Tranzac ţii comerciale III ECTS, 2013 Lect . Univ. Dr. Lia Baltador lia.baltador@ulbsibiu.ro

1. Tranzacţii comercialeIII ECTS, 2013Lect. Univ. Dr. Lia Baltadorlia.baltador@ulbsibiu.ro

2. Conţinut tematic: • Introducere: Comerţul mondial contemporan în contextul globalizării • Tipuri de operaţiuni utilizate în comerţul internaţional • Politici comerciale • Elemente de marketing internaţional (interculturalitate şi internaţionalitate) - Kooke Koula(chin.) • Riscuri în derularea tranzacţiilor comerciale • Contractele comerciale internaţionale • Derularea tranzacţiilor internaţionale • Plăţi şi garanţii internaţionale • Finanţarea tranzacţiilor internaţionale

3. Suport de curs • Prezentări Power point – pe grup • Burnete S., Tranzacţii comerciale, suport de curs, editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2002 • Burnete S., Elemente de economia şi politica comerţului internaţional, editura ASE, Bucuresti, 2007

4. Bibliografie • Albaum G., Strandskov J., Duerr E., International Marketing and Export Management, Prentice Hall, 2002 • Belu G.M., Operaţiuni de comerţ exterior, editura ASE, Bucureşti, 2008 • Caraiani, G., Potecea V., Tranzacţii internaţionale, editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009 • Man, Mihai Liviu,Tranzacţii internaţionale, editura Eftimie Murgu, 2009 • Popa I, Tehnica operaţiunilor de comerţ exterior, editura Economică, 2008 • Rosu Hanzescu Ion, Fratostiteanu Cosmin, Tehnica operaţiunilor de comerţ exterior,editura Universitară, 2008

5. Obiective: • Însuşirea conceptelor şi bazelor teoretice ale tranzacţiilor comerciale (internaţionale) • Înţelegerea problemelor specifice cu care se confruntă firmele în activitatea internaţională • Cunoaşterea tehnicilor şi instrumentelor utilizate pe parcursul derulării tranzacţiilor comerciale internaţionale

6. Relaţiile economice internaţionale • au evoluat de-a lungul timpului • Structuracomplexă a acestor relaţii este o reflectare a faptului că modalităţile şi mijloacele de a cumpăra, vinde sau schimba bunuri şi servicii pe plan internaţional au cunoscut o permanentă diversificare şi perfecţionare.

7. Circuitul economic mondial • circulaţia internaţională a bunurilor şi serviciilor • circulaţia internaţională a capitalurilor • cooperarea economică internaţională • circulaţia activelor monetar-financiare • circulaţia internaţională a forţei de muncă • transferurile internaţionale de tehnologie • circulaţia internaţională a informaţiei şi cunoştinţelor

8. Tranzacţia comercială • O interacţiune între două sau mai multe părţi în cadrul căreia sunt schimbate bunuri, servicii sau alte valori sunt transferate în schimbul unei remuneraţii, de un anume tip. • Anumite aspectele ale tranzacţiilor comerciale sunt guvernate de lege

9. Tranzacţiile de comerţ exterior • Au ca obiect schimbul internaţional de mărfuri • Bazate pe interdependenţa dintre ţări în sfera comercializării • Principala forma de realizare o reprezintă operaţiunile de import-export • presupunşi alte operaţiuni: relaţii cu agenţii şi distribuitorii, operaţiuni de expediţie, transport, asigurări internaţionale, proceduri de vămuire etc.

10. Tipuri principale de operaţiuni comerciale: • Exportul clasic de mărfuri • Contrapartida • Comerţul prin burse şi licitaţii • Operaţiuni combinate

11. Exportul de mărfuri • presupune expedierea unei mărfi de către un vânzător unui cumpărător străin, fie direct, prin birourile sau sucursalele proprii, fie indirect. • În cazul exportului indirect, între exportator şi cumpărătorul final se interpune, în funcţie de complexitatea relaţiilor de pe piaţa importatoare, fie o firmă distribuitoare care cumpără marfa în scop de revânzare, fie un agent intermediar. • Plata mărfii are loc, de regulă, prin intermediul băncilor.

