Download
1 / 13
180 likes | 418 Views
Conservarea si protectia biodiversitatii in mediul marin. Capitotul I. Marea, un fenomen unic 1. Consideratii introductive
E N D
Capitotul I. Marea, un fenomen unic • 1.Consideratii introductive • Din negura timpurilor, Terra a fost denumita Planeta albastra sau Planeta apei; caracterele sale o deosebesc intru totul de celelalte planete in sistemul solar. Se stie ca in Univers temperaturile ating cote extreme: de la zero absolut, in spatiile interstelare, la milioane de grade, in interiorul stelelor. • De aceea, intreaga materie raspandita in cosmos se afla in stare gazoasa sau solida, de gheata. • Asa se explica de ce marile si oceanele Pamantului - Lumea tacerii - constituie un fenomen unic in Univers. Caracterul de unicitate se datoreaza faptului ca la suprafata Pamantului temperatura este cuprinsa in intervalul 0° C -100° C; intre acest interval termic apa se gaseste sub toate cele trei forme ale materiei: lichida, gazoasa, solida. • Apa este suportul elementar al oricarui proces vital, intrucat domeniul populat al Terrei il constituie zona umeda a scoartei terestre, caracterizata prin intrepatrunderea reciproca a starilor sale: lichida, gazoasa, solida. • Asadar, apa se numara printre elementele vitale care permit dezvoltarea vietii pe Pamant. • De-a lungul istoriei, marea a influentat viata multor civilizatii; acestea din urma s-au folosit de uriasul potential al marii pentru a-si atinge principalele scopuri, stiind ca in adancuri se ascunde un imens izvor de energie, de hrana, de materii prime si de apa dulce. • Din cele enuntate intelegem ca marea a avut, in timp, trei roluri esentiale, si anume: drum fara pulbere, camp de lupta si, nu in ultimul rand, teren de vanatoare. • Și tot marea l-a invatat pe om ce inseamna rabdarea, atentia si camaraderia.
Marea - Continentul albastru - poate fi numita pe drept cuvant uriasa piramida a vietii. In mediul marin, viata se desfasoara de zonele polare si pana la Ecuator, de la suprafata apei si pana in abisurile scaldate in intuneric si mister. Pe deasupra, viata din mare este fascintanta, prin abundenta si varietatea vietuitoarelor; scara acestora se intinde de la microorganismele marine si pana la balenele din zona antarctica. Marea ofera conditii favorabile de viata, deoarece reprezinta un mediu cu variatii termice mai mici, o mai buna rezistenta la forta gravitationala, precum si un mod facil de aprovizionare cu apa, dioxid de carbon si saruri atat de necesare vegetatiei. Intre categoriile de organisme marine exista o stransa interdependenta; relatiile reciproce dintre aceste categorii sunt conditionate de doi factori importanti, si anume: fecunditatea lor si ferocitatea cu care formele superioare le devoreaza pe cele de dimensiuni reduse. Totalitatea organismelor din mari, la fel ca si cele din oceane, poate fi comparata, in mod simbolic, cu o enorma piramida, a carei baza este formata din multimea de plante si animale microscopice. Laolata, acestea alcatuiesc planctonul care serveste drept hrana animalelor mari, dar mai putin numeroase. La randul lor, acestea din urma fac posibila viata animalelor de marime impunatoare. Din cele relatate anterior intelegem ca exista un singur lant nutritiv, in care viata si moartea se intrepatrund. Cu alte cuvinte, mediul marin este plin de viata, datorita permanentului ciclu creat de natura. Marile si oceanele Pamantului alcatuiesc impreuna mediul marin sau, altfel spus, acel mediu fizic si biologic populat de plante si animale din cele mai variate grupe. Din randul plantelor, exceptie fac doar cateva, adica muschii, ferigile, gimnospermele, angiospermele dicotiledonate, iar dintre animale, lipsesc miriapodele si amfibienii (batracienii). In ceea ce priveste grupele zoologice mari, unele exista doar in mediul marin, cum sunt: echinodermele, tunicierii, molustele