1 / 128

HIV/AIDS

HIV/AIDS. Retrovirusuri. 1911 - Peyton Rous descoperă virusul sarcomului la păsări (ulterior denumit v irusul sarcomului Rous) ; premiul Nobel 60 de ani mai tîrziu . Ulterior este descoperită RT: Temin şi Mizutani, în 1970, simultan c u Baltim ore. Clasificare.

scout
Download Presentation

HIV/AIDS

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. HIV/AIDS

  2. Retrovirusuri • 1911 - Peyton Rous descoperă virusul sarcomului la păsări (ulterior denumit virusul sarcomului Rous); premiul Nobel 60 de ani mai tîrziu. • Ulterior este descoperită RT: Temin şi Mizutani, în 1970, simultan cu Baltimore.

  3. Clasificare • După implicaţii clinice: • Oncovirinae(grupează virusuri oncogene dar şi neoncogene); HTLV I şi HTLV II; mai fac parte: Bovine Lukemia Viruses (BLV) şi SimianTcells leukemia viruses (STLV); • Lentivirinae: grupează agenţi ai unor afecţiuni lent degenerative ale SNC (aici este inclus HIV1 şi HIV2 dar şi SIV – simian immunodeficiency virus); • Spumavirinae: produc infecţii persistente asimptomatice

  4. Clasificare • După particularităţile de replicare: v. oncogene rapide şi lente; • După prezenţa receptorilor membranari la suprafaţa celulei ţinta: • Ecotrope: se replică numai în celule speciei de la care au fost izolate • Xenotrope: se replică numai în celule altei specii decît cea originară • Amfotrope: se replică în celulele speciilor homo- şi heterologe.

  5. Istoric • Primele cazuri de SIDA au fost descrise în 1981 în SUA fiind asociate cu infecţiile severe cu oportunişti, şi anume pneumonia cu Pneumocystis carinii, infecţii care indicau alterarea profundă a imunităţii celulare în absenţa altor cauze. • Cînd sindromul a fost asociat cu virusul imunodeficienţei umane (HIV: Human Immunodeficiency Virus) a devenit clar că infecţiile severe cu oportunişti şi neoplasmele rare reprezintă stadii terminale ale bolii.

  6. Pandemia HIV/SIDA • dec 1996: 22.6 mil (HIV + SIDA) (42% femei şi 830.000 copii) • 36.1 mil infectaţi (la finele 2000, dintre care 5.3 mil infectaţi în acest an); • la 25.11. 2000: 2.312.860 – persoane cu SIDA • decese de la începutul pandemiei: 21.8 mil (3 mil doar în 2000) • Romania: peste 9000 de infectaţi (dintre care “doar” 1000 sunt adulţi, restul copii!!!).

  7. Pandemia HIV/SIDA • Decembrie 2002 : 42 mil • 38.6 mil adulti (19.2 femei) • 3.2 copii < 15 ani. • In 2002 - 5 mil cazuri noi. • Numar decese in 2002: 3.1 mil • Nov. 2002: cazuri SIDA - 2.822.111

  8. Pandemia HIV/SIDA • Decembrie 2003– 40 mil cazuri • 3 mil decese in 2003 (dintre care 250.000 copii) • 2/3 dintre decese – Africa sub-Sahariana.

  9. Romania • Martie 2000: 6089 SIDA • Iunie 2003: • 5722 HIV infectati (4414 copii) • 8250 cazuri SIDA • TOTAL: 13972 cazuri • Tratament: 5232

  10. HIV - ME

  11. HIV - ME (detaliu)

  12. Taxonomie • Familia Retroviridae • Genul Lentivirinae. • Retrovirusurile sunt virusuri ARN cu polaritate pozitivă, învelite, care prezintă o RT (sintetizează ADN pe matriţă ARN). Revestranscripţia este un fenomen unic în biologie (ADN este de regulă decriptat prin transcriere enzimatică în ARN).

  13. Structura • Virion sferic, de 80 - 130 nm cu un • miez sub formă de con. • Are simetrie icosaedrică şi 72 de spicului externi formaţi din proteinele majore ale învelişului viral: gp 120 şi gp transmembranară 41 (cu g.m. de 41000 Da) • Virionul are un strat bilipidic presărat cu proteine ale gazdei (ex: antigene MHC de clasa I şi II) obţinute prin “înmugurirea” virusului.

  14. Structura • Matricea proteică, aşezată între înveliş şi miez (“core”) este alcătuită din proteina de • membrană (p 17) dar conţine şi protează virală.

  15. HIV - schematic

  16. Structura • Miezul central este format din 2 molecule ARN şi proteine: • proteina majoră internă (p 24); • proteina internă asociată ARN-ului (p 15) care este disociată în cele două subunităţi: • p9 şi p 7. • Miezul mai conţine şi enzimele virale: RT şi integraza.

  17. Structura • Mantaua nucleocapsidei este formată în cea mai mare parte din polipeptidul fosforilat p24 (proteina internă majoră); • proteina internă p17 este asociată cu suprafaţa internă a stratului bilipidic, servind la stabilizarea componentelor externe şi interne a miezului.

