COMUNICAREA – CONCEPT, STRUCTURA, PARTICULARITATI, REPERE METODOLOGICE

1. COMUNICAREA – CONCEPT,STRUCTURA,PARTICULARITATI,REPERE METODOLOGICE Ce este comunicarea? Exemple de definitii ale comunicarii: 1. Comunicarea este un proces în care oamenii îsiîmpartasesc informatii, idei si sentimente (Hyles S. SiWeaver R.); 2. Comunicarea este procesul prin care o parte (numitaemitator) transmite informatii (un mesaj) altei parti(numita receptor) (Baron R.); 3. Comunicarea este activitatea psihofizica de punere înrelatie a doua sau mai multe persoane înscopul influentarii atitudinilor, convingerilor,comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor(Ross R.); 4. Comunicarea reprezinta un proces de viata esentialprin care animalele si oamenii genereaza, obtin,transforma si folosesc informatia pentru a-si duce labun sfârsit activitatile sau viata (Brent D.R.). Comunicarea a fostperceputa si este tratata ca element fundamental al existenteiumane.

2. Reprezentantii Scolii de laPalo Alto (Watzklawick P., Beavin J., Jackson D.) considera catotul este comunicare si formuleaza axiomele comunicariiumane, pe care le trecem (doar) în revista: Axioma 1 = Comunicarea este inevitabila ( nu putem sanu comunicam, orice comportament umanavând valoare de mesaj). Axioma 2 = Comunicarea se desfasoara la doua niveluri:informational si relational (orice comunicare se analizeaza în continut sirelatie deoarece nu se limiteaza latransmiterea informatiei, ci induce si uncomportament adecvat). Axioma 3 = Comunicarea este un proces continuu(partenerii interactioneaza în permanentafiind, prin alternanta, stimul si raspuns). Axioma 4 = Comunicarea îmbraca fie o forma digitala,fie una analogica (verbala – nonverbala). Axioma 5 = Orice proces de comunicare este simetricsau complementar, daca se întemeiaza peComunicarea - concept, structura, particularitati, repere metodologiceegalitate sau diferenta (comportament “înoglinda” – de ega litate, si comportamentcomplementar: profesor – elev). Axioma 6 = Comunicarea este ireversibila (produce unefect asupra receptorului). Axioma 7 = Comunicarea presupune procese de ajustaresi acomodare (mesajul capata sens numaiîn functie de experienta de viata silingvistica a fiecaruia dintre noi). (Sursa: Pârvu, I. – Filosofia comunicarii)

3. Ce concluzie se desprinde? Oricum am defini-ocomunicarea umana înseamna: a fi împreuna cu … a împartasi si a te împartasi a realiza o comuniune de gând, simtire, actiune, comportamentului uman, în ansamblul sau, fiindu-i intrinseca dimensiunea informationala si relationala.

4. Comunicarea didactica – este o forma particulara acomunicarii umane indispensabila în vehicularea unor continuturi determinate , specifice unui act de învatare sistematica si asistata; ea presupune un raport bilateral profesor– elev si calitate deosebita. Potrivit dictionarului de pedagogie (Sorin Cristea, 2000), comunicarea didactica poate fi considerata …”un principiu axiomatic al activitatii de educatie carepresupune unmesaj educational elaborat de subiectul educatiei (profesor),capabil sa provoace reactia formativa a obiectului educatiei(scolar), evaluabila în termen deconexiune inversa externa siinterna”. În comunicarea didactica, etalonarea cunostintelor iaforme diferentiate functie de destinatar (scolar de o vârstaanume si un nivel de pregatire diferit).

5. Caracteristici alecomunicarii didactice: a) are caracter bilateral, care evidentiaza necesitateainstituirii unei legaturi performante între profesor siscolar (subiect? obiect al educatiei); b) discursul didactic are un pronuntat caracterexplicativ, deoarece prioritar el vizeaza învatarea prinîntelegere, de unde si întrebarea profesorului: “deci,ati înteles?!” axata pe antrenarea potentialitatiicognitive a scolarului; c) comunicarea didactica – este structurata conformlogicii pedagogice a stiintei care se preda. d) profesorul – în dubla sa calitate de emitator sireceptor – are un rol activ în comunicareacontinuturilor stiintifice. e) comunicarea didactica este expusa pericolului de a fisupusa transferului de autoritate asupracontinuturilor. f) în actul comunicational profesorul are posibilitateade a accentua una sau alte dintre dimensiunilecomunicarii g) comunicarea didactica se preteaza la ritualizare h) domina comunicarea verbala initiata si sustinuta decatre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catreprofesor a actului de comunicare. i) calitatea comunicarii didactice depinde de strategiafolosita j) este evaluativa si autoevaluativa

6. Comunicarea profesor – scolar În cazurile în care subiectii educatiei se comporta diferit de adevaratele lor conduite, opinii, sentimente, convingeri, decizia de schimbare îi apartine destinatarului chiar daca el nupoate sa tina cont de: a) aspectele cantitative si calitative ale mesajelor dereceptat – învatat; b) codurile si repertoriile de comunicare; c) contextul situational d) feed-back-urile anterioare si posterioare e) continutul si forma verbala sau nonverbala; f) caracteristicile psihosociale ale partenerilor; g) situatiile concrete în care acestia interactioneaza; h) efectele preconizate.

7. Elementele structurale ale comunicarii didactice I. Cel putin doi parteneri , între care se stabileste o relatie. Mentiune: în învatamântul modern, profesorul nu mai este considerat emitator de drept si de fapt. II. Mesajul – informatie structurata dupa anumite reguli. III. Canalul de comunicare – mijloc prin care trece mesajul. IV. Factori perturbatori care apar de regula la emitator. Sunt bariere de comunicare de diverse naturi. V. Contextul comunicarii – mediul în care se comunica VI. Feed-back-ul – componenta foarte importanta pentru ca determina masura în care mesajul a fost înteles, crezut si acceptat

8. Nive luri ale comunicarii didactice În principiu, comunicarea umana opereaza: la nivel intrapersonal la nivel interpersonal Punctele ancora pentru o comunicare sincrona ar fi: existenta a cel putin 2 interlocutori, orientati intentionat unul catre altul (cu mintea si cu sufletul) limbajul folosit sa fie cunoscut de ambii amândoi interlocutorii sa fie subiect si obiect actiunile lor sa întruchipeze perspectivele amândurora asupra sinelui si asupra celuilalt (sa tina cont unul de altul)

9. Bariere în comunicare Bariere de limbaj: · aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferitepersoane (cod diferit = comportament diferit); · cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi capregatire si experienta; determina inadecvareacomunicarii; · starea emotionala a receptorului poate deforma ceeace acesta aude; · ideile preconcepute si rutina influenteazareceptivitatea; · dificultati de exprimare; · utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze. Bariere de mediu sunt reprezentate de: · climat de munca necorespunzator (poluare fonicaridicata); · folosirea de suporti informationali necorespunzatori; · climatul locului de munca poate determina membriigrupului sa-si ascunda gândurile adevarate pentru cale este frica sa spuna ceea ce gândesc; Pozitia emitatorului si receptorului în comunicarepoate, de asemenea, constitui o bariera datorita: · imaginii pe care o are emitatorul sau receptoruldespre sine (conservarea imaginii de sine) si despreinterlocutor (egocentrism, tendinte polemice,rezistenta la schimbare, lipsa de interes, ideipreconcepute); · caracterizarii diferite de catre emitator si receptor asituatiei în care are loc comunicarea; · sentimentelor si intentiilor cu care interlocutoriiparticipa la comunicare. Bariere de conceptie,acestea fiind reprezentate de: · existenta presupunerilor; · exprimarea cu stângacie a mesajului de catreemitator; · lipsa de atentie în receptarea mesajului; · concluzii grabite asupra mesajului (nu asculta activ); · lipsa de interes a receptorului fata de mesaj; · rutina în procesul de comunicare.

10. FORME ALE COMUNICARIIDIDACTICESI COMPORTAMENTALEADECVATE Comunicarea didactica este prinspecificul sau, o forma de comunicare preponderent verbala cedomina activitatea de predare – învatare si care reflecta în egalamasura : calitatile programelor scolare calitatile statutare ale emitatorului (de obicei cadruldidactic) calitatile receptorului (scolar) În acelasi timp, comunicarea verbala: este specific umana are forma orala/scrisa utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual apeleaza la cuvânt pentru a codifica si transmiteinformatia permite formularea, înmagazinarea si transmiterea unor continuturi diverse si complexe.

11. Comunicarea orala Pentru o comunicare oralaadecvata si eficienta trebuie adoptate atitudini pozitive si însusitecomportamente verbale functionale : 1. Placerea de a vorbi – efortul de a avea un ton prietenos,politicos, cuplat cu priviri agreabile 2. Naturaletea – exprimare fireasca, fara afectare, faracautarea fortata a cuvintelor sau expresiilor rare (pentru aepata, a uimi, a soca) 3. Claritatea – expunere sistematizata, concisa si usor deînteles, fara efort, apelând la respiratia controlata,miscarea lejera a buzelor; ajuta la receptarea siîntelegerea fara efort 4. Corectitudinea – respectarea regulilor gramaticale 5. Precizia – utilizarea acelor cuvinte si expresii necesarepentru întelegerea si facilitarea comunicarii 6. Armonia – recurgerea la cuvinte/expresii care saprovoace auditoriului reprezentari conforme cu intentiavorbitorului, astfel încât sa încânte auditoriul (scolari) sisa sustina motivatia învatarii 7. Finetea – folosirea unor cuvinte/expresii prin care se potexprima indirect gânduri, sentimente, idei 8. Concizia – exprimarea concentrata pe subiectul decomunicat, fara divagatii inutile si neavenite.

12. Comportamente nefunctionale agresivitatea verbala, manifestata prin atitudini criticeale profesorului, afisarea ostilitatii acestuia (sau chiar ascolarului) fata de clasa sau anumiti scolari, ceea cegenereaza conflicte cu grade diferite de acuitate si carestreseaza si uzeaza relatia profesor -scolar; discontinuitatea discursului didactic, respectiv pauzelefrecvente si lungi (lipsite de semnificatie) caredesemneaza un tonus neuropsihic scazut, concretizat înoboseala precoce, reactivitate emotionala, teama, stimade sine scazuta, conceptualizare defectuoasa; vorbirea în salve/în asalt, caracterizata prin rostireaprecipitata, incoerenta de multe ori, a frazelor si caremarcheaza lipsa de fluenta a vorbirii (ce se poatemanifesta uneori pe un fond patologic); pronuntie defectuoasa, neclara, neglijenta – soldata prinrostirea trunchiata a cuvintelor, sau neterminareapropozitiei sau contopirea într-un sunet confuz asfârsitului unor cuvinte; toate acestea afecteaza severreceptarea mesajului si decodarea. De regula, colericii simelancolicii resimt mai acut defectele de pronuntie; cautarea ostentativa a simpatiei, are ca rezultatîncercarea de a-i face pe ceilalti sa accepte propriilejudecati; se concretizeaza prin rostirea mieroasa,complice si evident nesincera; cautarea recunostintei, marcata prin fraze cu substrat,sugestive, ce sunt destinate atragerii atentieiascultatorului asupra propriei persoane; de regula seapeleaza la vorbirea excesiv de tare / expunerea unor ideiextreme nu fabulatorii; intonatia plata, monotona care oboseste ascultatorul sicare denota un fond afectiv sarac, inhibitie încomportamentul social, lipsa de încredere, timiditateexcesiva, lipsa de exercitiu în materie de vorbire înpublic. Comunicarea didactica este prin specificul sau o forma decomunicare preponderent verbala, care reflecta calitatile celor doiparteneri (profesor si elevi), precum si calitatile curriculei scolare.În acelasi timp, comunicarea didactica depinde si de ansamblulcomponentelor para si nonverbale, care vin sa sustina interactiuneaformativa dintre profesorul-emitator traditional si scolarul-receptor,interactiune care vizeaza planurile : cognitiv, afectiv, caracterial,motivational.

13. RETROACTIUNIALE COMUNICARII DIDACTICE Retroactiunea= drumulinvers de la EFECTE la CAUZE, de la REZULATE sprePLANURILE INITIALE. feed-back = reglare a cauzei prin efectul obtinut (Gaston Mialaret) = o interactiune circulara între subiect siactiunea sa (I. Cerghit) Rolul si functiile feed-back-ului comunicational: cel de comanda sau dirijare continua a procesuluipaideutic; · cel de control a actiunii în derulare · cel de ameliorare a actului didactic, respectiv schimbaridirecte la nivel de mod de desfasurare si rezultat alactiunii. Se concretizeaza in: provocarea scolarilor de catre profesor pentru a semanifesta, areactiona, a da replica (profesorulformuleaza solicitari de tip scolar, avanseaza situatii –problema, pune întrebari etc.); interventia profesorului, pe parcursul lectiei, pentru acorecta raspunsurile scolarilor, încercând sa-l faca pescolar sa înteleaga cât si unde a gresit si care-i raspunsulcorect; aprecierea raspunsului scolarului, prin raportare imediatala raspunsul standard.

14. FUNCTIILE FEED-BACK-ULUI 1. functia de confirmare /întarire imediata a rezultatelor pozitive si de intensificare a învatarii; 2. functia de semnalare, identificare si depasire a unor dificultati obiective (logice) sau subiective (psihologice); 3. functia de diagnoza, în scopul evaluarii care urmeaza; 4. functia de depistare si corectare a erorilor curente, pentru a le evita pe cele cumulative; 5. functia de prevenire a greselilor, procedând la remaniere actionala; 6. functie stimulatorie, de întarire a motivatiei învatarii.

15. Lauda si critica sunt doua modalitati de feed-back care aparîn comunicarea didactica. Ce importanta credeti ca are lauda în relatia profesor -elev? Feed-back-ul si relatia profesor – scolar Rezultatele cognitive:achizitii decunostinte, idei, metode si strategii rezolutive, modificari pe planulopiniilor, conceptiilor si mentalitatilor, judecatilor, notiunilorstiintifice si operatiilor intelectuale, întelegerea si exprimareacontinutului si semnificatiilor mesajelor informationale etc. Rezultatele afective – sunt evidentiate prin: acceptareaimpersonala a interventiilor mediului social, dezvoltarea unorsentimente si pasiuni, schimbarea dinamicii starilor emotionale simotivationale începând de la simple dispozitii, dorinti, interese siafirmatii si pâna la atitudini, credinte, convingeri, în acelasi timp cuschimbarea viziunii asupra nivelurilor de valorizare, diminuareastarilor anxioase, frustrarea si cresterea sentimentului de satisfactie. Rezultatele comportamentale – iau forma unor noimodalitati si maniere/stiluri de învatare si raspuns, a unor conduiteverbale, nonverbale, de participare constienta si responsabila,competenta si performanta, cooperanta a unor comportamente derol perfectionate. Sunt reactii specifice de raspuns, de implicare înînvatare, decizie, rezolvare etc.