Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri.

1. Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri. Victor Hugo

2. Cartea este o oglindă: dacă se priveşte în ea un măgar, n-are cum să vadă imaginea unui apostol. Wystan Hugh Auden

3. O carte este un dar pe care îl poţi deschide iar şi iar.Garrison Keillor

4. Cititul este pentru minte ceea ce este gimnastica pentru trup.

5. Aşa cum soarele încălzeşte Pământul şi dă viaţă fiinţelor, plantelor, aşa cum apa şi aerul hrănesc tot ce creşte pe Pământ, aşa lumina cărţii dă viaţă neîncetat oamenilor, acea viaţă interioară, fără de care OMENIREA NU AR PUTEA EXISTA.

6. CARTEA ÎNSEAMNĂ SĂ NU FII SINGUR,CARTEA ÎNSEAMNĂ SĂ NU FII ÎNFRÂNT,CARTEA TE AJUTĂ SĂ TRECI PESTE DURERE,CARTEA TE APROPIE DE OAMENI CARE NU TE TRĂDEAZĂ.

7. CARTEA E SFÂNTĂ!

8. “Eşti ca vioara, singură, ce cântăIubirea toată pe un fir de păr,Şi paginile tale, adevăr,S-au tipărit cu litera cea sfântă.”(Ex Libris- T.Arghezi)

9. Papirusula constituit unul din cele mai utilizate suporturi de scris. Papirusul creştea din abundenţă în regiunile mlăştinoase ale Deltei Nilului, încât a devenit simbolul acestei regiuni. Planta (Cyperus papyrus) are aspectul unei trestii fără frunze, înaltă de la 2 până la 4 m.La fabricarea papirusului servea numai partea îngropată a plantei, lungă de 30 - 40 cm.

10. Foile de papirus se lipeau cap la cap şi formau un sul. Lungimea medie a unui sul de papirus era de 10 m, iar lăţimea de 30 cm. Papirusul a fost utilizat de egipteni pentru scriere din anul 3000 î.Hr. şi până în secolul IX d.Hr.

11. Fabricarea sa a fost un monopol de stat, monopol pe care romanii, bizantinii şi arabii l-au menţinut cu stricteţe. Cel mai bun papirus era cel fabricat la Alexandria. La Roma se aflau ateliere specializate în finisarea papirusului brut. Nefetarian-papirus

12. DINASTIApapirus

13. Pergamentulse făcea din piei de animale: oi, capre, viţei, iepuri şi chiar din pieile mieilor nenăscuţi (cel mai fin pergament) după o laborioasă muncă de tabăcire. Cel mai important centru de prelucrare s-a aflat în oraşul Pergam din Asia Mică. Romanii numeau acest suport de scris membrana sau charta pergamena, în amintirea acestei cetăţi.

14. Când pergamentul era făcut din piele de viţel purta denumirea de vellum. La fel şi pentru cel făcut din piele de miel sau ied. Vellum-ul era un pergament foarte fin, de foarte bună calitate dar foarte scump. Termenul există şi astăzi: hârtievelină.

15. Hârtia constituie suportul de scriere cu cea mai îndelungată şi largă folosire. Acest material a fost preparat prima dată în China, în anii 104 - 105 d.Hr. După aceea, tehnica de fabricare a hârtiei s-a răspândit în Japonia (600 d.Hr.). În sec. VIII arabii preiau secretul fabricării şi-l răspândesc în Europa islamică, în secolele următoare. În sec. XII Spania şi Italia fabricau hârtie.

16. Din secolul al XII-lea meşteşugul s-a răspândit în toată Europa continentală şi în Anglia.Hârtia se produce din diferite tipuri de fibre încleiate în formă de coli (frunze de dud, in, cânepă, bumbac, cârpe recuperate). Până în secolul al XVII-lea, tehnica de preparare era manuală, singurul utilaj era moara de măcinat fibrele - moara de hârtie.

17. Cele mai vechi cărţi pot fi socotite tăbliţele cuneiforme din argilă arsă din Mesopotamia şi sulurile de papirus din Egipt. Tăbliţele erau în general dreptunghiulare, de dimensiuni variate până în 37 cm lungime.Când a apărut necesitatea scrierii şi pe a doua tăbliţă a apărut şi cartea. Textele comerciale se scriau pe tăbliţe rotunde.

18. Cartea antichităţii, în forma ei clasică, era scrisă pe piele de animale sau papirus şi avea forma de rulou sau de sul; se numea volumen (volumen, inis = înfăşurare, încolăcire, mişcare circulară). Banda de papirus era înfăşurată în jurul unui băţ de lemn, os, fildeş etc., care se numea şi ,,ombilic”.