12. Exporturi de mărfuri pe regiuni şi grupe de produse *mld USD Bunuri manufacturate Combustibili si produse miniere (Sursa: WTO, 2012) Produse agricole

13. Contrapartida • Presupune schimbul de bunuri sau servicii plătite parţial sau integral prin alte bunuri şi servicii • cuprinde operaţiunile comerciale numite generic compensaţii, al căror obiect îl constituie schimburile de tip marfă contra marfă, În cadrul compensaţiilor, livrările reciproce de mărfuri nu se plătesc în bani ci se compensează la valoarea paritară, pe baza unui singur contract. • Tot în sfera contrapartidei se includ şi operaţiunile paralele sau conjugate, ce constau în esenţă, în legarea sau condiţionarea unui import de mărfuri de un export concomitent, sau invers.

14. Necesitatea utilizării contrapartidei • Extinderea / menţinerea pe o piaţă străină • Creşterea vânzărilor • Crearea unor relaţii cu clienţii • Depăşirea problemelor de lichiditate • Repatrierea unor fonduri blocate • Câştigarea unor contracte externe pentru vânzări viitoare • avantaj faţă de competitori După Elderkin & Norquist, înCreative Countertrade

15. Riscurile contrapartidei • Incertitudine privind valoarea mărfurilor, mai ales în cazul acelora cu o volatilitate ridicată a preţului • Negocieri complexe • Cost potenţial mai ridicat • Chestiuni logistice

16. Contrapatida cunoaşte mai multe forme: • barterul • contracumpărarea (counterpurchase) • clearingul, • buy-back-ul • cumpărarea în compensaţie (offset purchase).

17. Barterul • în forma lui cea mai simplă este un schimb de bunuri de valoare egală, adică un export şi un import concomitent. • pe baza unui singur contract, şi fără utilizarea mijloacelor de plată sau de credit. • Pepsi Cola – Stolichnaya Vodca, flota ruseasca • Monsanto: zaharina vs macro congelat

18. Barter - Statistici • Aproximativ 70% dintre companiile Fortune 500 practică barterul [1] • Opt din zece corporaţii derulează operaţiuni de barter [2] . • Aproximativ 65% dintre companiile listate la New York Stock Exchange sunt angrenate în operaţiuni barter [3] . • În 2001-2002, între 6 şi 10 milioane de argentinieni au participat la sistemul de barter Red Global de Trueque, incluzând doctori, meşteşugari, chiar şi căile ferate, constituind aproximativ 15% din venitul mediu personal [4] . • Aprox. 400.000 de afaceri iniţiază operaţiuni de barter formalizate, tranzacţionând bunuri în valoare de 10 mld USD în 2008 [5] . [1] Schmidgall, R.S., Damitio, J.W. (1999)., Bartering activities of the Fortune 500 and hospitality lodging firms., Michigan State University, International Journal of Hospitality Management [2] American Association of Advertising Agencies. (2003). [3] (2004)., Annual Report, National Association of Trade Exchanges [4] Stodder, J. (2007).,Residual Barter Networks and Macro-Economic Stability. Rensselaer Polytechnic Institute at Hartford, Hartford CT. [5] (2009)., Fact Sheet, International Reciprocal Trade Association.

19. Contracumpărarea • O formă mai sofisticată de contrapartidă este contracumpărarea, prin care o firmă îşi vinde produsele unei alte firme într-un anumit moment în timp, iar apoi, livrarea este compensată prin produsele celeilalte firme, livrate într-un alt moment în viitor. • Uneori este numită barter paralel deoarece separă în timp prestaţiile celor două părţi din contract.

20. Cliringul - la nivelul firmei • Pentru a facilita contrapartida, firmele pot să accepte deschiderea de conturi de cliring la bănci comerciale, în care să fie înregistrate livrările reciproce. • Firma exportatoare se obligă să cumpere în contrapartidă marfă de aceeaşi valoare, care se înregistrează în contul ei de clearing. Când firma cumpără marfă de la partener, obligaţia ei se reduce. • trebuie să-şi onoreze obligaţiile cumulativ în momentul în care contul de clearing a expirat.

21. Cliringul -la nivel de ţară *bilateral • constă în esenţă, într-un acord încheiat între două naţiuni, prin care sunt compensate exporturile reciproce de mărfuri pe perioadă determinată exporturile reciproce sunt înregistrate în conturi de cliring ţinute de bănci comerciale special desemnate în acest scop, • Livrările reciproce de mărfuri sau prestările de servicii se exprimă şi se înregistrează valoric cu ajutorul unei unităţi de cont, numită monedă de cliring • orice acord de cliring este prevăzut un anumit plafon valoric al debitelor, numit credit tehnic. El exprimă limita valorică până la care una din ţări poate să se afle în poziţie debitoare faţă de ţara parteneră. • În acord, sunt de asemenea precizate şi modalităţile de stingere a debitului: livrări de mărfuri sau prestări de servicii, plata în devize, operaţiuni de switch etc.

22. Cliringul multilateral • este un mecanism de compensări reciproce la care pot să participe mai mult de două ţări. Principiul de bază este următorul: deficitul ţării A faţă de ţara B poate fi compensat prin excedentul ţării A faţă de ţara C sau faţă de alte ţări ş.a.m.d. Acest tip de aranjament este ceva mai recent decât cliringul bilateral.

23. Tranzacţii de tip „buy-back” • sunt operaţiuni paralele ce constau în combinarea unui transfer de tehnologie cu preluarea de către furnizorul echipamentelor a producţiei obţinute de beneficiar cu ajutorul acestor echipamente. • continuă să reprezinte, pentru unele ţări în curs de dezvoltare, o formulă avantajoasă de achiziţionare a tehnologiilor moderne. O parte a producţiei obţinute este vândută de către beneficiarul echipamentelor pe piaţa sa internă. Cealaltă parte este comercializată de către furnizorul de tehnologie, pe terţe pieţe, sub marcă proprie. • Deoarece leagă plata de producţia obţinută cu bunurile cumpărate, buy-back-ul este util mai ales când cumpărătorul bunurilor trebuie să se asigură că exportatorul va furniza serviciile post-vânzare necesare ca repararea utilajelor sau instrucţiuni cu privire la modul de exploatare a utilajelor

24. Cumpărarea în compensare • este importantă îndeosebi pentru vânzările de echipament militar scump, de tipul avioanelor de vânătoare sau tancurilor, dar se extinde si în alte domenii . • directă: o procedură prin care o parte dintr-un bun exportat este produs în ţara importatoare.McDonell Douglas - China • indirectă: iniţierea unei relaţii de cooperarea pe termen lung, fără legătură cu contractul respectiv: DC-9 vs schiuri Elan

25. Temă de reflectie • Un turist bogat ajunge intr-un orasel, in perioada unei crize financiare. Acesta intră in hotelul local, plasează o bancnotă de 200 de dolari pe tejgheaua de la receptie si urcă să inspecteze camerele disponibile. In acest timp, managerul hotelului ia bancnota si se duce la măcelarul local pentru a-si achita datoria. Măcelarul ia bancnota si fuge la fermierul care ii furnizează carnea, pentru a-si achita datoria la acesta. La randul său, fermierul duce bancnota la furnizorul de furaje, căruia ii datora bani. Acesta din urmă ia bancnota si o utilizează pentru a stinge datoria la prostituata locală. Aceasta aduce bancnota, pentru a-si achita datoria, managerului hotelului. Acesta reasează bancnota pe masa receptiei. In acel moment, turistul bogat coboară scările, afirma că nu a găsit nicio camera corespunzătoare…si păraseste orăselul. Păcat, dar orasul a scăpat de datorii, iar optimismul a revenit

26. Distingem4 tipuri principale de operaţiuni: • exportul clasic de mărfuri; • contrapartida; • comerţul prin burse şi licitaţii; • operaţiuni combinate

27. Bursa de mărfuri • Reprezintă o piaţă fizică sau virtuală în cadrul căreia se cumpăra, se vinde şi se tranzacţionează bunuri fungibile (fără diferenţe calitative) • Există în prezent circa 50 de burse de mărfuri principale, la nivel mondial, în cadrul cărora se tranzacţionează aproape 100 de mărfuri • au ca obiect contracte tipizate • o piaţă “simbolică”, în sensul că în cadrul ei, sunt negociate doar titluri de proprietate asupra mărfurilor; • ceea ce interesează este evoluţia preţului care poate aduce un câştig şi nu (neapărat) mişcarea efectivă a mărfii fizice; Chicago Board of Trade (înfiinţată în 1848, în 1864 se tranzacţionează primele contracte standardizate forward)

28. Obiectul contractelor “Nu-ţi poţi da seama din gustul grâului, dacă el a fost produs de către un şerb rus, de un ţăran francez sau de un capitalist englez” • îl constituie vânzarea-cumpărarea mărfurilor fungibile, având 3 caracteristici de bază: • sunt livrabile în loturi, existând posibilitatea de a înlocui un lot cu altul; • sunt standardizate, semnificând faptul este relativ uşoară măsurarea şi exprimarea lor calitativă, cu ajutorul tipurilor sau denumirilor uzuale; • sunt depozitabile, adică pot fi păstrate un timp mai îndelungat.

