Poluarea si protectia mediului

1. Poluareasiprotectiamediului GRUPA 1: BranilaSimona CarametCosmina LasloAndreea OntelAnca StaicuOana

2. În figura alăturată sunt prezentate fluxurile de carbon între atmosferă şi biosferă, hidrosferă şi litosferă. Între atmosferă şi biosferă: plantele în timpul nopţii şi animaleletot timpul elimină prin respiraţie dioxid de carbon. În timpul zilei plantele asimilează carbonul din CO2 Între atmosferă şi hidrosferă: CO2 este un gaz relativ solubil în apă şi există un echilibru al concentraţiei CO2 în apă.  Între atmosferă şi litosferă: actual carbonul este eliberat din litosferă în atmosferă sub formă de CO2 prin activităţi antropice (ardereacombustibililor fosili). 

3. Pe Pamant, circuitul carbonului din natura(numit uneori şi ciclul carbonului) este format dintr-o serie de schimburi de substanţă, care antrenează carbonul, între biosfera, atmosfera, hidrosfera şilitosfera. Cea mai mare parte a carbonului din circuit se află sub formă gazoasă, în special ca dioxid de carbon

4. Cele mai importante depozite de carbon de pe Pamânt - estimari Viata se bazeazapecarbon. Acestaesteelementulchimic care constituieceamai mare parte a compusilororganici, de la combustibiliifosili la celemaicomplexe molecule (ADN si ARN) care controleazageneticareproduceriiorganismelor Pringreutate, carbonul nu estecelmai predominant element care face parte din crustaplaneteiPamânt. De fapt, înlitosferaexistadoar 0,032 % carbon ca sigreutate

5. Ecosistemeleobtinmajoritateadioxidului de carbon din atmosfera. Un numar important de organismeautotrofe au mecanismespecializate care permit absobtiaacestuigazînceluleleproprii. Cu adaugareaapeisi a energiei din radiatiilesolare, acesteorganismeutilizeazafotosintezapentru a face transformareachimica a dioxidului de carbon în molecule de zahar cu continut de carbon. Carbonulesteeliberatînecosistem ca sigaz de dioxid de carbon prinprocesul de respiratie. Acestproces are loc atât la plantecâtsi la animaleimplicânddescompunereamoleculelororganicepebaza de carbon îndioxid de carbon sialticompusi. Circuitulalimentarprimarcontine o multime de organisme al caror prim rol ecologic este de a descompunemateriaorganicaînprodusianorganici.

6. Dioxidul de carbon intra înapamarilorsioceanelorprintr-un mecanismsimplu de difuzie. Odatadizolvateînapa de mare, dioxidul de carbon ramâneasa cum e sau se poatemodificaîncarbonati (CO3-2) saubicarbonati (HCO3-). Diverse forme de animale marine fixeazabicarbonatii cu calciu (Ca+2) pentru a produce carbonat de calciu (CaCO3). Aceastasubstantaestefolositapentrurepoducereascoicilorsau a altorparti ale vietuitoarelor marine cum arfi: coralii, racii, stridiile, câtevaprotozoare, sicâtevaalge. Cândacesteorganismemor, învelisulscoicilorsi diverse parti ale corpului se scufundapefundulmarilorsioceaneloracumulându-se îndepozitebogateîncarbonati. Dupalungiperioade de timp, acestedepozitesunt considerate din punct de vederefizico-chimicrocisedimentare. Depozitele din marisioceaneconstituie de departecelemaimarirezervoare de carbon ale planetei – dupa cum se vedesiîntabel.

7. Azotulsaunitrogenul se gasesteatat in stare libera cat si sub forma combinata in substanteanorganice (amoniac, azotati etc.) siorganice (proteine etc.) Datoritamariistabilitati a moleculei, la temperaturaobisnuitaazotul NU se combina direct cu nici un element. In conditiispeciale, energie, azotul se combina cu:1. hidrogenul (sintezaamoniacului) 2. oxigenul (sintezaoxidului de azot in atmosfera,subactiuneafulgerului) Ambelereactiisuntreversibile.Oxidul de azot, in prezentaaerului, se transforma in dioxid de azot, gazbrun-roscat

8. Activitatearedusa a azotului a permisutilizarealui la crestereauneiatmosfereinerte. El reprezintaelementulprotector fatade actiunileenergeticesinedorite ale oxigenului.Plantelesianimalelesuperioare nu pot asimila direct azotul din aer. Planteleextragazotul de care au nevoie,prinradacinilelor, din sol, care contineamoniacsauioni de amoniusiazotati. Combinatiileazotului din plantesunttransferateanimalelorerbivore, o data cu hranalor.

9. Azotulcombinat din corpulanimalelorsiplantelor se reantoarce in sol dupamoarteasiputrezireaacestora, in timpulputreziriiintervinbacterii care transformaazotulproteinelorsi al altorcombinatiiorganice in amoniac.In terenurile cultivate de om, cantitatea de azotasimilabilextrasa de plante e mai mare decataceea care se regenereaza in mod natural. Din aceastacauza e nevoiesa se adaugeacestorsoluriingrasaminteazotate.

11. Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planetedin cauza radiaţiei reflectate de aceasta, care, în condiţiile prezenţei unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei va fi reflectată înapoi spre suprafaţă. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourierîn 1824. Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilităţii atmosferei la radiaţiile solare reflectate de suprafaţa terestră. În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor aşa cum le cunoaştem noi azi.

12. Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă (70%). Următoarea pondere o are dioxidul de carbon (9%), urmat de metan (9%) si ozon (7%). În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantităţi foarte mari de dioxid de carbon şi metan, care au redus permeabilitatea atmosferei pentru radiaţiile calorice reflectate de Pământ spre spaţiul cosmic. Acest lucru a dus la începerea aşa-numitului fenomen deîncălzire globală.

13. Problemele ecologice globale şi regionale Una dintre cele mai importante probleme ecologice globale este efectul de seră. Cauza principală a acestui efect constă în aceea că cantităţile enorme de dioxid de carbonşi altor substanţe cu efect de seră se acumulează în stratul aerian formând o „plapumă”. Substanţele care acţionează: freonii, metanul, etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa.  Proprietăţile acestor substanţe sunt în aşa fel că ele prin sine dau posibilitate razelor ultraviolete să treacă foarte uşor ajungând la suprafaţa solului aceste raze se transformă în energie termică, iar energia termică de la suprafaţa solului prin acest strat trece mult mai greu în aşa fel se creează situaţia – cu cât plapuma este mai groasă cu atât sub ea este mai cald. 

14. Acest efect numit efect de seră determină schimbări climatice globale. Efectul de seră are şi proprietăţi pozitive, în absenţa acestor substanţe ce provoacă efectul temperatura medie pe globul pământesc va fi -15 °C Actualmente cantitatea dioxidului de carbon este egal cu 0,03 %. Dacă se presupune că această cantitate va fi dublată, în această situaţie temperatura globului pământesc poate să se schimbe cu 1,3 °C) – 3 °C. Această majorare a temperaturii poate provoca topirea gheţarilor, astfel că nivelul oceanelor poate creşte până la 6 m