20. În Evul Mediu, s-au mai folosit rulourile de pergament şi hârtie, dar în cea mai mică măsură. Foile de pergament sau de papirus, mai subţiri se puteau lega mai multe la un loc, rezultând codex-ul (sec. IV - V d.Hr.), strămoşul cărţii contemporane.

21. Antichitatea a fost preocupată intens de carte, sub forma bibliofiliei (a dragostei de carte), constând în strângerea manuscriselor frumoase şi rare şi a textelor originale ale unor scriitori consacraţi. În secolul V d.Hr. funcţionau deja instituţii de învăţământ superior în centrele culturale importante: Antiohia, Gaza, Nisibis (azi în Turcia), Cezareea (Palestina), Siracuza, Roma, Atena, Beirut.

22. Centrul tuturor acestor acţiuni era Alexandria (Egipt), renumită fiind Universitatea de aici pentru studiul filozofiei, medicinei, dreptului, astronomiei. Biblioteca din Alexandria, deosebit de bogată, avea şi un îndreptar, un ghid pentru bibliofili, conţinând lista autorilor clasici.

23. Biblioteca din Alexandria Istoria consacrează Biblioteca din Alexandria ca fiind principala bibliotecă de mare importanţă a întregii lumi. Această instituţie a fost fundată acum mai bine de 2000 de ani de către regele Egiptului, Ptolomeu I.

24. În mod tragic, în anul 48 î.Hr., în timpul războiului dintre Roma şi Egipt, din cauza unui incendiu, întreaga bogăţie intelectuală acumulată în vreme de secole s-a pierdut pentru totdeauna.Noua Bibliotecă din Alexandria, sau Biblioteca Alexandrină, cum este numită, s-a deschis în anul 2002. Edificiul este un cilindru enorm de ciment, cristal şi granit ce se află la câţiva metri de locul în care se presupune că era vechea bibliotecă. Are o suprafaţă de 36.770 metri pătraţi şi o înălţime de 33 de metri.Dintre cele 11 nivele, patru sunt sub pământ.

25. ALEXANDRIA-biblioteca

26. Alexandria Întemeiată în jurul anului 334 î.Hr. de Alexandru cel Mare, sediu al stăpânirii începând din vremea lui Ptolomeu I, nu a încetat să se dezvolte în toată perioada greco-romană. Încă din vremea regilor Ptolomeu II şi III era un bogat oraş comercial şi un renumit centru cultural. În timpul cuceririi arabe, oraşul intră în declin.

27. Farul din Alexandria

28. În secolul al XV-lea germanul Johann Genschfleisch, supranumit Guttenberg(1398 - 1468) a adus în lumea cărţii ,,minunea tiparului”. Către anul 1440 a început să fabrice litere mobile din metal, găsind şi aliajul cel mai potrivit: plumb cu antimoniu.

29. Gutenberg s-a născut în oraşul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogaţi, părinţii săi erau aurari şi băteau monedă.

30. În 1456, împreună cu asociatul său J. Just, a tipărit la Mainz o biblie latină, cunoscută sub numele de biblia de 42 de rândurisauBiblia lui Guttenberg. Era o carte de format mare, in folio, din pergament, iar caracterul literelor tipărite era la fel ca acela al manuscriselor. BIBLIA

31. Biblia este unicăîntre cărţile lumii pentru că răspunde competent la cele douăîntrebări fundamentale ale existenţei: "De unde?" şi "De ce?"

32. Astăzi avem şi cartea în format electronic!S-a constatat că materialul CD-ului este mai degradabil decât hârtia, deci invenţia lui Gutenberg, cartea, va fi preferată în viitor. O vom căuta să o răsfoim, să o atingem, să o mirosim...

33. Books or nothing

34. Knowlegde itself is power.Ştiinţa însăşi e putere.** **We know what we are, but know not what we may be.Ştim ceea ce suntem, dar nu ştim ce putem ajunge.

35. Universita Gregoriana-ROMABiblioteca – sala di lettura

36. Epigraf pentru o carte osândităTu, cititor, tăcut, bucolic, Naiv şi sobru om de munci, Această carte s-o arunci, Cu tot desfrâu-i melancolic. De nu ştii slova şi vorbirea De la dibaciul mag, Satan, Arunc-o! Vei citi-o-n van Sau îmi vei crede slută firea.

37. Charles Baudelaire Dar dacă, vrednic scormoneşti Cu ochiu-n râpi adânci, de freamăt Citeşte şi-ai să mă iubeşti Tu, suflet, iscodind c-un geamăt Un rai ce deopotrivă-l vrem, Mă plânge!... Altfel te blestem!

38. SFÂRŞIT realizare şi concepţie Dellia-Raissa Dymny