Zgomotul – factor de risc la locul de mun că şi combaterea lui Ghid şi exemple de bune practici

1. Zgomotul – factor de risc la locul de muncă şi combaterea lui Ghid şi exemple de bune practici

2. Zgomotul – factor de risc la locul de muncă şi combaterea lui Ghid şi exemple de bune practici Elaboratori: Dan Marius Andreescu Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi Tehnoredactarea: Gabriela Filip

3. PREFAŢĂ • Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul însuşi, indiferent de locul acestuia în societate. • « Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? » • Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”. • Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce definesc: • noţiuni fundamentale de acustică; • tehnici de măsurare a zgomotului; • sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului; • elemente de apreciere a zgomotului; • prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot; • experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa). • De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct: • extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

4. elemente de acustică privind: • determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996); • măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997); • recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN ISO 11690-3); • Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo. • Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura: •  Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii. • O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă, de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele: • Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului. • Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot; • Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor sonore induse de vibraţiile interioare.

5. Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului. • „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă: • maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale; • „carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

6. Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă. Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor: formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman. • În practică se disting două categorii: • antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală); • antifoane interne şi alte dispozitive similare • Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie: • - eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul; • - cât mai compatibil posibil; • - purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă; • Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A). • Acustică previzională • Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul într-un atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor. • Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin „Şcoala de meserii” – ARACO).

7. Urmărirea căilor progresului Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintr-o maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de muncă (ateliere, încăperi de birouri etc). Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului, conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai progresului. Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor, facilitând astfel dialogul producător - utilizator. Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori, vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

8. PREFAŢĂ Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui A) Ce este zgomotul? B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică 1.1 Originea sunetului 1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică 1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului 1.4 Puterea acustică 1.5 Nivelul presiunii acustice 1.6 Nivelul de putere acustică 1.7 Analiza spectrală 1.8 Semnalele acustice 1.9 Câmpurile acustice Cap II. Auzul 2.1 Urechea şi auzul 2.2 Percepţia sunetului 2.3 Examenul audiometric 2.4 Influenţa vârstei asupra auzului 2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot 2.6 Evaluarea capacităţii auditive 2.7 Alte efecte ale zgomotului Cap III. Tehnici de măsurare a zgomotului

9. 3.1 Scopul măsurătorilor 3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică 3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii 3.4 Recomandări practice 3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA Cap IV. -Aprecierea zgomotului 4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX 4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv 4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului 4.4 Zgomotul periculos pentru auz 4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă 5.1 Aprecierea locurilor de muncă 5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT) 5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT) Cap VI. -Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului 6.1 Principii de luptă contra zgomotului 6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului 6.3 Alte exemple practice 6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate 6.5 Locul de muncă: a doua prioritate 6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

10. Cap VII. -Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot 7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii 7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive 7.3 Programul 7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale 7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive 7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber 7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă 8.1 Purtarea EIP pentru auz 8.2 Informarea şi formarea 8.3 Alegerea EIP corespunzătoare 8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP 8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP Cap IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului 9.1 Conceptul de profilaxie 9.2 Profilaxia tehnică 9.3 Profilaxia medicală Anexa 1 Baza juridică a profilaxiei auditive Anexa 2 Mărimi şi unităţi fizice de acustică Anexa 3 Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA Anexa 4 Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA) Anexa 5 Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore Anexa 6 Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

11. Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A ACESTUIA A. Ce este zgomotul? Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării, cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă. Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala). Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB. • Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate unde lucrează • Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau grave. • Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz. • Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3) • a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană; • b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere. • Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A). • Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

12. Noţiuni fundamentale de acustică • 1.1 Originea sunetului • Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce: • în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc) • în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex. aerul comprimat, vântul etc) • în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc) • dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig 6)

13. II. Auzul 2.1 Urechea şi auzul Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care, ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie. Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27) Fig. 28– Cochilia urechii Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

14. Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier unde sunt analizate. Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni permanente ale urechii. Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între 1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod deosebit sensibil. Fig. 29 – Sectiune transversala prin cochilie O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul minim al pragului de audiţie – fig 30); Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat (analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

15. III. Tehnici de măsurare a zgomotului 3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.  Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă echivalentă Leq. (x)  Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin analize spectrale. Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

16. IV. Aprecierea zgomotului 4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX 4.1.1 Baze de apreciere Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă. 4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX - Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă. - O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h]. - Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h]. - În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq] măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX. - În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare a acestuia. Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

17. V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă 5.1 Aprecierea locurilor de muncă Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă. Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă. Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale nivelurilor sonore (ALT). Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în total). Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile. Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă. Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore. Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi analizate. Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

18. VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului 6.1 Principii de combatere a zgomotului Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie. Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal. Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare. Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi. După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor. Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru alte lucrări de planificare. • 6.2 Măsurile de combatere a zgomotului • În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul: • ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ; • IZOLAREA SURSEI PERICULOASE; • PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE URMĂTOARE.

19. VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima. Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!! Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă. Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei. 7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în muncă al întreprinderii 7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror condiţii din cadrul întreprinderii.

20. VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă • 8.1 Purtarea EIP pentru auz • În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu. Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului. • 8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra următoarelor aspecte: • efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi; • măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz; • activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP; • importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace; • utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora; • distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere; • avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice; • consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii; • participarea personalului la alegerea EIP. Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi temele tratate. Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

21. IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului 9.1 Conceptul de profilaxie Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a auzului (anexa 3). În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos. 9.2.2 Controalele în întreprinderi Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în fiecare întreprindere. Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace legale de constrângere a acestora.