IANCU DE HUNEDOARA

1. IANCU DE HUNEDOARA A fost voievod al Transilvaniei intre anii 1441 si 1456. Tatăl sau, cneazul roman Voicu, din tara Hațegului, a fost înnobilat de regele Sigismund de Luxemburg pentru serviciile aduse coroanei maghiare. De la acesta, Voicu a primit domeniul si castelul Hunedoarei.

2. A fost numit ban de Severin in anul 1438, de către regele Albert de Habsburg (1437-1439). După moartea acestuia, Iancu a susținut candidatura la tronul Ungariei a regelui polon Vladislav al III-lea. Încoronat in 1440 cu numele de Vladislav I, regele nu a uitat sprijinul lui Iancu si l-a numit voievod al Transilvaniei. S-a remarcat prin calitățile sale de comandant militar si prin faptul ca a studiat mult timp tactica de lupta a otomanilor, constituind detașamente de cavalerie ușoară, capabile sa execute lovituri rapide asupra adversarului. El a fost adeptul campaniilor ofensive antiotomane. Încă din anul 1438, si-a demonstrat calitățile militare in luptele din Serbia împotriva otomanilor.

3. In anul 1441, după ce a devenit voievod al Transilvaniei, el a învins din nou o oaste a acestora, iar in 1442 a obținut o alta victorie la Santimbru, lângă Alba-Iulia, asupra forțelor comandate de beiul de Vidin. Aceste victorii i-au asigurat un prestigiu deosebit in Europa, motiv pentru care atât Papa de la Roma, cat si statul venețian îl considerau potrivit pentru a conduce trupele militare intr-o viitoare cruciada antiotomana. Voievodul era hotărât să se implice decisiv in aceasta acțiune, ideea luptei contra Semilunei animându-l pana la sfârșitul vieții.

4. Perioada 1443-1456 a reprezentat etapa marilor confruntări cu otomanii. Voievodul transilvănean si regele Vladislav I al Ungariei au început „campania cea lunga“, desfășurată la sud de Dunăre in condițiile în care nici papa Eugeniu al IV-lea, nici principii creștini nu le-au oferit ajutor in lupta antiotomana. Aceasta campanie, începută in septembrie 1443 si încheiată in ianuarie 1444, a fost încununată de succes. Dintre victoriile de răsunet datorate priceperii militare a lui Iancu trebuie amintite cele de la Nis, Sofia si Zlatita. Venirea iernii l-a împiedicat pe Iancu si pe regele maghiar sa continue înaintarea spre Adrianopol, ei luând decizia de a se întoarce la Buda.

5. Succesele militare obținute i-au făcut atât pe principii creștini, cat si pe Papa de la Roma sa se gândească la organizarea unei cruciade pentru alungarea otomanilor din Europa. Au fost strânse fondurile pentru echiparea unei armate si, cu toate ca încheiase o pace avantajoasa, pe 10 ani, cu sultanul Murad al II-lea, regele Vladislav I a fost determinat de Papa de la Roma sa nu mai recunoască tratatul semnat cu otomanii si sa se alăture coaliției creștine. Din aceasta făceau acum parte ostile multor nobili apuseni si flota venețiană. Iancu s-a alăturat si el, in septembrie 1444, forțelor creștine, înaintând cu armata la sud de Dunăre, îndreptându-se spre Varna. Dar cruciada de la Varna s-a încheiat cu un eșec, deoarece regele maghiar Vladislav I, la 10 noiembrie 1444, a folosit o tactica greșita, declanșând un atac nechibzuit. Oastea otomana a obținut o victorie ușoară asupra forțelor creștine, intervenția lui Iancu nemaiputând sa schimbe soarta bătăliei. Regele Vladislav I a fost ucis in lupta. In aceste condiții, in Ungaria s-a declanșat o puternica criza politica interna, căreia i s-a pus capăt prin alegerea lui Iancu, in anul 1446, in importanta funcție de guvernator al Ungariei la care a renunțat in anul 1453, având pana la moarte titlul de căpitan general al statului maghiar.

6. Iancu de Hunedoara a urmărit organizarea unei noi campanii militare la sud de Dunăre împotriva otomanilor. Bătălia de la 17-19 octombrie 1448, desfășurată pe valea Moraviei, la Kossovopolje, s-a încheiat cu victoria otomanilor, in condițiile în care trupele lui Iancu nu au putut beneficia de ajutorul celor comandate de albanezul GjergKastrioti Skanderbeg. Aceasta bătălie a însemnat si sfârșitul campaniilor creștinilor pentru alungarea otomanilor din Europa.

7. Ultima confruntare cu otomanii a lui Iancu s-a desfășurat in anul 1456. Sultanul Mahomed al II-lea, după ce a cucerit Constantinopolul in anul 1453, si-a îndreptat atenția asupra cetății Belgradului, important punct strategic in înaintarea lor spre centrul continentului european. Dar acesta nu a putut cuceri Belgradul, deoarece a fost aparat de Iancu, care si-a demonstrat din nou calitățile de bun conducător militar in bătălia din 21-22 iulie 1456. • El a atacat direct tabăra otomana, după ce fusese respins asaltul general organizat de sultan. Dar, peste numai câteva săptămâni de la victoria de la Belgrad, marele luptător antiotoman a murit la 11 august 1456, in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma, in tabăra oastei sale, la Zemun. Iancu de Hunedoara a fost înmormântat in catedrala catolica de la Alba-Iulia, iar pe piatra lui de mormânt a fost scris: „S-a stins lumina lumii“. Aceste cuvinte demonstrează rolul lui Iancu in lupta antiotomana, Europa pierzând pe unul dintre cei mai importanți luptători ai săi.

8. MORMÂNTUL LUI IANCU DE HUNEDOARA

9. PREZENTARE REALIZATĂ DE: CRISIA MIHNEA GEORGE CLASA A-IX-A B LICEUL TEORETIC ,,PETRE PANDREA”