1 / 13

SEMESTRUL I GRUPA II : 1.SECHEL RALUCA RODICA 2.BECEA LAVINIA MIHAELA 3.MARIAN PAUL ADRIAN

FUNCTII. SEMESTRUL I GRUPA II : 1.SECHEL RALUCA RODICA 2.BECEA LAVINIA MIHAELA 3.MARIAN PAUL ADRIAN 4.RIZA OANA DENISA 5.MOLNAR MIHAELA ROXANA 6.NAGY EUGENIA CLAUDIA  . Notiuni generale despre functii. Noţiunea de funcţie Graficul unei funcţii Paritatea funcţiilor.

rollo
Download Presentation

SEMESTRUL I GRUPA II : 1.SECHEL RALUCA RODICA 2.BECEA LAVINIA MIHAELA 3.MARIAN PAUL ADRIAN

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. FUNCTII SEMESTRUL I GRUPA II : 1.SECHEL RALUCA RODICA 2.BECEA LAVINIA MIHAELA 3.MARIAN PAUL ADRIAN 4.RIZA OANA DENISA 5.MOLNAR MIHAELA ROXANA 6.NAGY EUGENIA CLAUDIA \ 

  2. Notiuni generale despre functii Noţiunea de funcţie Graficul unei funcţii Paritatea funcţiilor

  3. DEFINIFIE . NOTATIE DEFINIŢIE. Fie A si B douamultiminevide. Spunemcă am definito funcţiepemulţimea A cu valoriîn B dacăprintr-un procedeuoarecarefacem ca fiecărui element x  A să-icorespundăun singur element y  B. NOTAŢIE.O funcţiedefinităpe A cu valoriîn B se notează f : A  B (citim “f definităpe A cu valoriîn B”). Uneori o funcţie se noteazăsimbolic A  B, x  y = (x)(citim: “ de x”), unde y esteimagineaelementului x din A prin funcţiasauîncăvaloareafuncţieiîn x. Elementul x se numeşte argument al funcţieisauvariabilăindependentă.

  4. MODURI DE A DEFINI O FUNCTIE B A 1. FUNCŢII DEFINITE SINTETIC corespund acelor funcţii f : A B pentru care se indică fiecărui element x din A elementul y = f (x) din B. Acest lucru se poate face fie cu ajutorul diagramei cu săgeţi, fie cu ajutorul tabelului de valori sau printr-un tablou. Acest mod de a defini o funcţie se utilizează când A este o mulţime finită. Aceeaşi funcţie o putem defini utilizănd tabelul de valori. Acesta este format din două linii. În prima linie se trec elemetele mulţimii pe care este definită funcţia, iar în a doua linie valorile funcţiei în aceste elemente. Pentru cazul analizat tabelul arată astfel:

  5. x 1 2 3 a a b y = f (x) • Funcţia  : {1, 2, 3, 4}  {1, 2, 3, 4} definită prin f(1)=3, f(2)=1,f(3)=4,f(4)=2 poate fi • reprezentata sub forma unui tablou unde in prima linie avem domeniul de definitie,iar in • linia a doua sunt valorile functiei in punctele domeniului (3 este valoarea lui f in x=1, • 1 este valoarea lui f in 2=2 etc).O astfel de functie se numeste permutare de gradul patru • OBSERVATIE: Nu putem defini sintetic o functie al carui domeniu de definitie are o • Infinitate de elemente.

  6. FUNCŢII DEFINITE ANALITIC. Funcţiile  : A B definite cu ajutorul unei (unor) • formule sau a unor proprietati sunt functii definite analitic.Corespondenta f leaga intre • ele elementul arbitrar x din A de imaginea sa f(x). • EXEMPLE. 1) Fie funcţia  : R  R, (x) = x2. Această funcţie asociază fiecărui • număr real x patratul lui, x2. • Funcţia  : Z  Z, (x) = x - 1, dacă x este par • x + 1, dacă x este impar • este exemplu de funcţie definită prin două formule. Functiile definite prin mai multe • formule se numesc functii multiforme. • OBSERVATIE: In cazul functiilor multiforme, fiecare formula este valabila pe o anumita • submultime a lui A si deci doua formule nu pot fi folosite pentru determinarea imaginii • unuia si aceluias element. • Cea mai frecventă reprezentare a unei funcţii în matematică este printr-o formulă. • In acest caz elementele domeniului de definitie si ale domeniului valorilor nu pot fi decat • numere sau “obiecte matematice” pentru care s-au introdus reguli de calcul • corespunzatoare. • De exemplu: y = 3x – 2. • Când asupra domeniului de definiţie nu s-au făcut ipoteze speciale, se considera ca • facand parte din acesta toate numerele reale,carora din formula respectiva li se pune • in corespondenta o anumita valoare. • În cazul funcţiei y = 3x – 2, domeniul de definitie este alcatuit din multimea numerelor • reale.