inferioare (amfineurele) sau cele superioare (cefalopodele). De asemenea, tot in mediul marin se gasesc si acele organisme monocelulare: radiolarii. Ca si pe uscat, in ape, animalele depind -in privinta modului de procurare a hranei- in intregime de plante. Dupa cum se stie, numai plantele pot capta lumina solara, care este indispensabila procesului de fabcricare a glucozei, amidonului si a proteinelor, ce servesc drept hrana pentru animale. Functia suprema a plantelor este aceea de a produce materie organica din substante anorganice. Asa deci, plantele sunt producatorii, pe cand celelalte organisme sunt consumatorii. Fata de uscat, marile si oceanele au doua trasaturi importante: continuitatea si uniformitatea relativa a conditiilor de mediu, mai ales in privinta temperaturii. Prima trasatura a fost cea care a dat nastere sintagmei “Ocean planetar”, iar cea de-a doua isi gaseste justificarea in faptul ca, in mediul oceanic, temperatura nu depaseste 30°C. Cu toate acestea, apele marine n-au aceleasi proprietati fizice sau chimice in diferite parti ale globului pamantesc. Cu alte cuvinte, continuitatea si uniformitatea sunt mai multaparente decat reale, deoarece organismele marine cunosc anumite frontiere, care le delimiteaza arealele de raspandire. Caracterele Oceanului planetar.1Trasaturi definitorii
2. Viata vegetala marina Flora marina este uimitor de uniforma. Aceasta este urmarea fireasca a concentratiei de sare aflate in compozitia apei marine. Acesta este motivul pentru care in mari gasim o singura grupa de fanerogame: cea a ierbii-de-mare. In schimb, apele dulci sunt un mediu prielnic pentru dezvolarea plantelor superioare. De pilda, in zona tarmului, la fel ca si in masa apei, vegetatia se compune din alge macro si microscopice, plante inferioare care isi procura hrana direct din apa inconjuratoare. Viata vegetala marina este dominata de alge, acele plante inferioare inrudite cu lichenii si ciupercile. Unele dintre ele sunt forme fixate, de diverse marimi, iar altele sunt forme plutitoare microscopice. Principalele grupe de alge se deosebesc prin structura, pigmenti si habitat. Cei mai importanti factori ecologici necesari pentru dezvolatarea algelor marine sunt: lumina, caldura, natura si adancimea fundului marin. Cam 99% din viata vegetala marina o constituie fitoplanctonul, care este compus din microorganisme mici (fitoplancteri) invizibile cu ochiul liber, si care plutesc in apa ca o pulbere fina. Numeroase specii de fitoplancteri traiesc numai in ape cu o anumita temperatura si salinitate. In concluzie, fitoplanctonul sta la baza vietii in mediul marin si formeaza o adevarata pajiste microscopica plutitoare care hraneste, direct sau indirect, zooplanctonul 3. Viata animala marina In apele marine, fauna este extrem de variata, fiind prezente o sumedenie de clase de animale, mai putin miriapodele si amfibienii. Mediul acvatic permite desfasurarea vietii si in adancime. Din acest motiv vietatile marine se gasesc intr-un numar mult mai mare in comparatie cu animalele raspandite pe uscat. Desi marile si oceanele formeaza un intreg gratie multiplelor legaturi care exista intre acestea, nu putem spune ca ele alcatuiesc un domeniu unic de viata. In sustinerea acestui argument, precizam ca mediul marin si oceanic se distinge prin mai multe zone biologice, despartite prin “granite”. Hotarele zonelor maritime seamana mai degraba cu barierele climatelor terestre care, in mod subtil, dar efectiv, fac departajarea populatiilor animale si vegetale. Unele dintre ele sunt usor adaptabile altor conditii de viata decat cele specifice lor, motiv pentru care depasesc acele hotare, traind intr-un teritoriu mai larg. In schimb, altele nu-si pot intinde arealul, trecand barierele naturale, fiindca temperatura, salinitatea si presiunea constituie adevarate obstacole.
