Alcătuirea generală a unei plante cu flori

1. Organele plantei Prof. Pop Aurel Alcătuirea generală a unei plante cu flori

2. Organele unei plante cu flori floarea Observăm că fiecare plantă este alcătuită din următoarele părţi componente: Rădăcină, tulpina, frunza, fructul, sămânţa După funcţiile pe care le îndeplinesc organele sunt grupate în: • Organe vegetative – rădăcina, tulpina, frunzele. Acestea asigură nutriţia (hrănirea) plantei. • Organe de înmulţire – floarea din care se va forma fructul cu seminţe. Seminţele ajută la reproducerea (înmulţirea) plantei. fructul sămânţa frunza tulpina rădăcina

3. Nutriţia plantelor Hrana este foarte importantă pentru noi toţi. Ea este sursa de energie de care corpurile vii au nevoie. Plantele verzi sunt fabricile de ,,hrană,, ale lumii. Ele sunt primele organisme care prepară hrana din substanţe simple. La producerea hranei participă toate organele vegetative: rădăcina, tulpina, frunzele. Fiecare dintre aceste organe sunt astfel alcătuite încât, împreună, pot obţine substanţe organice ce alcătuiesc în final, hrana. Substanţe organice – substanţe complexe formate de organismele vii şi care intră în structura acestora.

4. Rădăcina- alcătuire şi funcţii Rădăcina este organul care, la majoritatea plantelor, se află în pământ, unde se ramifică. Rădăcinile nu au niciodată frunze sau muguri. Rădăcina se ramifică în sol, după modul de ramificare deosebim mai multe tipuri de rădăcini:

5. Rădăcină pivotantă- prezintă o rădăcină principală care are forma unui ţăruş (pivot), iar rădăcinile secundare sunt mici. Ea poate pătrunde adânc în pământ. Exemple: morcov, fasole, păpădie, trifoi.

6. Desenaţi în caiet

7. Rădăcină firoasă- la care rădăcina principală moare de timpuriu. Rădăcinile secundare pronesc de la nodurile bazale ale tulpinii şi formează un mănunchi de fire. Ele se ramifică mai mult al suprafaţa solului. Exemple: grâu, secară, porumb, ceapă, ghiocel, lalea.

8. Desenaţi în caiet

9. Rădăcina rămuroasă- la care ramificaţiile secundare întrec în lungime şi chiar în grosime, rădăcina principală. Rădăcina are aspectul unor ramuri. Ele pătrund adânc în pământ şi se ramifică pe o suprafaţă foarte mare. Exemple: stejar, fag, brad, măr, vişin.

10. Desenaţi în caiet

11. Structura externă şi internă a rădăcinii Dacă privim cu lupa o rădăcină fragedă vom observa că de-a lungul ei se succed mai multe zone: • zona aspră prezintă urme ale perişorilor absorbanţi îmbătrâniţi, care au căzut; • zona absorbantă are numeroşi perişori absorbanţi, această zonă asigură absorbţia apei cu sărurile minerale; • zona netedă numită şi zona de creştere deoarece celulele ei se divid asigurând creşterea în lungime a rădăcinii; • scufia acoperă şi protejează vârful fraged al rădăcinii.

13. Funcţiile rădăcinii Rădăcina îndeplineşte mai multe funcţii în viaţa plantei: • Fixează planta în sol şi îi dă stabilitate. Adâncimea la care poate pătrunde rădăcina în sol depinde de specia din care face parte planta şi totodată de condiţiile de viaţă (structura solului, cantitatea de apă din sol, distribuirea sărurilor minerale). Unele plante îşi ramifică rădăcina orizontal, mai la suprafaţă, altele cresc vertical şi pătrund adânc în sol (15m la lucernă, 20 m la viţa de vie),

14. Absoarbe apa cu sărurile minerale. Zona rădăcinii prin care planta absoarbe apa cu sărurile minerale este cea acoperită de perişorii absorbanţi. Perişorii absorbanţi, foarte fini, dar foarte numeroşi, alunecă printre particulele de pământ şi aisgură absorbţia apei din sol.

15. Rădăcina conduce seva brută prin vasele lemnoase, şi seva elaborată prin vasele liberiene. De la perişorii absorbanţi până la vasele lemnoase seva circulă prin îmbibare, de la celulă la celulă. După ce a ajuns la vasele lemnoase, seva urcă prin ele spre tulpină şi în final ajunge la frunze. Aici este pregătită seva elaborată care este condusă prin vasele liberiene prin tulpină, spre rădăcină şi frunze pentru a le hrăni.

16. Unele rădăcini depozitează substanţe de rezervă. În condiţii foarte bune de viaţă, plantele verzi fabrică un surplus de substanţe organice pe care le depozitează în unele organe cum ar fi rădăcina. Exemple: morcovi, ridiche, sfeclă, pătrunjel. Omul cultivă aceste plante pentru rădăcinile lor şi selecţionează speciile cu substanţe nutritive mai bogate. • La unele plante, rădăcinile pot servi ca organ de înmulţire vegetală. Părţi din rădăcina unei plante pot forma o nouă plantă.

17. Influenţa condiţiilor de mediu asupra structurii şi funcţiilor rădăcinii Pentru ca rădăcina să-şi poată îndeplini funcţiile, are nevoie de condiţii de mediu optime. Aceste condiţii sunt: • Structura solului, care trebuie întreţinută prin arături adânci, praşile şi alte lucrări agricole periodice. • Cantitatea de apă din sol, care trebuie să fie optimă pentru plantele cultivate în acel loc. Apa din sol este asigurată de ploi, topirea zăpezilor. Nu se poate folosi apa mărilor şi oceanelor deoarece este sărată. • Cantitatea de săruri minerale, care este asigurată prin dizolvarea sărurilor din sol în apă şi completată prin administrarea de îngrăşăminte. • Temperatura, care între anumite limite ajută la îndeplinirea funcţiilor rădăcinii. • Oxigenul, ce trebuie asigurat prin toate lucrările efectuate asupra solului.