Razboiul ruso-turc (1768-1774). Tratatul de la Kuciuk-Kainargi Realizat de : Arhip George

1. Razboiulruso-turc (1768-1774). Tratatul de la Kuciuk-Kainargi Realizat de : Arhip George

2. Generalitati Inapoiereaeconomica, la care era condamnata de fortele interne siexterne, ca siruinarea continua a taranimii, datoritaexceselorsiabuzurilorfiscale, nu maiingaduiauImperiuluiotomansa-siadaptezeorganizareamilitara la marileprogrese ale tehniciisisasuportecheltuieli legate de armamentul modern. Din acesteconsiderentesunt parasite tot maimultrestrictiileimpusealtadatacorpului de ieniceri, care se descompune, in timpceoastea de provincie a spahiilor, bazatapefeude se autolichida cu timpul sub presiuneatransformarilorgenerale ale regimuluiagrarotoman. In scimbrapidadezvoltare a fortelor de productie din Europadadeamereunoiavanturiarmelor de foc cu putere mare de distrugere, ca si in organizareaunorarmatecalitativsuperioare, inclusivinsusireatehniciisimetodelor din ce in cemainoi de ducere a razboaielor. Astfelsuperioritatea in disciplinasi capacitate de luptavortrecedefinitiv din tabaraotomana in ceaeuropeana.

3. DecadereaSuediei in Nord sifaptul ca din maretia de alta data a tatarilorsiturcilor nu mairamaseseradecat “vestigii”, in timpcePolonia “se afla sub totaladestramare”, a creat in 1762 o situatieinternationalaextrem de favorabilaplanurilor de cucerire ale tarismului.

4. Dupa cum se stie, interventiaRusiei in evenimentele din Georgia, darmai cu seama in problemapoloneza, dupa 1762, nelinistiseinca de la inceputcercurilepolitice din Imperiulotoman care nu vedeaubineapropiereaRusiei de graniteleeiprinPolonia.

5. DecadereaImperiuluiotoman in randulputerilorsecundare, a creat o stare de lucruri care a creat la randuleiconditiifavorabilepentrucrestereaefectelordiplomatieimarilorputeriasuprapoliticii , eleurmarindrealizareaintereselorlorpropriiprintranformareaTurcieiintr-un instrument al politiciilor. De pilda, regeleFrantei, desi era convins ca un conflict cu Rusiaputeafi fatal Imperiuluiotoman, indemnatotusipediplomatiilui de la Constantinopolsadeterminaizbucnirearaboiului, socotind ca putin le vapasa , de vremecevafirealizatobiectivul in vedereauneiexploziiimediate.

6. In 1768 i-a fostprezentatambasadoruluiRusiei , Obrescov, o nota ultimativa, cerandu-i-se semnareaunui act privindobligatia de a firetraseostilerusesti din Polonia sub garantiaoficiala a aliatilorRusiei (Danemarca, Prusia, Anglia siSuedia). Refuzul a fosturmat de declaratiaoficiala de razboi in octombrie 1768.

7. Razboiulruso-turc(1768-1774) La inceputulanului 1769 s-a incercatrezolvareadiferendelorpecaleanegocierilor, daracestea au esuat, ambelepartiasteptandconfruntareamilitara. Primeleciocnirimilitareaveausa retina armatelerusesti in fataHotinuluitimp de maimulteluni, darreluareaoperatiunilor din 1769 s-a soldat cu infrangereaostilorturcestipetoatefronturile. Armatelerusestiajung la Dunare in varaaceluiasi an, cand Moldova si Tara Romaneasca au fostscoase de sub influentaPortii, exceptandOltenia. Succeseasemanatoare se obtinsi in Orient, undearmatele ruse inainteaza in directiaAnatoliei. In varaanului 1770 flotaruseascasosita in MareaMediteranaaveasainfrangaputereamaritimaotomana la Cesme.

8. O trasaturacaracteristica a acestuirazboi a fostalternantaluptelor cu armistitiisinegocieri, in functie de influentafactorilorinternisiinternationali, care determinau nu numaisensulevolutieoperatiunilormilitare, darsiconditiilepacii. Conflictulruso-turcvaimprimatotusi o trasaturacomunapoliticiiuneiserii de state europeneinteresate direct sau indirect de soartaImperiuluiOtoman. Aceastatrasaturacomuna se concretiza in manifestareauneinelinisticrescande in cancelariilemarilorputeri, care nu vroiausaadmita ca Rusiasarezolvechestiuneaorientala in avantajuleiexclusiv. Astfel in timpcePaninsefulcabinetuluiruspropuneaformareauneicoalitiiruso-austro-prusace, Frederic al II-lea considera ca nu era in interesulPrusiei de a vedeaputereaotomanasfaramata in intregime, considerand ca ea vaputeafifolosita ulterior in interesulsiinteresulPrusiei, pentrudiversiuni fie in Ungaria, fie in Rusia. In acelasitimp Austria vaincurajapoliticaotomana, dartotodata se vaalaturasicaruluipoliticiilui Frederic Al II-lea. Pe de alta parte Anglia consideramentineaImperiuluiotomanvitala in interesulei.. La randulei, Franta se vaagitamereu ca saimpiediceimpartireacomertului din Levant, odata cu iesireaRusiei la MareaNeagrasiMediterana.

