ANIMA și ANIMUS

1. ANIMA și ANIMUS

2. Inconștientul individual şi inconştientul colectiv • Ca şi la Freud, în cadrul psihologiei analitice un rol deosebit de important îl are inconştientul. Acesta apare structurat in mai multe nivele. Nivelul superior al inconştientului, aflat cel mai aproape de instanţa conştientului, reprezintăinconştientul personal. Acesta cuprinde, în principal, conţinuturi ce au fost cândva conştiente dar care, din diferite motive, au fost expulzate din conştient. Deoarece conţinutul lui provine din experienţa individualăşi astfel este propriu celui căruia îi aparţine, această zonă a fost numită inconştient personal. • Noutatea modelului lui Jung este dată de inconştientul colectiv, ce cuprinde nivelele abisale, de profunzime ale psihicului.

3. Cum s-a format şi ce conţine inconştientul colectiv ? • După cum spune şi numele, acest nivel nu mai este personal, ci este comun tuturor membrilor unei specii. Adică, toti oamenii au acelaşi inconştient colectiv sau, în altă exprimare, acesta are acelaşi conţinut la toţi oamenii. • În accepţiunea lui Jung inconştientul colectiv este un inconştient supraindividual • Inconştientul colectiv este un produs al existenţei istorice a omului şi a celor care l-au precedat. El a suferit transformări, s-a structurat şi dezvoltat in paralel cu evolutia filogenetica a omului. • El conţine experienţa, programul întregii specii, structurat pe baza unor elemente semnificative, de o importanţă deosebită pentru membrii respectivei specii. Mai direct spus: elementele care îşi fac apariţia în mod repetitiv la toţi membrii unei specii îşi gasesc o reflectare în inconştientul colectiv.

4. Arhetipurile • Arhetipurile sunt elementele constituente ale inconştientului colectiv • Existenţa psihică este recunoscută pe baza conţinuturilor conştientizabile. Astfel nu putem vorbi de inconştient decât în măsura în care reuşim să identificăm conţinuturile. Conţinuturile inconştientului personal sunt aşa-numitele complexe afective. Conţinuturile inconştientului colectiv sunt aşa-numitele arhetipuri. • Arhetipurile sunt complexe trăite care se manifestă destinal, acţionând în viaţa noastră cea mai intimă.

5. Formarea conținuturilor arhetipale Jung identifică trei surse şi modalităţi majore de formare a conţinuturilor arhetipale: • întipărirea fenomenelor fizice prin intermediul unei reacţii subiective (miturile genezei sau miturile cosmogonice) • întipărirea condiţiilor biologice ale organismului uman şi ale resurselor sale instinctuale (moartea sau naşterea) • întipărirea relaţiei individului cu persoane relevante (părinţi, fraţi).

6. Exemplu • Un exemplu va lămuri lucrurile: Pentru toţi oamenii, în toate timpurile, un element de o deosebită importanţă (vitală) a fost mama. Aceasta pentru că mama este cea care oferă protecţie şi hranăîn primele momente ale vieţii, deci şansa de a supravieţui, şi rolul mamei nu se opreşte aici. În consecinţă, la toţi oamenii există arhetipul Mamei. Se pune întrebarea, dacă este acest arhetip imaginea vreunei mame anume? Cu siguranţă nu; în specia umană există foarte multe mame, toate diferite. În schimb, arhetipul mamei va conţine elemente esenţiale ale oricărei mame. Va fi structura care înseamna mama, dar golită de substanţa ce ar reprezenta o mama reală.

7. Arhetipuri descrise de Jung • Persona (în latină mască) - imaginea despre sine pe care o persoană o expune pe parcursul comunicării interpersonale. • Umbra este un conţinut arhetipal ce reflectă aspectul negativ şi inconştient al personalităţii umane. • Sinele constă în totalitatea potenţialităţilor psihice ale individului integrate într-o manieră armonică (impulsul arhetipal spre coordonare, organizare şi consistenţă internă). • Anima se referă la dimensiunea feminină inconştientă a personalităţii bărbatului. • Animus este conţinutul arhetipal ce reflectă dimensiunea masculină a personalităţii femeii.

