Asigurarea s iguran ţei alimentare a produselor

1. Asigurarea siguranţei alimentare a produselor O provocare pentru companiile româneşti

2. Baza legală • Art. 152 al TCE – sănătate publică – derogare de la Art. 37 – reglementează măsurile în domeniul sanitar veterinar şi fitosanitar, care au ca obiectiv protejarea sănătăţii publice; • Luarea deciziilor în acest domeniu se face pe baza Art. 251 (codecizia) şi prin consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor.

3. Scopul abordării integrate a UE în domeniul siguranţei alimentare • Asigurarea unui nivel înalt al siguranţei alimentelor, sănătăţii animale, bunăstării animale şi sănătăţii plantelor, prin măsuri care se aplică pe tot lanţul alimentar, în toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei alimentelor sau hranei pentru animale (destinate producţiei de alimente); • Implementarea legislaţiei comunitare vizează de asemenea şi asigurarea liberei circulaţii şi folosirea unor practici corecte în domeniul produselor alimentare şi hranei pentru animale; • Standardele comunitare de siguranţă alimentară se aplică şi statelor terţe care exportă în UE.

4. Obligaţiile României, asumate în cadrul negocierilor de aderare la UE • Preluarea şi implementarea legislaţiei comunitare privind siguranţa alimentară – toleranţă 0; • Monitorizare strictă; • Ameninţarea clauzei de salvgardare şi riscul restricţionării exporturilor pe piaţa internă în situaţia abaterii de la reguli.

5. Condiţii pentru a exporta pe piaţa comunitară • Implementarea unui sistem de management al siguranţei alimentelor ca o abordare sistematică pentru a preveni introducerea alimentelor nesigure; • Utilizarea de GHP pe tot lanţul alimentar; • Utilizarea unui echipament şi a unor proceduri de igienizare corespunzătoare; • Specializarea personalului propriu; • Procedurile de siguranţă corespunzătoare – stabilite, implementate, menţinute şi revizuite pe baza principiilor utilizate în sistemul de analiză a riscurilor şi punctelor critice de control (sistemul HACCP).

6. Protejarea intereselor la nivel comunitar • Până la momentul aderării: preluare şi implementare; după momentul aderării: contribuţie la formularea politicii comunitare în domeniu; • Esenţial: informare permanentă şi lobby! • Ex: proiectul de Directivă a Consiliului care va stabili regulile minime pentru protecţia puilor pentru carne; Codex Alimentarius.

7. Nivel naţional ANSVSA; MAPDR; MS; ANPC. Nivel comunitar Comisia Europeană Consiliul UE Parlamentul European ECOSOC CoR EFSA FVO CPVO Instituţii responsabile în domeniul siguranţei alimentare

8. Exemplu – influenţarea deciziilor • Strategia în domeniul sănătăţii animale 2007 – 2013; • Comisarul pentru Sănătate şi Protecţia Consumatorului a anunţat intenţia în 2004; • Pregătire: iulie 2004 – martie 2005; • Evaluare: martie 2005 – septembrie 2006; • Diseminare şi elaborare: septembrie 2006 – începutul celui de-al II- lea semestru 2007 • Adoptare: începutul celui de-al II- lea semestru 2007 • Scop: întărirea politicii de prevenire a bolilor, simplificare, stabilirea bugetului, etc.

9. Concluzii • Reforma PAC: creşterea importanţei standardelor de siguranţă alimentară, bunăstare animală, protecţia mediului. • De de respectarea acestor standarde depinde: • Acordarea subvenţiilor; • Exportul pe piaţa comunitară. • Importanţa participării la procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar.