REPERE IN TIMP

1. REPERE IN TIMP ORAŞUL PUCIOASA

2. CINE S-A DOCUMENTAT? • NOI, elevii de la Şcoala Nr. 3, Pucioasa UNDE? • Ţara: România • Judeţul: Dâmboviţa • Oraşul: Pucioasa

3. PUCIOASA • Pucioasa este un oraş din judeţul Dâmboviţa, Muntenia, România. În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor şi-a însuşit numele Pucioasa. Izvoarele minerale de pucioasă şi iod se află în Pucioasa-Sat. • Are o populaţie de peste 15.263 locuitori (2002), iar economia oraşului se bazează pe turism. • Pucioasa este aşezată pe cursul mijlociul al văii Ialomiţei, la 20 km de Târgovişte, în zona dealurilor subcarpatice, a căror înălţime depăşesc cu puţin 600 metri şi sunt situate la 100 metri deasupra nivelului mării. Oraşul este situat în zona colinar centrală a judeţului Dâmboviţa, la 81 de km faţă de limita sudică şi la 42 de km faţă de limita nordică.

4. RELIEFUL Dealurile subcarpatice ale zonei sunt Stârmina, Beja cu vârful Zăpodie, Brezeanca, Muşa, Pătrana, Băloiu, Curpeniş (620 metri), Cornetu pe partea stângă a Ialomiţei şi a Bizdidelului, iar Spătărelu-Mitropolie şi Măldăreanca pe partea dreaptă, au înălţimi variind între 500 şi 700 de metri. • Râul Ialomiţa a format de-a lungul timpului trei terase, dispuse pe direcţia nord-sud denumite în popor „poduri”. Terasa care a devenit cea mai populată vatră a aşezărilor umane este cea centrală. Terasa de jos a rămas o bază agrement, de exploatare a pietrei, a apei şi a cultivării pământului denumită şi Lunca Ialomiţei. Terasa situată la cea mai mare înălţime faţă de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi şi fâneaţă. • Pe terasa centrală, cunoscută cu toponimul Podurile de Sus şi de Jos, sunt amplasate zonele locuite, fabricile, atelierele, magazinele, şcolile, bisericile, instituţiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4 km, iar lăţimea între 300 şi 700 de metri şi ţine de la locul unde Ialomiţa este traversată de calea ferată, până la confluenţa râului Bizdidel cu Ialomiţa.

5. ISTORIC • În primăvara anului 1940 s-au produs alunecări masive de teren, ca urmare a exploatării gipsului pe versantul dealului Spătărelu. Alunecările de ternen s-au intensificat în anii ploioşi 1970 şi 1975, din cauza extinderii carierei de gips în valea izvoarelor cu pucioasă, ca urmare a cererilor tot mai mari de gips din partea fabricii de la Fieni. Alunecările au afectat vegetaţia de arbori, au provocat degradări ale reliefului şi peisajului oraşului. În 1975 a fost construit un baraj cu scopul de a ocroti zona agricolă prin mărginirea şi dirijarea organizată a apelor Ialomiţei. Hartă austriacă din 1790 a zonei Pucioasa

6. Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea aşezărilor Şerbăneşti (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos şi Podurile de Sus (menţionate documentar în 1461) şi cu satul Zărăfoaia. În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După anul 1828 s-a dezvoltat ca staţiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. Port popular, Pucioasa, anii 1920

7. PUCIOASA ... IERI

8. STAŢIUNE BALNEOCLIMATERICĂ • În oraşul Pucioasa au fost descoperite izvoare de ape sulfuroase, care au fost exploatate încă din sec. al XIX-lea. Prin H.G. nr. 510/1999 localitatea a primit statut de staţiune turistică de interes naţional, fiind o staţiune balneoclimaterică de tip integrat, care dispune de echipamente specifice de interes zonal şi naţional.Datorită unor factori de cură unici, ca apele sulfuroase care au cea mai mare concentraţie din ţară, staţiunea şi-a dezvoltat profilul în domeniul curei externe în afecţiuni reumatismale, inflamatorii, degenerative, sechele posttraumatice ale mâinilor şi picioarelor. Băile din staţiunea Pucioasa mai sunt recomandate şi împotriva altor boli: • afecţiuni neurologie periferică; • afecţiuni ale sistemului nervos central; • afecţiuni ginecologice; • afecţiuni ale aparatului respirator; • afecţiuni ORL.

9. IZVOARE BALNEARE