4. Platforma continentala • De la tarm, inaintand spre larg, scoarta subacvatica are, de regula, o panta asemanatoare unei platforme usor inclinate denumita platforma continentala; aceasta contine din belsug surse de energie, cum ar fi, de exemplu: zacaminte de titei, gaze naturale, si nu in ultinul rand, valurile si curentii, a caror periodicitate si valoare sunt de un real folos obtinerii energiei. Din punct de vedere energetic, platforma continentala a Oceanului planetar a intrat in sfera zonelor de mare interes odata cu declansarea crizei energetice. • Din acest motiv, pe platforma continentala a multor tari ale lumii se desfasoara activitati de prospectare si de exploatare a titeiului si a gazelor naturale aflate in adancuri. • Pentru explorarea si exploatarea zacamintelor de titei subacvatic, se folosesc fie platforme de foraj de diferite tipuri, fie nave de foraj. Insa, toate acestea au un impact semnificativ asupra asupra mediului. • Costurile de intretinere ale instalatiilor, ca si cele ale forajului submarin sunt foarte mari si variaza in functie de mai multi factori, precum: adancimea de foraj, duritatea scoartei subacvatice, grosimea stratului de roca, valoarea zacamantului, urgenta forarii, departarea fata de portul de baza, etc. De aceea, se cauta surse alternative de producere a energiei.
1.Notiuni generale Cu toate ca s-au facut progrese notabile in domeniul cunoasterii adancurilor acvatice, multe dintre strafundurile Continentului albastru sunt invaluite in taina. Și aceasta, fiindca presiunea enorma nu permite patrunderea in gropile abisale. Omul nu a incetat sa se dedice studiului amanuntit al stiintelor nascute marginea istoriei si geografiei submarine. Pentru a se edifica pe deplin asupra acestor materii, cercetatorii si-au pus in practica cunostintele de specialitate cu intentia de a atinge scopurile propuse: -prospectarea unor zacaminte de titei, gaze sau minereuri; -estimarea potentialului alimentar al apei; -localizarea epavelor; -experimentari privind vietuirea omului in apa; -obtinerea de informatii arheologice, biologice, paleontologice; - cercetarea consecintelor poluarii; -studierea florei si faunei acvatice; -cercetarea interactiunii apa-aer si apa-uscat; -evidentierea derivei continentale (America - Europa, care se produce cu aproximativ 2 m/secol) ; Cea mai veche institutie oceanologica din lume dateaza din anul 1910 si apartine statului Monaco; are un muzeu oceanic al carui director a fost renumitul J.J. Cousteau. 2.Apa marii, sursa de materii prime pentru economie Omul foloseste vietuitoarele apelor nu numai pentru hrana, ci si ca materii prime pentru economie. Acestea servesc cu succes in industria alimentara, farmaceutica si cea a colorantilor, la fabricarea de incaltamine si imbracaminte, in artizanat. De asemenea, s-a stabilit ca alegele sunt adevarate mine in mimiatura, deoarece in corpul lor se regasesc anumite elemente chimice, dar intr-o concentratie mica. Compozitia chimica a algelor demostreaza ca ele sunt o sursa nepretuita de bogatie. Nu intamplator, algele se folosesc, cu precadere, in industria alimentara, farmaceutica, fotografica, cosmetica, textila, a hartiei si pielariei, in industria de constructii, in ceramica si pictura, dar si la fabricarea alcoolului si a vinului, a ingrasamintelor pentru agricultura sau pentru hranirea animalelor. Locul pe care il ocupa in economie tinde sa fie tot mai important pe masura ce se agraveaza starea de criza a surselor de materii prime terestre. Un loc deosbit este rezervat si planctonului din Oceanului planetar - colonie de organisme care plutesc libere in masa apei. Planctonul constituie sursa de hrana pentru multe specii din fauna acvatica, fapt care ii confera un rol primordial in lantul trofic acvatic. Conchidem ca planctonul intervine masiv, dar indirect in alimentatia omului. Actualele tehnologii de punere in valoare a potentialului economic, pe care il are Continentul