Centralizarea Fran ței

1. Centralizarea Franței Franța la 1450

2. Între secolele XI – XV lumea creștină a cunoscut transformări importante atât pe pelan economic și social, cât și pe plan politic. În această perioadă, în unele țări din Europa apuseana – Franța, Anglia, Spania – s-a desfășurat procesul de unificare teritorială și centralizare politică. Prin acest proce, desfășurat sub conducerea regalității, a fost diminuată fărâmițarea feudală și îngrădită puterea nobilimii. Datorită unor condiții specifice în statele germane și în statele italiene se va menține pe durata întregului Ev Mediu fărâmițarea feudală.

3. Monarhia feudală Un aspect politic și social important al secolelor XI – XIII a fost constituirea monarhiei feudale. Suveranii – monarhii (regii) au reușit să își subordoneze întreaga societate, situându-se în fruntea ierahiei feudale. Acestă situație s-a realizat pe mai multe căi:pe cale brutală (prin război) sau pe cale pașnică (prin diplomație). Monarhia și-a asociat Biserica și o serie de instituții eliminând celelalte centre de putere și concentrând întreaga putere de decizie în mâinile regelui.

4. Centralizare a fost favorizată de mai mulți factori: • Dezvoltarea orașelor și lărgirea schimburilor comerciale au dus la slăbirea puterii economice a nobilimii, deoarece domeniile feudale nu mai reprezentau principala sursă de bogăție • Alianța regalității cu orășenii, țăranii și clerul, categorii sociale nemulțumite de starea de dezordine întreținută de nobili care le punea în pericol activitățile economice. Foarte important a fost sprijinul acordat de orășeni (burghezia în formare) care punea la dispoziția regelui bani, armată, juriști și funcționari bine pregătiți • Caracterul ereditar al monarhiei – factor de stabilitate • Dotarea armatelor regale cu arme de foc ce le făcea mai puternice decât armatele nobililor, care își mențineau tacticile învechite • Necesitatea de a face față pericolului extern a grăbit procesul de unificare și centralizare statală (ex. Spania)

5. Centralizarea franței • Situația Franței în timpul Carolingienilor • Neputința de a respinge atacurile normanzilor a dus la slăbirea autorității regale • În aceste condiții populația cere protecție nobililor ducând la creșterea autorității acestora • Până la sfârșitul secolului al X-lea regele era ales de către nobili sporind puterea acestora Încoronarea lui Carol cel Mare la Roma

6. Centralizarea franței • Franța în timpul Capețienilor • Noua dinastie a Capețienilor a reușit să transforme monarhia electivă (regii erau aleși) într-una ereditară (puterea regală se transmitea urmașilor) • Primul rege capețian- Hugo Capet (987-996)- a cerut ca fiul său să fie uns rege încă din timpul vieții sale, asigurând astfel transmiterea coroanei în familia sa • Pentru impunerea autorității regii capețieni se preocupau de mărirea domeniului regal prin: - confiscarea de pământuri - cucerirea pământurilor prin războaie - moșteniri - căsătorii favorabile - convenții de asociere cu mici nobili nemulțumiți de suzeranul lor direct

7. Centralizarea franței Etapele importante ale procesului de centalizare s-au desfășurat în timpul regilor din dinastia Capețienilor (987-1328) și Valois (1328-1589): Filip al II-lea August (1180-1223) Confiscă posesiunile regelui Angliei de pe teritoriul Franței Ludovic al IX-lea cel Sfânt (1226-1270) Îl obligă pe regele englez să se declare vasal al său Întărește instituțile administrative și financiare ale statului Ludovic al IX-lea cel Sfânt (1226-1270)

8. Centralizarea franței Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314) Alipește domeniului regaal provincia Champagne Convoacă pentru prima dată Adunarea Stărilor Generale (1302) Impune principiul ca ”regele este împărat în regatul său” Ludovic al XI-lea (1461-1483) Anexează ducatul Burgundiei Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314)

9. Centralizarea franței Războiul de 100 de ani În secolele XIV – XV eforturile Capețienilor sunt aproape zădărnicite de izbucnirea Războiului de 100 de ani (1337-1453). Țara a fost jefuită de armate și de bandele de hoți și pustiită de războiul civil. După încoronarea regelui Carol VII, sprijinit de Ioana d’ Arc, se restabilește, treptat, autoritatea monarhiei. La sfârșitul războiului întreg teritoriuș francez – cu excepția portului Calais – era eliberat de englezi. Ioana d’ Arc

10. Fișă de lucru ”Filip cel Frumos a adunat la Paris numeroși baroni și episcopi și mai ales a chemat numeroși burghezi din fiecare oraș al regatului...În ziua zisă, Enguerrand de Marigny, cavaler și guvernator al întregului regat, vorbind în n umele regelui Franței, a explicat oamenilor adunați acolo pentru ce i-a chemat regele....Le-a vorbit despre războiul cu Flandra, de cheltuielile pe care acesta le cere. El le-a zis burghezilor din regat că regele dorește să știe dacă ei pot să dea un ajutor pentru a duce războiul cu Flandra....Apoi s-a ridicat Etienne Barbette, burghez din Paris, și a vorbit pentru orașul său. El le-a spus că sunt cu toții pregătiți a da ajutorul, fiecare după puterile sale. Și după aceasta, toți burghezii care erau veniți din partea comunelor au răspuns în același fel că doresc să dea ajutorul. Regele le-a mulțumit. După această ședință, o taxă foarte grea a fost strânsă din regat.” Citiți cu atenție textul și răspundeți următoarelor întrebări: 1.Ce rege a convocat pentru prima dată Stările Generale? În ce an? 2.Din cine erau formate Stările Generale? 3.De ce au fost ele convocate?