atât la îmbunătăţirea şanselor individuale ale acestora cât şi la îmbunătăţirea situaţiei copiilor lor. De ce trebuie să atragem atenţia asupra importanţei educaţiei pentru fete şi femei? Dintre adulţii analfabeţi, două treimi sunt femei – iar procentul acestora a crescut uşor în ultimii zece ani. Femeile şi fetele din categoriile sociale dezavantajate sau marginalizate sunt afectate într-o măsura mult mai mare, în condiţiile în care factori cum ar fi apartenenţa etnică, dizabilităţile şi locul de viaţă înrăutăţesc în mod dramatic şansele de a frecventa şi absolvi şcoala. Aceşti factori pun în evidenţă o încălcare inacceptabilă a drepturilor omului. • În lume, 69 de milioane de copiii nu au acces la educaţie primară. • 54 % dintre aceşti copii sunt fete. Odată înscrise la şcoală, fetele se confruntă cu numeroase provocări şi, în comparaţie cu băieţii, sunt mai expuse abandonului şcolar înainte de finalizarea educaţiei primare.

5. ANALFABETISMUL DIN ROMÂNIA ANILOR 2000 La începutul anului 2000, existau 778.000 de analfabeţi care reprezentau circa 4% din populaţie. Învăţământului nu cunoaşte cu exactitate numărul analfabeţilor. Din statisticile recensământului din martie 2002, reiese că numărul acestora se ridică la 1.083.935 persoane, dintre care 688.803 sunt femei. Ceea ce trebuie însă reţinut este că, la nivel naţional, nu există un program al Ministerului Învăţământului, al inspectoratelor judeţene privind combaterea analfabetismului. Astfel de măsuri s-au luat numai în penitenciare Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 noiembrie 2003

6. ROMANIA ARE CEI MAI MULTI ANALFABETI DIN EUROPA DE EST StatisticileInternationaledezvaluie o realitatetragica: Romania estetara cu cei mai multi analfabeti din Europa de Est, iardatele nu cuprindsiromii care, in mare majoritate, nici nu stiuce-iacela un abecedar. In randulpersoaneloradulte din tara, circa 6% nu stiu carte , fata de 5% in Bulgaria sau 2% in Ungaria. PotrivitOrganizatieiInternationale a Muncii si "Global March Against Child Labour", situatia se prezintasimaigrav in rindul copiilor. In Romania se estimeaza a fi aproximativ 5.000 de copiiaistraziisi peste 500.000 care au renuntat la scoala pentru a munci. http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/romania-are-cei-mai-multi-analfabeti-din-europa-de-est~ni34ub

7. Situaţii din alte ţări În Pakistan73% dintre băieţi sunt înscrişi laşcoală, comparativ cu doar 57% dintre fete. În Malawi, doar 18 % dintre copiii înscrişi la şcoală reuşesc să termine clasele primare. Băieţii au şanse de absolvire mai mari decât fetele. Dintre copiii înscrişi la şcoală, 22,3% dintre băieţi finalizează şcoala primară, comparativ cu doar 13,8% dintre fete. În Burundi, 37,8% dintre copiii înscrişi la şcoală reuşesc să finalizeze ciclul primar. Şi în acest caz, băieţii au şanse mai mari – 44,9% dintre ei absolvind, în timp ce doar 27,3% dintre fete reuşesc acest lucru. În Nigeria sunt 8,2 milioane de copiii cu vârste corespunzătoareînvăţământului primar, dar care nu merg la şcoală; 68% dintre băieşi sunt înscrişi în şcoala primară, în timp ce doar 58% dintre fete se află în această situaţie. Atunci când în scenă intră şi alţi factori cum ar fi apartenenţa etnică, situaţia materială şi locul de reşedinţă, impactul este mult mai mare. Situaţia devine şi mai clară dacă analizăm numărul de ani şcolari parcurşi de copiii din diferite categorii. Fetele şi băieţii din familii înstărite, care locuiesc în oraşe, frecventează şcoala, în medie, timp de zece ani – comparativ cu doar trei ani pentru fetele sărace care locuiesc în zonele rurale afectate de sărăcie. Peste jumătate dintre cei marginalizaţi din punct de vedere al accesului la educaţie sunt vorbitorii dialectului Hausa – grup care reprezintă o cincime din populaţia ţării.