albastru, confera o rentabilitate crescanda organismelor vegetale si animale din adancuri. De departe se distinge valoarea inestimabila a algelor marine. Acestea din urma sunt plante al caror mediu de viata este apa. Natura a creat o gama variata de alge, dintre care deosebim: alge verzi, rosii, albastre, brune, fotofile (denumite astfel pentru ca traiesc in ape puternic luminate), si alge scialife (denumite astfel deoarece traiesc in ape slab luminate). Nu putem ignora faptul ca potentialul economic al algelor depinde foarte mult de gradul de poluare al Oceanului planetar. Ca urmare a procesului de poluare a apelor, algele devin improprii intergrarii in sistemul alimentatiei umane. Doua indeletniciri care au starnit de ani interesul omului sunt pescuirea si cultivarea margaritarelor ; in fiecare dintre ele exceleaza niponii. In numele lor s-au scris legende frumoase care dainuiesc chiar si astazi in Golful Persic sau in Țara Soarelui Rasare. Anticii au ales nume sugestive pentru margaritare, cum ar fi: “lacrimile zeilor” sau ”ochi de peste”, nume nascute din respect si admiratie pentru puritatea lor. Capitolul II. Cercetarea Continentului albastru
3.Pescuitul maritim • Triumviratul -pescarul, apa si pestele- a dat nastere unei indeletniciri vechi cat istoria civilizatiei numita pescuit. • In urma cercetarilor efectuate de-a lungul timpului, zoologii, biologii, naturalistii si-au dat seama ca mediul marin ascunde o varietate impresionanta de organisme acvatice vegetare si animale. Statisticile dovedesc faptul ca flora si fauna sunt mai bogate in Oceanul planetar decat pe uscat. Anual, vietuitoarele marine contribuie la hranirea omenirii cu produse alimentare, estimate cantitativ in milioane tone. Pestele a fost si este principala resursa biologica a marilor si oceanelor folosita de omenire, nu planctonul. • Din pacate, vreme indelungata pozitia omului fata de flora si fauna acvatica a fost una distructiva; statutul sau s-a limitat la cel de culegator sau vanator de vietati marine. • Pe drept cuvant, se poate spune ca pescuitul industrial reprezinta o adevarata amenintare pentru Continentul albastru. In unele bazine de pescuit au aparut semne de epuizare a potentialului bilogic. De pilda, scrumbiile, sardelele, ansoa sunt pesuite intensiv. Intr-o situatie asemanatoare se afla si heringul, pescuit excesiv in Marea Nordului. Sub aceeasi amenintare se gasesc si alte vietuitoare din „albastrul necuprins”: otariile cu blana, balenele, focile, in special cele albe, unele crustacee, moluste pentru sidef, broaste testoase, s.a.m.d. • Firele si greutatile de pescuit reprezinta un adevarat pericol pentru pesti si pasarile de apa. • In jurul Europei si in preajma costei estice a Americii de Nord, platformele continentale din apele putin adanci au fost exploatate de catre om pentru stridii, midii si fermele piscicole. Pe durata exploatarii lor, omul nu a tinut seama de urmarile actiunilor sale. In acest mod, zonele costiere au devenit un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor toxice, dar si un loc de deversare a poluantilor . • In zonele din Canada, Groenlanda, Labrador, Marea Batents, etc., braconajul si contrabanda au atins cote alarmante, iar tehnica moderna inlesneste desfasurarea acestora. • In comparatie cu apele din largul marilor sau oceanelor, apele de coasta sunt cele mai afectate, intrucat acolo exista mai multe surse de poluare. • Foca cu burta alba este tot mai rar intalnita in apele Marii Merditerane din cauza numarului mare de turisti. De asemenea, aceste mamifere sunt expuse si riscului de a se impotmoli in navoadele de pescuit. • Intr-o situatie se gasesc si testoasele verzi, deoarece locurile in care acestea se reproduc sunt puse in primejdie intr-un mod ingrijorator. • Pe fondul accentuarii crizei alimentare si al cresterii gradului de civilizatie al oamenilor, „fructele marii” patrund tot mai mult in gastronomia tarilor lumii. • Iata doar cateva