  7. DEFINIŢIE. Fie  : A  B, g : C  D două funcţii; , g sunt funcţii egale ( = g) daca: 1)A = C (funcţiile au acelaşi domeniu de definiţie, 2) B = D (funcţiile au acelaşi codomeniu) si 3) (x) = g(x), x  A (punctual, funcţiile coincid). IMAGINEA UNEI FUNCŢII. PREIMAGINEA UNEI FUNCŢII Fie  : A  B. Din definiţia funcţiei, fiecărui element x  A I se asociază prin funcţia  un unic element (x)  B, numit imaginea lui x prin  sau valoarea funcţieiîn x. DEFINIŢIE. Fie  : A  B, iar A’  A. Se numeşte imaginea lui A’ prin , notată cu (A’), submulţimea lui B formată din elementele care sunt imagini prin  a cel puţin unui element din A’. Deci, (A’) = {(x) x  A’} sau (A’) = {y  B x  A’ astfel încât (x) = y}.

  8. EXEMPLE. Considerăm funcţia  : {1, 2, 3, 4}  {a,b,c,d} dată prin diagrama cu săgeţi. Fie A’ = {1, 2, 3}. Atunci (A’) = {(1), (2), (3)} = {a,c} B A DEFINIŢIE. Fie  : A  B. Se numeşte imagine a funcţiei , notată Im sau (A) , partea lui B constituită din toate imaginile elementelor lui A. Deci, Im = V(A) = {(x) x  A} sau Im = {y  B x  A astfel încât (x) = y

  9. EXEMPLE. În funcţia : {-1, 0, 1, 2}  {a, b, c, d, e} definită cu ajutorul diagramei cu săgeţi. Atunci Im = {(-1), (0), (1), (2)} = {a, b, c}  B. A B DEFINIŢIE. Fie  : A  B. Se numeşte imaginea reciprocă a unei părţi B’ a lui B notată -1(B’), submulţimea lui A formată din aceleelemente ale căror imagini prin  Apartin lui B’. Deci, -1(B’) = {x A (x)  B’}.

  10. EXEMPLE. Se consideră funcţia  : {-1, 0, 1, 2}  {1, 2, 3} definită prin diagrama cu sageti A B În acest caz, -1({1}) = {0}, deoarece (0) = 1; -1({2}) = {-1, 1} pentru că (-1) = (1) = 2; -1({1,2}) = {-1, 0, 1}, deoarece (-1) = 2, (0) = 1, (1) = 2.

  11. GRAFICUL UNEI FUNCŢII. AB DEFINIŢIE. Fie o funcţie  : A  B. Se numeşte graficul funcţiei mulţimea de cupluri G = {(x, (x))  x  A} = {(x, y) x  A, y = (x)}. Se observă că G A x B.

  12. REPREZENTAREA GRAFICÃ A UNEI FUNCŢII NUMERICE • Dacă funcţia  : A  B este o funcţie numerică, atunci la produsul cartezian • A x B  R x R unui cuplu (x, y) din A x B i se poate asocia în planul in care se considera • un reper cartezian (planul cartezian) un punct M(x, y) (punctul M având coordonatele x, y, • componentele cuplului). Cum mulţimea R x R se reprezintă geometric prin planul • planul cartezian, se poate deduce că: graficul funcţiei numerice se reprezintăgeometric printr-o anumită submulţime a planului. Această submulţime a planului se • numeste reprezentarea geografica a graficului functiei.Reprezentarea grafică a unei funcţii • : A  B este,in general ,o curba,numita curba reprezentativa a functiei f si notata C = {M (x, y) x  A, y = (x) . Prin abuz de limbaj, în loc de reprezentarea geometrică a unei funcţii vom spune simplu graficul funcţiei. EXEMPLE. Funcţia  : {-1, 0, 1}  R, (x) = 2x are graficul G = {(-1, -2), (0, 0), (1, 2)}, iar reprezentarea grafică este formată din trei puncte: A(-1, -2), O(0, 0), B(1, 2).

  13. FUNCŢII PARE. FUNCŢII IMPARE. DEFINIŢIE. D  R se numeşte mulţime simetrică dacă  x  D  -x  D Fie  : D  R, D simetrică  s.n. funcţie pară x D (-x) = (x)  s.n. funcţie impară x D  (-x) = -(x) OBSERVAŢII. pară  Gf simetric faţă de Oy  impară  Gf simetric faţă de O (originea axelor).

More Related