8. CONSECINTE : • --analfabetismul • - - saracia • - pedeapsa • - umlirea • -sclavagismul • trafic de carne vie • - prostitutia Femeile sunt în mod frecvent ameninţate, intimidate sau agresate fizic, iar fetelor li se interzice accesul la educaţie în anumite zone. The «Ten-Dollar Talib» and Women's Rights"

9. Femei chinuite:ingropate de vii, arse cu acid si mutilate in zona genitala!

10. Exemple : • Rapirea miresei este o practica des intalnita in Kirgistan si Turkmenistan. Cand vine vremea casatoriei un barbat sau familia acestuia vor alege o femeie si o vor rapi. Viitorul mire si prietenii acestuia o vor lua pe femeie si o vor tine inchisa pana cand familia acesteia le va da "binecuvantarea" asupra casatoriei. • Uciderea pentru onoare. Astfel de crime sunt considerate o pedeapsa si sunt comise de membrii unei familii impotriva unei femei pe care o considera ca a patat onoarea familiei.Femeia poate cadea victima crimelor de onoare pentru ca refuza o casatorie aranjata, pentru ca a fost abuzata sexual, pentru ca cere divortul sau a fost prinsa comitand adulter. - Arderea miresei. Aceasta este o forma de violenta domestica, ce se practica in India, Pakistan sau Bangladesh. In acest tip de violenta, sotul femeii, sau rudele acestuia stropesc femeia cu benzina, kerosen sau orice alt lichid inflamabil, iar apoi ii dau foc, lasand-o sa arda de vie. - Atacurile cu acid sunt un fenomen extrem de violent care se intampla cel mai des in Afganistan. Cei care fac acest lucru arunca cu acid pe victimele lor - de obicei pe fata, acidul provocandu-le arsuri care le mutileaza pe viata. - Mutilarea femeilor in zona genitala. Aceasta practica se refera la toate procedurile care presupun o "circumcizie" a organelor genitale feminine. Aceasta practica este cel mai des intalnita in Africa. Ce este socant cu privire la aceasta metoda de tortura este faptul ca victime cad chiar fetitele cu varste cuprinse intre 4-8 ani. - Traficul de fiinte umane. tarile post-comuniste - precum Albania, Moldova, Romania, Bulgaria, Rusia, Belarus si Ucraina au fost identificate ca principale surse in care se face trafic cu fiinte umane. Femei tinere si chiar fetite sunt atrase de mirajul Occidentului si sunt duse sa se prostitueze. Se estimeaza ca 2/3 din femeile care se prostitueaza provin din Europa de Est. • Sclavele sexuale. In Ghana, daca o familie greseste unei alte familii, isi poate plati "datoria" trimitand o fata - virgina - sa devina sclava sexuala a celeilalte familii http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://

11. La ce ne ajuta alfabetizarea? • Alfabetizarea reduce inegalitatea de gen • Alfabetizarea le ajută pe femei să aibă un cuvânt de spus atât în sfera privată, cât şi în viaţa publică, le ajută să participe la luarea deciziilor legate de gospodăria lor, dar şi de viaţa comunităţii unde trăiesc, făcându-le astfel să devină cetăţeni activi. Programele de alfabetizare a adulţilor au un impact dramatic asupra stimei de sine a femeilor, dându-le acestora posibilitatea de a dobândi acces la resurse economice, sociale, culturale şi politice. • Educaţia permite fetelor şi femeilor să-şi îmbunătăţească vieţile. • Numeroase cercetări demonstrează că investind în educaţia fetelor se contribuie la creşterea economică durabilă şi la o dezvoltare socială sustenabilă. • Fiecare an şcolar parcurs în plus creşte şansele de câştig salarial ale unei fete cu 10-20 %. De asemenea, fetele şi femeile folosesc banii pe care îi câştigă în scopuri bune, reinvestind 90% din aceşti bani în familiile lor, comparativ cu 30-40% în cazul bărbaţilor. Dezvoltarea educaţiei pentru femei contribuie la o mai bună dezvoltare naţională, în condiţiile în care creşterea cu 1% a numărului de femei cu studii liceale poate conduce, în medie, la creşterea cu 0,3% a produsului intern brut pe cap de locuitor. • Educaţia îmbunătăţeşte sănătatea maternală • În comparaţie cu o persoană care nu a avut acces la educaţie, o femeie care a mers la şcoală are un mai mare control asupra momentului şi împrejurărilor în care devine mamă. • Educaţia mamei are un impact semnificativ şi asupra speranţei de viaţă şi sănătăţii copiilor. Cercetări efectuate asupra ţărilor în curs de dezvoltare demonstrează fără a lăsa loc de îndoială că sănătatea nou-născutului şi a copilului suferă în urma lipsei de educaţie a mamei. În cazul femeilor educate, se regăseşte o incidenţă mai mică a nou-născuţilor cu greutate mică la naştere, a mortalităţii infantile, a malnutriţiei infantile, aceste femei fiind, în acelaşi timp, mai puţin expuse riscului de a muri la naştere.