8. Anima și Animus • Inconștientul persoanei este Imaginea Sufletului • Imaginea Sufletului este întodeauna reprezentată de sexul opus al individului respectiv • Jung folosește denumirile latinești pentru sufletul bărbaților și al femeilor • Imaginea sufletului bărbatului este una feminină - ANIMA, iar a femeii este una masculina - ANIMUS

9. Anima și Animus, Imaginea Sufletului • este un arhetip care reprezintă complexul central al inconştientului, aparînd precum ‘sufletul’ subiectului, ce organizează viaţa interioară inconştientă • este moștenită, colectivă si „fără vârstă” • poate fi modificată de experienţa cu sexul opus, mai ales cu părintele de celălalt sex • apare în vise, mituri și închipuiri, dar pot fi și proiectate, creând unor reprezentanți ai sexului opus imagini distorsionate

10. Anima şi Animus • reprezintă dimensiunea feminină inconştientă a personalităţii bărbatului. • are în concepţia lui Jung 2 dimensiuni sau componente: • prima se referă la imaginea femeii, colectiv împărtăşită într-o comunitate de bărbaţi • cea de-a doua se referă la dimensiunea feminină ce transpare în comportamentul fiecărui bărbat (feminitatea bărbatului)

11. Anima • ne conduce pe un tărâm necunoscut, periculos, magic • este șarpele din paradisul omului nevinovat, plin de bune intenţii • distruge barierele morale și descătușează forțe cear fi trebuit să rămânăîn inconştient • vrea viața, vrea atât binele cât și răul și a fost nevoie de o îndelungată prelucrare creștină pentru a arăta că binele nu este întotdeauna frumos, iar frumosul în mod necesar bun

12. Anima • Omului antic, anima îi apărea ca zeiță sau vrăjitoare; • Omulmedieval a înlocuit zeița prin regina cerească sau mama biserică; • Protestanții au dezvoltat mai întâi un sentimentalism nesănătos, apoi o ascuțire a conflictului moral, care a dus în mod logic la “dincolo de bine și rău” a lui Nietzsche, datorită faptului că conflictul nu a mai putut fi suportat; • În centrele civilizate, această stare se exprimă prin crescânda nesiguranță a căsătoriei, care a dus la o creştere a divorțurilor la baza cărora anima se află cu precădere în stare de proiecție asupra celuilalt sex, producând relații complicate.

13. Anima în relaţia dintre mamă şi fiu • pentru fiu anima se ascunde în spatele puterii copleșitoare a mamei, care adesea rămâne pentru tot restul vieții obiectul unui atașament afectiv, extremde dăunător sau dimpotrivă benefic, insuflându-i curaj pentru faptele cele mai îndrăznețe • anima nu mai apare ca o zeiță ci adesea ca slabiciunea noastră strict personală sau ca îndrăzneala noastră cea mai benefică. • Imaginea animei, care face ca mama să aparăîn ochii fiului drept o fiinţă supranaturală, se estompează treptat în contact cu banalitatea cotidianului şi cade în inconştient, fără ca prin aceasta să-şi piardă tensiunea iniţialăşi bogăţia instinctuală. Ea este gata de salt şi foloseşte pentru a se proiecta, orice prilej, şi anume atunci cand o femeie face o impresie deosebită.

14. Anima în relaţia dintre mamă şi fiu • In experienta afectiva a barbatului actiunea acestui arhetip se manifesta ca fascinatie, supraevaluare si orbire sau sub forma misoginiei de toate tipurile si intensitatile, care nu pot fi explicate prin natura reala a respectivului obiect, cidoar printr-un transfer a complexului matern. • Anima este un factor de o deosebita importanta in psihologia masculină ori de cate ori emotiile si afectele sunt puse in joc. Ea intareste, exagereaza si mitologizeaza toate relatiile emotionale cu profesiunea si cu oamenii, indiferent de sex. Atunci cand anima este puternic constelata, caracterul barbatului isi pierde din tarie: el devine susceptibil, iritabil, capricios, gelos, vanitos si neadaptat.

