SIMBOLISTICA ELECTRICITATII in lirica lui Bacovia

1. SIMBOLISTICA ELECTRICITATIIin lirica lui Bacovia Prof. Dr. Constantin MIU

2. In lirica lui Bacovia,simbolistica electricitatii se afla intr-o relatie de consubstantiabilitate cu temele si motivele de factura simbolista. La Bacovia,nu numai muzica,ci si electricitatea/ lumina,fie ca are ca sursa felinarele de pe strada,fie ca vine de la becuri,se afla in concordanta atat cu atmosfera toposului,cat si,mai ales,cu starea sufleteasca a poetului. Bunaoara,in Sonet (volulmul Plumb -1918), personificarea felinarelor anticipeaza,in prima strofa, lipsa de perspectiva si dezolarea eului liric:,,E-o noapte uda,grea,te-neci afara/ Prin ceata – obosite, rosii,fara zare -/ Ard,afumate,triste felinare/ Ca-ntr-o crasma umeda,murdara.”(s. n., p.10).

3. Personificarea apare si in poezia Palind (acelasi volum),aici lumina pala a “tristelor becuri” fiind alter-ego-ul luminii sufletului eroului liric, argumentand postura sa de mare singuratic:,,Sunt solitarul pustiilor piete/ Cu tristele becuri cu pala lumina -/ Cand suna arama in noapte deplina/ Sunt solitarul pustiilor piete.” (s. n., p. 13). Daca in prima strofa, singuratatea eroului liric era pusa in evidenta si prin reluarea identica a primului vers,in finalul strofei,in cea de-a doua,cei doi ,,insotitori” ai acestuia au rolul paradoxal de a accentua postura solitarului:,,Tovaras mi-i rasul hidos si cu umbra/ Ce sperie cainii pribegi prin canale;/Sub tristele becuri cu razele pale,/ Tovaras mi-I rasul hidos si cu umbra.” (p. 13).De observat ca aceasta ipostaza a eroului liric este reliefata si la nivel imagistic:sub lumina tristelor becuri,acesta pare un actor ce-si declama monologul,sub lumina difuza a reflectoarelor

4. Sinecdoca si personificarea din versul al treilea al primei strofe din poezia Nocturna (volumul Plumb) dezvaluie firea dubitativa,cu tendinta spre negare a eu-lui poetic:,,Stau…si moina cade,apa,glod…/Sa nu mai stiu nimic,ar fi un mod -/ Un bec agonizeaza,exista,nu exista –” (s. n., p. 27).Dupa cum se poate sesiza,aplecarea spre negare contureaza un nou modus vivendi al poetului

5. Starea de dizarmomie,de tristete coplesitoare traverseaza si volumul Scantei galbene (1926).Cel care, ,,In noaptea vasta si senina” rataceste pe strazile pustii(in poezia Fanfara) are impresia ca se afla intr-un oras straniu.Senzatia este data de lumina artificiala: ,,Plangeam si rataceam pe strada/ In noaptea vasta si senina;/ Si-atat de goala era strada -/ (…)// Orasul luminat electric/ Dadea fiori de nebunie -/Era o noapte de septembrie,/ Atat de rece si pustie!” (s. n., p. 52).Impresia de topos straniu se focalizeaza in ultimul vers,mai sus citat,cu ajutorul unui superlativ stilistic,la care contribuie si punctuatia,semnul exclamarii evidentiind situarea ratacitorului la marginea nebuniei.

6. Intr-un singur loc(poezia Estetic Urban, Volumul Stante burgheze – 1946), electricitatea este semn al modernitatii,cu rol decorativ,de unde si titlul acestei creatii: ,,Orasul seara…/ Santiere in repaus./ Si firme scrise/ Din becuri instelate./ Orasul seara…/ Pe-o piata/ Cu sclipiri de fier/ Claxon armonic,a sunat.” (s. n., p. 113).Daca in poezia Fanfara lumina artificiala dadea impresia de straniu,in aceasta creatie,la care tocmai am facut referire,electricitatea contribuie la estetizarea urbei,incat lumina si sunetul(claxonul) se arminizeaza