12. Ce se poate face pentru ca fetele să meargă la şcoală? • să se ia măsuri împotriva sărăciei la nivelul gospodăriilor. Sărăcia familiei ţine multe fete acasă, departe de şcoală. Dacă familia este săracă, creşte riscul ca fetele şi băieţii să fie obligaţi să muncească – iar fetele sunt mai expuse acestui risc. Această muncă obligatorie poate presupune sarcini în gospodărie, cum ar fi gătitul şi curăţenie, munca la câmp sau îngrijirea animalelor domestice. În plus, multe fete nu pot merge la şcoală datorită stării de boală a unui membru al familiei. Când părinţii se îmbolnăvesc şi nu mai pot munci, sarcina activităţilor gospodăreşti cade pe umerii copiilor. Mulţi copii, mai ales fete, trebuie să abandoneze şcoala pentru a găti şi a avea grijă de fraţii mai mici. Măsuri cum ar fi alocaţiile şi alimentele primite la şcoală s-au dovedit a fi eficiente, încurajând familiile să-şi trimită fetele la şcoală şi îmbunătăţind rata de absolvire. • să se construiască şi să fie dotate mai multe şcoli, pentru a reduce distanţa dintre casă şi şcoală. În multe zone rurale, cel mai important factor care îi împiedică pe copiii să meargă la şcoală este distanţa dintre casă şi şcoală. Copiii trebuie să parcurgă zilnic pe jos distanţe mari, iar vremea rea face ca acest lucru să fie de multe ori imposibil. Copiii sunt mai vulnerabili în faţa pericolelor şi mulţi părinţi nu îşi lasă copiii, mai ales fetele, să meargă la şcoală de teama riscurilor la care se expun în drumul spre şi dinspre şcoală. O abordare eficientă a acestui obstacol s-a realizat în Burkina Faso, unde s-a înfiinţat o reţea de „şcoli satelit”, unde pot fi frecventate primele trei clase primare. Aceste şcoli permit copiilor mai mici să primească educaţie aproape de satul unde locuiesc şi să meargă la şcoli aflate la distanţă mai mare pe măsură ce avansează în vârstă. • este nevoie de cadre didactice femei. Prezenţa femeilor profesor poate să ajute fetele şi pe părinţii acestora să aibă mai multă încredere în a frecventa şcoala. În plus, având femei ca profesori, fetele pot avea un exemplu pozitiv privind importanţa educaţiei. • trebuie conştientizate costurile indirecte. Chiar şi atunci când educaţia este, teoretic, gratuită, există numeroase costuri indirecte. Aceste costuri pot include fondul clasei/şcolii, contribuţiile pentru pază, costul rechizitelor, al uniformei, al transportului între casă şi şcoală etc. • trebuie eliminate stereotipurile de gen din manualele şcolare. Eforturile de a stimula participarea fetelor la educaţie sunt facilitate prin eliminarea stereotipurilor de gen din manualele şi textele şcolare. • să se permită întoarcerea la şcoală a fetelor care devin mame la vârste mici.De multe ori, adolescentele care rămân însărcinate sunt împiedicate să se întoarcă la şcoală după ce nasc. Este necesar ca acestor fete să li se permită reluarea educaţiei, luându-se şi măsuri pentru a combate stigmatizarea şi hărţuirea la care acestea sunt de multe ori expuse atunci când încearcă să-şi reia studiile. • trebuie combătută violenţa din mediul şcolar. Deşi, prin educaţie, fetele devin mai puţin expuse riscului de a fi victime ale violenţei, situaţia nu este aceeaşi în toate cazurile. Şcolile pot fi scena unor situaţii de violenţă şi abuz, de multe ori de natură sexuală. Dacă şcoala este considerată a fi locul unde au loc acte de violenţă fizică şi / sau sexuală, părinţii vor avea obiecţii în a-şi trimite copiii la şcoală, iar copiii vor ezita să frecventeze cursurile.

13. Pe durata Săptămânii Globale de Acţiune (2-8 mai 2011), in cadrulunitatiinoastre, s-a desfasuratLecţia „Marea Povestire”. • Activitatiledesfasurate in cadrulcampaniei in acest an se bucura de participareadoamnei CIUTA DANIELA - Mama , sotie, fiica, gospodina - Inginer - Manager Buletin de Carei - Cadre didactice implicate in campanie: Prof. Consilier, Daniela Pridea Prof. Aurelia Naghiu Prof. Elena Cosarca Prof. Terezia Sanislai Director adj: Prof.Ing.Nica Petru Director : Prof. Micovschi Adrian

14. Imagini din timpul activitatilor desfasurate in cadrul SĂPTĂMÂNII GLOBALEPENTRU EDUCATIE