dintre „inventiile” care, folosite fara discernamant, aduc cu sine disparitia vietii subacvatice: traulere, plase de pecuit lansate in deriva, pescadoare-uzina. • Solutii salvatoare: crearea fermelor marine, cresterea unor specii de broaste testoase marine. • Accentuarea crizei mondiale din domeniul alimentar a determinat aparitia unei noi ramuri economice - acvacultura - si a unei profesii de sine-statatoare - acvacultor. • Specialistii in materie apreciaza ca se justifica infiintarea unor ferme de acvacultura in zonele platformei continentale cu ape mici si in zonele semiinchise, deoarece s-ar produce, anual, mai mult decat se pescuieste in Marea Nordului. • La fel de rentabila se dovedeste si cresterea unor specii de broaste testoase marine, fiindca modul lor de hranire este relativ ieftin, iar valorificarea, integrala.
Mineritul si prelucrarea apei Istoria a dovedit ca pamantul de sub ape ascunde nenumarate bogatii: petrol, gaze naturale, carbuni, minerale, diamante. Pe masura ce a fost descoperit acest tezaur, stalele lumii au declansat o lupta acerba pentru suprematia asupra Continentului albastru. Lupta a fost cu atat mai puternica cu cat s-a intensificat criza de materii prime si de energie. In acest sens, s-au folosit diverse strategii pentru castigarea monopolului asupra materiilor prime de valoare. Tot astfel, s-au practicat - si inca se mai practica - imixtiunea in treburile interne si externe ale unei tari, presiuni, instigari sau chiar folosirea fortei, etc. Cercetatorii si-au indreptat atentia spre minele Oceanului planetar. Dar nu numai valoarea mineralelor aflate sub scoarta subacvatica au starnit interesul omului, ci si insasi apa. Studiile amanuntite au demonstrat ca in ocean sunt dizolvate cantitati enorme de uraniu, sodiu, cositor, iod, aur, platina, titano-magnetit, baritina, magneziu. Deci, chiar si apa este un zacamant plin de minereuri. Elementele chimice in care energetica isi pune speranta sunt uraniul si hidrogenul din apa marii. Japonia a pus la punct tehnologia de extragere a uraniului marin, tehnologie care cuprinde trei etape: separarea uraniului din apa, purificarea si, apoi, innobilarea acestuia. Se experimenteaza chiar si obtinerea de hibrizi fixatori de uraniu: algele verzi. 5.Energii De cand s-a descoperit forta si valoarea de necontestat a valurilor, omul cauta incontinuu metode de valorificare a acestora. Una dintre ele este captarea fortei valurilor si conversia acesteia in energie electrica, in special, dar si in alte forme de energie. Mai mult decat atat, oceanul in sine este un rezervor urias din care anumite cantitati de hidrogen pot fi eliberate si exploatate. Specialistii in domeniu s-au preocupat indeaproape de studiul deplasarilor maselor de apa pe orizontala sau vericala. Asa au ajuns la concluzia ca valurile sunt, in fond, o energie mecanica de exceptie ce poate fi folosita cu succes in interesul intregii omeniri. In plus, inclusiv energia solara inmagazinata in marile si oceanele tropicale sau energia depozitata in biomasa acvatica pot servi vietii pe Pamant. Iata, pe scurt, cateva consideratii pe aceasta tema: Prima forma de energie oceanica si cea care se afla la indemana omului este energia produsa de valurile periodice denumite si valuri mareice sau valuri de maree; termenul tehnic pentru aceasta esteenergia mareomotrica. Cauzele miscarii apelor sunt diferite: vant, cutremur submarin, atractia exercitata de Luna si de Soare asupra Oceanului planetar, aflux masiv al apelor curgatoare, etc. Energia mareomotrica este lesne de captat si convertit. Principalele tari in care se cerceteaza sau se foloseste energia valurilor sunt: Japonia, S.U.A., Canada, Marea Britanie, Franta, Suedia, Australia, Israel, India, Irlanda, Norvegia, Spania, Rusia, China, Romania, etc. E bine de stiut ca acest tip de energie este total nepoluant, ieftin si omniprezent; instalatiile in cauza pot functiona continuu si sunt usor de exploatat.
