OPERA LIRICĂ MIHAI EMINESCU - LACUL

1. OPERA LIRICĂMIHAI EMINESCU - LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Elev: Ion Daniela Scoala cu clasele I-VIII Miresul Mare

2. Apartenenţa la genul liric, specia literară idilă-pastel, a poeziei ,,Lacul” de Mihai Eminescu

3. Trăsăturile genului liric • Gândurile, ideile si sentimentele sunt exprimate direct, fiind prezent eul liric • Operele lirice sunt caracterizate prin subiectivism • Prezenţa directă a autorului • Prezentarea sentimentelor intime şi a confesiunii • Operele lirice transmit o stare emoţionalăşi creează o anumită admosferă • Un loc aparte în operele lirice îl ocupă figurile de stil care ajută la conturarea unor imagini auditive şi vizuale integrate perfect admosferei lirice • Lirica este o poezie care are în centrul ei viaţa oamenilor • Poetul işi exprimă sentimentele în strânsă legatură cu diferitele aspecte din realitate • Creaţiile lirice sunt compuse, de obicei, în versuri

4. MihaiEminescu1850-1889 S-a înscris în romantismul european prin tema iubirii şi a naturii, care este predominantăîn lirica sa. Poezia ,,Lacul” a fost publicată la 1 septembrie 1876 şi se înscrie în tema iubirii şi a naturii.

5. Idila este specie a liricii erotice, în care sentimentul iubirii se manifestă într-un peisaj rustic, într-o forma optimistă Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un tablou din natură

6. Având elemente de pastel, titlul poeziei accentuează spaţiul natural de o frumuseţe aparte în care are loc aşteptarea iubitei, spaţiu dominat de imaginea lacului. Acesta este alcătuit dintr-un substantiv comun articulat hotărât care denumeşte cadrul unei iubiri romantice. Farmecul şi misterul apei determină visul îndrăgostitului , lacul devenind prin prezenţa lui, atât la începutul, cât şi la sfârşitul poeziei, un personaj central. Toate celelalte elemente ale decorului – trestiile, barca, luna, vântul –fiind raportate la el.

7. A Ş T E P T A R E A În prima strofă, cadrul natural de basm invită la visare şi reprezintă planul real în care ar urma să se petreacă aşteptata clipă a iubirii. Tabloul este plin de culoare: înconjurat de codri şi ,,încărcat de nuferi” , lacul este elementul central al decorului. Epitetele cromatice ,,albastru”, ,,galbeni”, ,,albe”, realizează imagini vizuale care sugerează armonia. De la imaginea statică din primele două versuri se trece la una dinamică prin intermediul personificărilor ,,tresărind” şi ,,cutremură”, verbe ce sugerează prezenţa unei naturi însufleţite.

8. A Ş T E P T A R E A În strofa a doua se face trecerea de la realitate la vis şi este dominată de sentimentul de nerăbdare produsă de aşteptarea iubitei. Nerăbdarea este sugerată prin numărul mare de verbe la indicativ prezent, persoana I singular (,,trec”, ,,ascult”, ,,aştept”), dar şi de locuţiunea prepoziţională ,,de-a lung (de maluri)”. Aşteptarea se îmbină cu visul momentului apariţiei iubitei, sugerată ca o posibilitate prin folosirea verbelor la modul conjunctiv prezent: ,,să răsară”, ,,să cadă”. Folosirea verbului ,,să răsară”( în loc de ,,să apară”) o învecinează pe iubită cu astrele (luna, stelele) , încadrând-o în vecie. Din acest motiv, cuvântul ,,ea” este scris cursiv, în poezia eminesciană, cei doi îndrăgostiţi reprezentând perechea eternă.

9. VISUL Sentimentul este atât de profund, încât îndrăgostiţii încep să viseze, lăsându-se purtaţi în voie de barcă. Lumina lunii, sunetul apei şi foşnetul ,,lin” al vântului măresc fiorul tainic din inimile îndrăgostiţilor. Aliteraţia,prin repetarea consoanei ,,l” şi asonanţa, prin repetarea vocalei ,,u”, conferă, la nivel fonetic, aceeaşi armonie desăvârşită a tabloului.

10. D E Z I L U Z I A Ultima strofă spulberă însă toate speranţele de iubire, iar îndrăgostitul revine la o realitate dureroasă, tristă, idee sugerată de epitetul ,,singuratic”. Revenirea în planul real se face prin intermediul verbelor la indicativ prezent (,,suspin”, ,,sufăr”). Eul liric, marcat aici prin persoana I singular, subliniază ideea că totul nu a fost decât un vis, iar eul liric este, de fapt, un însingurat deznădăjduit. Ceea ce rămâne adevărat este ,,lacul cel albastru / Încărcat cu flori de nufăr”, de aceea poemul se încheie într-o manieră asemănătoare cu începutul.

11. VERSIFICAŢIA Poezia este alcătuită din cinci catrene. Versurile cu măsura de opt silabe, rima încrucişată imperfectă şi ritmul trohaic dau poeziei ,,Lacul” o muzicalitate calmă, care îmbie la visare.

12. Trasaturi ale genului liric Eul liric este acea instanţă care comunică, prin textul poetic, idei, gânduri, sentimente; este un alt chip al poetului Mărcile lirico-gramaticale ale prezenţei eului liric sunt: verbe, pronume şi adjective pronominale la persoana I singular (confesiunea lirică sau elementele de confesiune lirică); verbe, pronume şi adjective pronominale la persoana a II-a singular, verbe la imperativ, substantive în vocativ, interjecţii exclamative ( discurs liric, paralela eu-tu, eu-voi), verbe, pronume şi adjective pronominale la persoana a III-a, eul liric nu mai e implicat afectiv şi vorbim de lirism obiectiv

13. Poezia “Lacul” de Mihai Eminescu are elemente de confesiune lirică • gândurile, ideile, sentimentele, atitudinile,convingerile, emoţiile sunt exprimate direct, fiind prezentat eul liric. • Sunt caracterizate prin subiectivism • Prezenţa directă a autorului (a eului liric) • Prezenţa sentimentelor intime şi a confesiunii • Transmit o stare emoţionalăşi ceează o anumită atmosferă • Un loc aparte în operele lirice îl ocupă personificările, epitetele, comparaţiile, metaforele, enumeraţiile hiperbolele, alegoriile, interogaţiile retorice, aliteraţiile, care ajută la conturarea unor imagini auditive, vizuale integrate perfect atmosferei lirice • Lirica este o poezie a prezentului, are în centrul ei viaţa oamenilor şi urmăreşte succesiunea unei varietăţi de sentimente • Poetul îşi exprimă sentimentele în stransă legatură cu diferitele aspecte din realitate

14. ÎNCHEIERE Poeziaimpresionează prin muzicalitatea versurilor, prinarmonia ce se degajă din cadrul descris,dar şi prin nota de misterceconturează un univers inedit.