15. Anima în psihoterapie • Terapia este o problemă care nu poate fi tratată exhaustiv în câteva cuvinte. Pe scurt oamenii tineri care nu au ajuns încă la jumătatea vieţii (pe care Jung o situeaza in jurul varstei de 35 de ani) pot suporta mai uşor aparenta pierdere totală a animei. În orice caz un bărbat trebuie să reuşeasca să devină bărbat. Tânărul care se maturizează trebuie să se poată elibera de fascinaţia exercitată de mamă, asupra căreia este proiectată anima. Există cazuri excepţionale, reprezentate în special de artiştii plastici, unde problema se află adesea în cu totul altă parte, apoi homosexualitatea, caracterizată de regulă prin identificare cu anima. • În cea de-a doua parte a vieţii, o pierdere durabilă a animei înseamnă pierderea vivacităţii, flexibilităţii şi omeniei. De regulă iau naştere o rigiditate pretimpurie, dacă nu chiar sclerozare, unilateralizare fanatică, încăpăţânare, principialitate dogmatică sau contrariul: resemnare, oboseală, neglijenţă, lipsa de responsabilitate şi în cele din urmă un “ramolisment” infantil cu inclinare spre alcool. De aceea, în cea de-a doua jumatate a vietii trebuie restabilită pe cât se poate legătura cu sfera trăirilor arhetipale.

16. Animus • Conţinutul arhetipal ce reflectă dimensiunea masculină a personalităţii femeii • Jung tratează acest conţinut mai degrabă ca pe o orientare comportamentală a femeii spre comportamente tipic masculine. • Imaginea Sufletului femeii ia forma logosului (ratiunea),cautarea cunoasterii,activitati reale pline de sens,adesea reprezentate de imaginea de aer si foc. • Când femeia este “posedata” de Animus , apare un fel de rigiditate intelectuala: ea starneste discutii in contradictoriu si tine cu orice pret sa aiba dreptate, sa detina ultimul cuvant. Supraidentificarea cu Imaginea Sufletului produce Sol Niger sauSoarele Negru,adica femeia dominata de animus,incapatanata,neingaduitoare si dominatoare,insetata de putere si ilogica in pareri.Sol Niger este daunator si la fel de greu de dresat ca un motan orb.

17. Proiectii ale Animei/Animus-ului in relatiile de cuplu • „Proiectia dintr-o relatie seamana cu proiectia unui film: celalalt este ecranul si eu privesc imaginile pe care i le trimit, crezand cu toata convingerea ca vin de la el.” Jacques Salomé • Ce proiectam in cuplu? • Daca vom incerca sa analizam atent comportamentele din cadrul relatiei de cuplu, putem observa ca, fara sa ne dam seama, proiectam:imaginile parentale, sentimentele noastre,aspecte necunoscute din noi,idealul si iluziile noastre,intentii, nevoi. • In mod inconstient, cautam relatiile care ne provoaca sa ne manifestam individualitatea cea mai inalta si mai aproape de suflet, dar ne temem, in acelasi timp, sa cadem in tiparele cele mai nevrotice.

18. Barbatul de tip ganditor,izolat de sentimente,poate visa sirene sau isi poate proiecta functia sentimentala subconstienta nediferentiata asupra unei femei de tip sentimental,de care se indragosteste.Imbratisand-o,in mod indirect el imbratiseaza propriile sentimente.Pe masura ce devine mai constient de subconstientul sentimentelor sale la nivelel relatiei,imaginea animei incepe sa-l fascineze mai putin.Proiectarea sa se va retrage incetul cu incetul si el nu mai iubeste.Pe masura ce trecem prin viata,este tot mai greu sa te indragosteti in mod romantic,pentru ca in procesul de dezvoltare de sine,noi integram tot mai mult constinutului subconstientului nostru. • Jung credea ca barbatii sunt poligami in atitudinea lor constienta si ca anima ii compenseaza,fiind femeia unica din subconstient.Ea poate aparea sub forma de pestera,corabie,vas,poseta,pisica,vaca etc.  • Pentru ca femeile sunt monogame in atitudinea constienta,animus apare compensatoriu drept un grup de barbati.El poate fi simbolizat printr-un turn,copac,leu,taur etc.

19. Cuplurile care au trăit o viaţă împreună, ajunşi la bătrâneţe, de multe ori ajung să-și schimbe rolurile în cuplu. • Bărbatul, care până nu demult era stăpânul casei, devine sentimental şi plângăcios, iar femeia care toată viaţa ei a ascultat de soţ preia conducerea familiei. • Ajung să nu se mai suporte, dar în mod paradoxal nici nu mai pot trăi unul fără altul. În bărbat se dezvoltă tot mai mult anima, partea lui feminină, iar în femeie creşte tot mai mult animus, partea ei masculină, şi aceste două poluri în loc să se atragă, se resping reciproc – explică Jung.