6.Marea si sanatatea • In esenta, Terra este un sistem in care componentele se conditioneaza reciproc. In acest context este suficient sa amintim, cu titlu de exemplu, circuitul apei in natura. Și cum acesta influenteaza existenta umana, implicit are efect direct si asupra sanatatii omului. • Dupa cum stim, apa de pe suprafata globului pamantesc fabrica aproximativ 70 % din oxigenul pe care-l respiram. De aceea, nu gresim cu nimic atunci cand dam Oceanului numele de „Plamanul Planetei albastre”. • In urmatoarele randuri, vom enumera doar cateva dintre elementele marii care au efecte benefice asupra sanatatii omului: ionii de calciu, de sodiu, de iod si brom, sarurile dizolvate in apa marii, briza, nisipul. Toate acestea ne dau numeroase motive pentru a pune semnul egalitatii intre cuvantul „mare” si cuvantul „sanatate”.
Capitolul III. Poluarea Continentului albastru In timp, omul, prin actiunile sale nesabuite, a cauzat mari neajunsuri naturii; rezultatul actiunilor sale poate fi exprimat printr-un singur cuvant: poluare. Astfel, sintagma “armonia dintre om si natura” poate fi inlocuita cu o alta, si anume “dezechilibrul dintre om si natura”. Sa definim pe scurt notiunea de “poluare”- efectul tuturor actelor savarsite de catre om fara discernamant - in contextul temei noastre. Poluarea apei este fenomenul de introducere a unor substante nocive sau toxice (gazoase, lichide, solide sau radioactive) in Oceanul planetar, provocandu-i modificari fizice, chimice sau biologice, prin care apa, fauna, flora acvatica devin improprii sau periculoase pentru sanatatea omului, pentru industrie, agricultura sau turism. Poluantii pun in pericol ecosistemele si deregleaza echilibrul bilologic; efectele lor isi fac simtita prezenta in timp si spatiu. Bunaoara, poluantii sunt vinovati si pentru scaderea rezistentei al boli a mamiferelor marine care a dus la declansarea unei epidemii in perioada 1987-1988, in Marea Nordului. 2.Principalii poluanti si efectele acestora asupra mediului marin Principalii poluanti sunt: hidrocarburi, pesticide, detergenti, reziduri, etc. La fel de numeroase sunt si sursele de poluare: activitati industriale, extractive, de transport, de prelucrare a titeiului, tehnologia nucleara, exploziile atomice, deseurile menajere, apele uzate. Am amintit in acest context apele uzate pentru ca acestea contin substante poluante, cum ar fi: materii organice solide, microorganism, baterii, s.a.m.d. De exemplu, apa multor fluvii poluate poarta in aval hidrocarburi. Pe cale de consecinta, fluvii poluate sunt, la randul lor, poluante.