29. Exista trei categorii de mărfuri: • Resurse primare (hard commodities) • Obţinute prin activitatea de minerit • Ex.: minereu de fier, petrol, cărbune, aluminiu, aur, argint, paladium, platină etc • Produse alimentare (soft commodities) • Sare, zahăr, ceai, cafea, soia, orez, grâu, porumb, carcase de prorc etc • Produse energetice (electricitate, gaze, carbune, petrol)

30. Cele mai intens tranzacţionate mărfuri: • produse agro-alimentare (cereale, cartofi, soia, floarea-soarelui, carne, brânzeturi, ulei, unt, zahăr, peşte, ceai, cafea, cacao, citrice, lână, bumbac, iută, mătase, piei.); • animale vii (bovine, ovine, porcine); • produse petroliere (ţiţei şi derivate); • metale neferoase (cupru, aluminiu, staniu, plumb, cositor, titan, molibden, wolfram); • metale preţioase (aur, argint, platină ş.a.); • alte mărfuri (produse siderurgice, materiale de construcţie, hârtie, carton, cauciuc natural, cauciuc sintetic ş.a.).

31. Preţul de bursă este unul de referinţă, influenţând formarea preţurilor tuturor mărfurilor similare tranzacţionate pe piaţa mondială. Cotaţiile sunt publicate zilnic în buletine oficiale şi în presa de specialitate. • Pe lângă formarea preţurilor internaţionale la un mare număr de produse de bază, bursele de mărfuri îndeplinesc şi alte funcţii comerciale: speculativă, de acoperire a riscului, de diminuare a riscului, de creştere a celerităţii tranzacţiilor • Bursele de mărfuri pot fi de interes: • local; • naţional; • internaţional.

32. Pieţe caracteristice: • în Europa : • Rotterdam Petroleum Exchange pentru produsele petrolier; • London Mercantile and Shipping Exchange (grâu, cartofi albi, orz şi navlosiri), • London Metal Exchange (metale neferoase), • London Commodity Exchange (cacao, cafea, făină de soia, zahăr, cauciuc, lână), • Bourse de Paris (zahăr făină, bumbac, lână), • Amsterdam Terminal Market (cartofi albi, ouă proaspete, carne de porc, laminate oţel); • în America de Nord : • New York Mercantile Exchange (carne de vită); • New York Metal Exchange (metale neferoase); • Chicago Mercantile Exchange (cartofi roşii, seminţe de floarea soarelui, animale vii, cherestea, carne de vită, ouă proaspete, curcani congelaţi); • Chicago Board of Trade (grâu, porumb, soia, ovăz, piei brute, pui congelaţi • Kansas City Board of Trade (grâu, porumb, soia); • Winnipeg Commodity Exchange (grâu); • în America de Sud : • Sao Paolo Coffee and Cocoa ; • în Asia şi Australia : • Singapore Commodity Exchange (cositor, cauciuc natural); • Malaysian Rubber Exchange and Licensing Board (cauciuc natural); • Tokyo Grain Exchange (cereale); • Osaka Sugar (zahăr); • Sidney Futures Exchange (lână, animale vii, carne de vită dezosată

33. Desfăşurarea propriu-zisă a tranzacţiilor • au loc în ringul bursei, vânzătorul şi cumpărătorul fiind reprezentaţi de către brokeri sau dealeri autorizaţi. Brokerii nu lucrează pe cont propriu; ei execută doar ordinele clienţilor, de regulă la cel mai bun preţ obtenabil. Spre deosebire de brokeri, dealerii încheie tranzacţii şi pe cont propriu. • Preţurile, numite şi cotaţii se formează direct, prin strigare. Excepţie fac bursele moderne.

34. În funcţie de termenul de livrare a mărfii • existenă două tipuri de contracte bursiere : • contracte cu livrare imediată (cash), nu sunt considerate contracte de bursă propriu-zise (deşi se încheie în incinta bursei); ele presupun livrarea mărfii în câteva zile şi plata imediată. • contracte la termen (forward) sunt contracte tipice de bursă. În cadrul lor; • preţul este fixat în momentul încheierii contractului; • livrarea şi plata având loc la o dată ulterioară (după o 1,2,3,6 luni). • la expirarea termenului, părţile contractante pot să aleagă între: • executarea contractului în natură (livrarea efectivă a mărfii); • reglementarea prin plata unei diferenţe (dintre preţul convenit iniţial şi cel existent în momentul livrării). • Operaţiunile speculative se bazează pe fluctuaţiile de preţ ce au loc în mod frecvent pe pieţele produselor de bursă; Speculaţiile pot fi: • “la creştere”: Speculatorul “à la hausse” cumpără o marfă la termen spre a o revinde cash, mizând pe creşterea preţului între momentul încheierii contractului şi data plăţii. • “la scădere”: Speculatorul à la baisse procedează invers: el vinde la termen o marfă al cărei preţ speră că va scădea, spre a o recumpăra cash la un preţ mai mic

35. Lichidarea operaţiunilor • are loc: - fie prin livrarea efectivă a mărfurilor (mai rar); - fie prin angajarea unei operaţiuni de aceeaşi valoare dar de sens opus • Garantarea onorării întocmai şi la timp a tranzacţiilor se asigură prin intermediul casei de clearing. Aceasta acţionează ca un client permanent, substituindu-se atât vânzătorilor cât şi cumpărătorilor în toate contractele încheiate în bursă..

36. Comerţul prin licitaţii • au ca obiect livrarea de bunuri nefungibile; • au ca scop găsirea ofertanţilor care acordă preţul cel mai ridicat (licitaţii de export) sau condiţiile tehnice şi comerciale cele mai avantajoase (licitaţii de import)

37. Licitaţiile de export (1) • Sunt numite şi “pieţe de aucţiune”; • Se organizează de regulă, pe pieţele ţărilor producătoare, produsul fiind livrat angro negustorilor specializaţi • Negustorii specializaţi realizează vânzarea propriu-zisă a produsului în străinătate; • Negustorii (şi nu producătorii) sunt cei care apreciază calitatea produselor spre a răspunde mai bine cerinţelor pieţelor externe. Fiind în permanent contact cu mulţi cumpărători străini, ei devin foarte receptivi la modificările cererii, modificări de care producătorii de cele mai multe ori nu au cunoştinţă.

38. Licitaţiile de export (2) Desfăşurarea licitaţiei. Cu ocazia licitaţiei: • organizatorii expun mărfurile spre vizionare cu câteva zile înainte de ţinerea acesteia, astfel încât negustorii pot să le examineze (prelevând eventual probe). • Calitatea mărfii este stabilită după metoda tel quel, adică marfa trebuie acceptată aşa cum se găseşte. • Livrarea are loc în condiţia franco-depozit • Marfa se atribuie prin strigare celui care oferă preţul cel mai mare.

39. Licitaţiile de import (1) • Au drept scop achiziţionarea de bunuri de echipament, instalaţii etc. sau realizarea unor obiective economice complexe • Cererile de ofertă sunt transmise sub forma unui caiet de sarcini pe care organizatorii îl pun la dispoziţie, contra cost, tuturor celor interesaţi, care cuprinde: • condiţiile tehnico-comerciale şi de procedură pe care ofertanţii trebuie să le îndeplinească pentru ca ofertele lor să fie luate în considerare; • Principalele condiţii comerciale; • Normele de procedură. • Ofertele sunt transmise în plic închis.

40. Licitaţiile de import (2) • Primirea ofertelor este condiţionată de regulă, de depunerea unor garanţiibancare. Ea se restituie participanţilor ale căror oferte nu au fost adjudecate. Pentru oferta adjudecată, se depune o garanţie de bună execuţie a contractului care este ceva mai mare (10-15% din valoarea acestuia). • Adjudecarea se face ţinând cont de mai multe criterii: preţuri, termene de livrare, parametrii tehnico-calitativi, prestigiul mărcii de fabrică sau de comerţ, facilităţile în perioada de garanţie, măsura în care o dată cu tehnologia este transferat şi know-how-ul, crearea de locuri de muncă în ţara importatoare, condiţiile de plată, alte facilităţi pe care furnizorul le acordă

41. Licitaţiile de import (3) • Desfăşurarea licitaţiei. Licitaţiile de import se desfăşoară în două etape: • Transmiterea de către organizatori a caietului de sarcini, fie direct prin poştă, fie prin mijloace publicitare obişnuite. • Transmiterea de către participanţi a ofertelor. • Deschiderea în şedinţă publică, la o dată anunţată cu suficient timp înainte (2-4 luni) de către organizatori.

