IRIGAŢIA: MĂSURĂ RADICALĂ DE DIMINUARE A CONSECINŢEI SECETELOR ÎN CONDIŢIILE SCHIMBĂRII CLIMATICE

1. Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solurilor “Nicolae Dimo” IRIGAŢIA: MĂSURĂ RADICALĂ DE DIMINUARE A CONSECINŢEI SECETELOR ÎN CONDIŢIILE SCHIMBĂRII CLIMATICE

2. Schimbările climatice au condus la intensificarea frecvenţei fenomenului de secetă. Apariţia deficitului acut de apă în sol şi aer conduce la scăderea producţiei agricole sau chiar compromiterea ei. În condiţiile create irigaţia este cea mai eficientă măsură de optimizare a regimului de umiditate a solului.

3. Fondul irigaţional şi pretabilitatea solurilor la irigaţie • Volumul fondului irigaţional depinde de: • resursele de apă şi calitatea acestora; • particularităţile genetice ale solurilor; • condiţiile geomorfologice şi hidrogeologice. Grupe de soluri după pretabilitatea la irigaţie După pretabilitatea la irigaţie solurile din grupele I - IV alcătuiesc 1 235 000 ha sau 62 % din suprafaţa terenurilor agricole.

5. Sursele de apă pentru irigaţie • În republică la irigaţie este utilizată apa bazinelor de acumulare, râurilor transfrontiere şi celor interioare care se deosebesc esenţial atât după compoziţia chimică, cât şi după indicii de calitate. • Apele râurilor transfrontiere se caracterizează cu grad redus de mineralizare (0,4-0,6 g/l), reacţie slab alcalină şi raport favorabil între cationii mono- şi bivalenţi; conţinutul de Cl- este sub valoarea admisibilă. • Apele râurilor interioare au calitatea satisfăcătoare numai în sectorul superior. În sectorul mijlociu şi cel inferior gradul de mineralizare creşte până la 1,3-2,4 g/l, iar reacţia devine moderat alcalină (pH=8,4-8,7). Compoziţia cationică este dominată de Na+ şi Mg2+, iar cea anionică de SO42- şi Cl-. • Compoziţia şi indicii de calitate ai apei bazinelor de acumulare este determinată de sursa de alimentare. Pe teritoriul republicii lacurile (iazurile) cu gradul de mineralizare <1,0 g/l alcătuiesc 35%, cele cu mineralizarea de 1,1-3,0 g/l constituie 58%, iar cele cu conţinutul de săruri peste 3,1 g/l – 7%; 85% din totalitatea bazinelor de acumulare au apa cu raport de adsorbţie a sodiului cuprins între 3,5 şi 40,4.

6. Indicii de calitate ai apelor pentru irigaţie • Solurile cernoziomice alcătuiesc peste 74% din volumul fondului irigaţional. Extinderea masivă a irigaţiei pe aceste soluri a generat o problemă acută, legată de calitatea apelor utilizate. • Principalii indici de evaluare a calităţii apelor pentru irigaţie reglementează: • conţinutul total şi compoziţia sărurilor solubile; • valoarea reacţiei actuale (pH); • conţinutul de elemente nocive; • raportul dintre cationi. • Valorile admisibile a indicilor de evaluare a calităţii apei pentru irigaţie

7. Calitatea apelor de suprafaţă pentru irigare

8. Consecinţele irigării solurilor cu apă de diferită calitate Aplicarea apelor dulci (Nistru, Prut) nu modifică esenţial regimul hidrosalin. Din efectele negative se menţionează: • reducerea uşoară a raportului Ca:Mg; • scăderea conţinutului de agregate hidrostabile cu 6%; • creşterea densităţii aparente a stratului arat cu 0,16 g/cm3; • reducerea porozităţii totale cu 5-7%. • La folosirea apei mineralizate starea ameliorativă a solurilor se agravează prin: • creşterea gradului de salinizare până la 0,4% (moderat spre puternic salinizat); • majorarea gradului de soloneţizare (Na=14%) până la foarte puternic; • manifestarea procesului de argilizare (majorarea conţinutului de argilă fină cu 8-9%); • mărirea factorului de dispersie de la 6 la 31%; • diminuarea hidrostabilităţii structurale de 4,2 ori; • compactizarea excesivă a orizonturilor superioare; • scăderea spaţiului lacunar. • Aplicarea apelor alcaline şi mineralizate influenţează profund asupra întregului complex de însuşiri fizice, chimice şi mecanice ale solului, iar illitizarea, argilizarea şi peptizarea argilei fine au caracter ireversibil.

11. Metode de prevenire a degradării solurilor irigate • În scopul prevenirii degradării solurilor irigate se recomandă: • elaborarea bazei de date a compoziţiei chimice şi indicilor de calitate a surselor de apă de suprafaţă; • cunoaşterea însuşirilor solurilor, nivelului apelor pedofreatice, compoziţia şi gradul lor de mineralizare din terenurile ce urmează a fi irigate; • respectarea regimurilor şi normelor de irigare; • efectuarea lucrării solului în stare friabilă pe terenurile irigate; • aplicarea materialelor calcice în cuplu cu îngrăşăminte organice; • includerea în asolament a ierburilor perene cu o cotă de 20-25%. • instituirea şi efectuarea monitoringului solurilor irigate.

12. Aplicarea corectă a tehnologiilor de irigare reduce efectul negativ al secetelor şi contribuie la majorarea producţiei agricole