3.Transportul pe apa • Drumurile fara pulbere - rute si linii de navigatie - inlesnesc schimburile de orice fel intre statele si popoarele lumii. Pe drept cuvant putem afirma ca transporturile pe apa nu au un rival pe masura. Sistemul cailor de comunicatie si-a dovedit de nenumarate ori eficienta si celeritatea in ceea ce priveste relatiile de interdependenta - nascute si dezvoltate - intre civilizatia si cultura, comertul, dar si cu viata cotidiana. • Cu toate acestea, eficienta fiecarui tip de transport - rutier, feroviar, naval si aerian - inregistreaza decalaje. Dar calculele efectuate au atestat faptul ca, dintre toate caile de comunicatie, transportul pe apa este cel mai lesne de realizat. In cazul transportului pe apa, este rentabil si consumul specific de energie, mai mic de 3,5 - 5 ori fata de transportul rutier si de 50 - 80 ori mai mic fata de transportul aerian. Și cum traficul international de marfuri sau pasageri s-a intensificat, ar trebui sa avem in vedere aceste calcule. In ciuda randamentului dovedit, nici transportul pe apa nu este lipsit de pericole. De pilda, navele care transporta titei prezinta un inalt grad de risc de accidentare si poluare. Sunt binecunoscute efectele accidentelor dezastruoase asupra florei si faunei marine. • Dintotdeauna, comertul maritim mondial este determinat de situatia economica, politica si militara a lumii. • Șocurile energetice repetate si resimtite pe piata mondiala au influentat negativ transporturile, in ansamblul lor. In zilele noastre, criza titeiului pare sa readuca pe suprafata lucie a Oceanului planetar velierele. • Marea Neagra şi Marea Azov se numara printre spaţiile maritime cele mai poluate din lume. Și aceasta, datorita accidentelor care au avut loc frecvent in zona. Urmarile nefaste ale acestora atat asupra vieţii marine, cat şi asupra vieţii omeneşti ingreuneaza procesul de ameliorare ecologica a apelor marilor. • Poluarea cu petrol şi sulf a apelor maritime ca urmare a accidentelor afecteaza atat sanatatea publica, cat şi biodiversitatea marina. De aceea, consideram ca este vitala depunerea unor eforturi sustinute in scopul recuperarii integritaţii ecosistemului. • In acelasi context, apreciem ca transportul maritim cu incarcatura periculoasa ar trebui efectuat cu respectarea stricta a convenţiilor internaţionale in materie. • La nivel international s-au organizat numeroase conferinte avand ca tema lupta impotriva deversarilor petrolului in mare. Reprezentantii statelor lumii s-au reunit si au cautat remedii corespunzatoare care sa atenueze efectele substantelor poluante asupra naturii. In plus, cu ocazia • acestor intalniri la nivel inalt au cazut de acord si in privinta masurilor reclamate de combaterea poluarii mediului marin. • Daca ar fi sa tinem seama de faptul ca, omul a renuntat treptat la utilizarea carbunelui in favoarea pacurii, ca si combustibil, atunci am realiza pe deplin ca bilantul poluarii - la scara mondiala - este catastrofala. Fenomenul a luat amploare, nemaiexistand tari care sa nu fie atinse de acest flagel.
Capitolul IV. Marea Neagra, o ramasita a Marii Sarmatice • 1.Ziua Internationala a Marii Negre, 31 octombrie • In fiecare an, 31 octombrie marcheaza aniversarea Zilei Internationale a Marii Negre - cea mai izolata mare fata de Oceanul planetar. • La aceasta data, in anul 1996, ministrii mediului din cele sase tari riverane - Bulgaria , Georgia, Romania, Federatia Rusa, Turcia si Ucraina - au semnat Planul Strategic de Actiune pentru Reabilitarea si Protectia Marii Negre. • Acessta zi aduce in atentia publicului, printr-o serie de activitati nationale, importanta conservarii ecosistemului marin, precum si necesitatea unor actiuni concertate pentru a diminua efectele activitatilor umane asupra biodiversitatii si calitatii apelor Marii Negre. • In plus, acest eveniment subliniaza faptul ca Marea Neagra nu poate fi gestionata decat printr-o cooperare stransa a tarilor riverane, sub auspiciile Comisiei pentru Protectia Marii Negre impotriva Poluarii.