42. Operaţiuni combinate: • Reexportul • Lohnul • Swap • Productia sub licenta • Transfer de know how • Switch

43. Reexportul • constă în cumpărarea şi revânzarea unei mărfi, având următoarele motivaţii: • obţinerea unei diferenţe între preţul de cumpărare şi cel de vânzare; • promovării relaţiilor comerciale reciproce. importul în barter (clearing) cu reexport în devize convertibile

44. Reexportul - implică existenţa a două acte de vânzare-cumpărare. Deşi sunt distincte şiautonome din punct de vedere juridic, între ele se stabileşte o interdependenţă, chiar prin mecanismul operaţiunii. • În contractarea şi derularea operaţiunii • Este necesară o strictă sincronizare a clauzelor din cele două contracte privind: garantarea calităţii şi bunei funcţionări, condiţiile în care pot fi formulate reclamaţiile, termenele în care pot fi remise etc., în vederea diminuării riscurilor legate de marfă • Reexportatorul îşi va lua măsuri de protecţie împotriva riscurilor legate de modificarea cursului de schimb, ca de exemplu: alegerea monedei de plată pentru ambele operaţiuni, inserarea de clauze de acoperire identice • Condiţiile de livrare negociate în cele două contracte pot să contribuie la creşterea profitabilităţii operaţiunii.

45. Reexportul • Marfa care face obiectul reexportului poate fi exportată în starea în care a fost preluată, poate fi supusă unor transformări sau poate fi integrată într-un ansamblu sau într-un produs finit. Astfel, distingem: • Reexport cu prelucrarea sumară a mărfii (cu tranzitare prin ţara reexportatoare sau printr-o zonă liberă) • Reexport fără prelucrarea mărfii • Prelucrări în lohn (îmbină elemente de contrapartidă, reexport şi cooperare).

46. Lohnul • Prelucrarea în lohn (reexport cu prelucrare sau export de manoperă) combină caracteristicile operaţiunilor pur comerciale cu elemente ale relaţiilor de cooperare, preponderent tehnologică. • Ele se diferenţiază de operaţiunile clasice de import-export prin faptul că obiectul operaţiunii îl constituie prelucrarea materialelor, materiilor prime, produselor semifinite, aparţinând uneia dintre părţi (importatorul) de către cealaltă parte (exportatorul).

47. Caracteristici • Plata pentru munca depusă se poate face printr-o sumă compensatorie stabilită în devize sau prin livrări reciproce de mărfuri. • Materiile prime, piesele de schimb, accesoriile etc. ce fac obiectul prelucrării în lohn se bucură în majoritatea ţărilor de tratament vamal preferenţial.

48. Obiective şi motivaţii specifice: • când exportatorul nu dispune de materiile prime şi materialele care să corespundă calitativ cerinţelor importatorului • în unele cazuri, industriile prelucrătoare dispun de un surplus de capacităţi, comparativ cu industriile extractive; • în anumite ramuri care se află sub influenţa relativ mai puternică a factorilor sezonieri, apare uneori necesitatea suplimentării cantităţii de manoperă , pentru a face faţă cererii de pe piaţă; • exploatarea diferenţelor dintre nivelurile diferite de salarizare existente în diferite ţări;

49. Swapul • este o tehnică complexă, utilizată atât în activităţi comerciale cât şi în operaţiuni financiare. • Swapul cu marfă îmbină elementele de contrapartidă cu motivaţii specifice reexportului. Constă dintr-un aranjament încheiat între doi exportatori de mărfuri similare, situaţi de regulă la distanţă mare unul de celălalt, în baza căruia una din părţi livrează bunuri unui terţ situat pe o piaţă apropiată, cealaltă parte (titularul obligaţiei de livrare către terţul respectiv) livrând în schimb marfa sa unei firme situate pe o piaţă apropiată, faţă de care primul partener avea obligaţia de livrare. • Raţiunea acestui tip de operaţiune este realizarea de economii la cheltuielile de livrare, în special cele de transport extern.

50. Producţia sub licenţă • Este operaţiunea prin care o firma, numită „licenţiat” dobândeşte contra plăţii unui preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale unei alte firme (numită „licenţiator” sau „cesionar”). • Licenţiatorul acordă licenţiatului, cu titlu oneros, dreptul de a utiliza o anumită tehnologie (brevetată) de produs sau de proces, în baza unui contract de licenţă. • Prin tehnologie se înţelege în general, ansamblul structurat al proceselor, metodelor, operaţiilor utilizate în scopul producerii sau comercializării unui anumit produs sau pentru realizarea unui proces de producţie.