  18. Tipuri • HIV există sub forma a 2 tipuri: HIV1 şi HIV2, care diferă prin secvenţele genomice (peste 50% diferenţe).

  19. HIV - schematic

  20. Genomul şi funcţiile genelor structurale şi nestructurale • HIV conţine un genom diploid alcătuit din 2 molecule de ARN identice cu polaritate (+), asamblate printr-o legătură de hidrogen (70S). • Genomul (de aprox 9.7 kbaze) este flancat de 2 secvenţe repetitive LTR (Long Terminal Repeats) cu rol în integrarea HIV şi transcripţie.

  21. HIV 1 genomul schematic

  22. Organizarea genomului • Genomul conţine gene care codifică proteinele structurale (gag, pol şi env în acestă ordine dinspre capătul 5’) comune pentru toate retrovirusurile. • Gena gag (grup antigenic) codifică sinteza proteinelor de miez (p24, p17, p7); • gena pol (polimeraza): sinteza enzimelor (p66/51, p32, p11; • gena env (envelope) codifică sinteza proteinelor de învelis (precursorul gp120 şi gp41 este gp160).

  23. Gene reglatorii • tat: important activator transcripţional; • rev: regulator al expresiei genelor structurale deci activator al producţiei de virus; • nef: factor de reglare negativă a producţiei de virus

  24. Gene de maturare • Neesenţiale in vitro în culturi de celule dar importante in vivo: • vif: promotor al infectivităţii virusului; • vpr: slab activator transcripţional ; unii autori nu confirmă acest rol • vpu: creşte proporţia particulelor virale extracelulare.

  25. HIV schematic

  26. HIV1 genomul şi virionul matur

  27. HIV 1 genomul schematic

  28. Clasificare: • HIV1 este împărţit în trei grupuri: • M (major) cu 10 subtipuri (de la A la J); în Romania predomină tipul F (probabil importat din Brazilia); în Europa de Vest şi SUA, tipul B, iar în Asia tipul E. • O (outlier - deviat) – doar 300 de pacienţi în lume; iniţial izolat în Camerun; • N (non-M- non-O)

  29. HIV1 şi HIV2 genom (comparativ)

  30. HIV2 • HIV2 , asemănător în proporţie de 80% cu SIV (Simian Immunodeficiency Virus); • izolat mai tîrziu (1986) din Africa de Vest, prezintă omologii genetice cu HIV1 de 50% (seamănă mai mult cu SIV decît cu HIV1).

  31. Diferenţe între HIV1 şi HIV2: • epidemiologic: HIV1 este răspîndit în toată lumea iar HIV2 doar în Africa de Vest; • originea: HIV2 derivă de la mangabeu (sooty mangabey) iar HIV1 de la cimpanzeu • HIV2 nu are gena vpu ci vpx.

  32. Diferenţe între HIV 1 şi HIV2: • patogenetic: HIV1 este mai virulent, inducînd SIDA într-un interval de timp de aproximativdoua ori mai scurt; • terapeutic: HIV2 este natural rezistent la inhibitorii non-nucleozidici de RT-ază.

  33. Tropism celular • In principal limfocite T (CD4 pozitive) • Altele: limfocite B, M, cel NK, megacariocite, celule dentritice, promielocite, celule stem, celule timice epiteliale, celule dentritice foliculare, etc.

  34. HIV - tropism celular

  35. Tropismul celular • Variază în funcţie de tipul infecţiei: primară sau tardivă: • In infecţia primară predomină tulpinile cu tropism pentru M (macrofagotrope sau M-trope) şi nesinciţizante; • ele utilizează pentru ataşare coreceptorul pentru beta-chemochine (CCR5)

  36. Tropismul celular • In infecţia tardivă tulpinile au tropism pentru limfocite T (T-trope) şi sunt sinciţizante. • Nu sunt influenţate de beta-chemochine; • utilizează drept coreceptor fuzina (CXCR4).

  37. Activarea limfocitelor B

  38. HIV - tropism celular

  39. Replicarea • Atasare la receptori CD4 (limf T helper si M) • Interacţiunea între domeniul de fuziune ale HIV (gp41) cu receptorul de fuziune al celulei gazdă (este o fuziune dependentă de pH-ul membranei celulei gazdă); • Situsul de fixare la molecula CD4 se află în regiunea conservată a gp120.

  40. HIV ataşare-penetrare

  41. HIV ataşare-penetrare

  42. Replicarea • ARN, rol de matrita – RT – DNA mc – DNA d.c. • DNA proviral – transportat la nucleu – integrat in nucleul gazdei (proces controlat de integraza virala). • Limf T in repaus nu replica virus.

  43. HIV forma imatură (schematic)

  44. Replicarea • In limf T activate, factorii transcriptionali de activare (ex citokinele) pot declansa replicarea virala prin intermediul secventelor care interactioneaza cu LTR. • Activarea unei infectii latente: co-infectia cu alte virusuri (VCM, VH 6, 7, 8, VEB, HTLV).

  45. HIV - replicarea (schematic)

  46. HIV - replicare (schematic)

  47. Replicare • Integrarea DNA – infectie lenta. • Transcriptia genomului viral in ARNm se realizeaza printr-o polimeraza a gazdei. • Primii ARNm transcrisi codifica genele reglatoare tat, rev si nef. • 2 tipuri de ARNm dicteaza sinteza proteinelor structurale.

  48. HIV - replicare

  49. HIV - replicare

  50. HIV - ataşare

More Related