9. ScoatereaMoldoveisiTariiRomanesti de sub tutelaPortii, au determinatPrusiasi Austria sainitieze o politica de medierecomuna, avertizand in acelasitimp ca neacceptareapropuneriilor, limitatedoar la pastrareacetatii Azov de catreRusia, poatedanastere la tulburarifoartemari care vorangajatoataEuropa in aceastacearta, darvictoriileobtinute de catreRusia, voraducecererirusesti care vorvizadesprindereauneiserii de teritorii de Imperiulotoman. Mai cu seamacerereaRusiei, privitoare la stabilireaunuistatutnou pt Tara Romaneascasi Moldova insemnand, in fond fixareahotarelorturcesti la Dunare, puterileeuropene nu au intarziatsareactioneze. Astfel, Anglia renuntasamaisprijineflotarusa din Mediterana, iarFrantaisimarestecontributiilematerialeacordateImperiuluiotoman. RivalitateaAustriei s-a concretizat in incheiereaunuiacord secret cu Poarta la 6 iulie 1771, pentru a determinaRusiasarenunte la cuceririleei. ImperialiigarantauintegritateteritorialaTurciei, in schimbulunormodificari ale tratatului de la Belgrad, in sensulrevenirii la clauzelepacii de la Passarowitz(1718) si al unoravantajefinanciare.

10. In 1 noiembrie 1772, dupaluptegrele, a fostsemnat cu tatarii la Karasu, in Crimeea, un tratatseparat in sensuldorit de Rusia, acestacontituindtotodataactuljuridic care legiferasecesiuneaCrimeii de autoritateasultanilorotomani. In fataacestorimprejurarinoi, Austria vaparasitreptatpozitiaeiadoptatapanaatunci in problemaCrimeii, darisivamariintrasigenta in chestiuneaTarilorRomane, in colaborare cu Prusia, pentru a determinaRusiasarenunte la ideeaindependenteiMoldoveisi a TariiRomanesti. Rusiavafinevoitasarenunte la varianta care vizaindependentastatelorromane, Tara Romaneascasi Moldova, aceastaformandconditiaesentialasipunctul de plecarepentrucautareaunorsolutiiacceptabile de partileinteresate. De aceea la congresul de la Focsani din 1772(aug-sep), care a urmatarmistitiul de la Giurgiu(30 mai) nici nu se vamaipuneproblemaidenpendenteicelordouaPrincipate, propunandu-se restituirealorcatrepoarta. Tratativele au fostreluate in toamnaanului 1772 in cadruluneinoiconferinte la Bucuresti, candreprezentatiiRusiei au insistatmai cu seamapentrulibertateanavigatieipeMareaNeagrasiMareaMediterana. La Bucuresti s-a maistabilitsa se declare o amnistiegeneralapentrulocuitoriicelordouaPrincipateRomane, altepropuneri in aceastaprivintafiindrespinse de turci.

11. In a doua parte a negocierilor de la Bucuresti, Rusia a prezentat in martie 1773, propuneri cu caracterultimativ. Aceasta a insemnateseculnegocierilor de panaatunci, mai ales ca problemeprivitoare la independentaCrimeii, cedareacetatilorsinavigatianeconditionatape mare se loveau de opozitiacategorica a cleruluimusulman de la Poarta. Reluandu-se operatiunilemilitare, in primavaraanului 1774 armatelerusesti au trecut in sudulDunarii, undeostilerusesti au suferitalteinfrangeri. Imperiulotoman se dovedea slab si in luptele defensive. Ramasitelearmatelorconduse de marelevizirfiindincercuite in Bulgaria, Poartaotomana a fostnevoitasasemneze in iulie 1774 pacea de la Kuciuk-Kainargi, care reprezentaunuldintrecelemaiimportantetratateturco-rusesti, marcandinceputuldezmembrariiiremediabile a imperiuluiotoman.

12. Tratatul de pace de la Kuciuk – Kainargi Conditiilepacii de la Kuciuk-Kainargifixau, de fapt, jaloanelenoisispecifice ale raporturilorturco-rusesti, pebazacarora se vadesfasura o intreagaepocaistorica fundamental diferitafata de ceaanterioara. Astfel, desiHanulCrimeiiramaneainca in sferainfluenteipolitice a Imperiuluiotoman, totusi, potrivitpacii din 1774, independentatatarilor sub garantiaRusieiisigasearecunoastereaeijuridicaintr-un act oficial cu caracter international. Dupaliteratextului, Crimeeamentineadoarunelelegaturispirituale cu Poartaotomana. De asemenea, Rusiaisiasigura nu numaiiesirea la MareaNeagra, darsilibertateanavigatieivaseloreiprinstramtori, pana la Mediterana, singurulpunct de sprijin al turcilorpelitoralulnordic al MariiNegreramanandnumaiOceacovul. Desiacestedrepturierauvalabiledoarpentruvaselecomerciale, nu existanici o limita la numarul de tunuriamplasatepe un vas de acest tip, asa cum aveasa o lamureascaunuldintregeneraliipeEcaterina. Pe de alta parte in tratat nu se gaseauclauze care saimpiediceconstruireauneiflote de luptaintr-unuldintreporturilerusesti la MareaNeagra, iarpatruanimaitarziurusii au inceputridicareamouluiorasCherson, proiectandu-l in egalamasura ca bazanavalasicentrucomercial.Altecauzestipulau ca Rusiaaveasaevacuezeteritoriilecucerite in Caucaz Si Balcani.

13. Printrestipulatiilecelemaisemnificative se numarasichestiuneaprotejariibisericiicrestin-ortodoxe din Imperiulotomansigarantareaunoranumiteprivilegiipentru Tara Romaneascasi Moldova, care au fostpuse de fapt sub protectoratulRusiei. Uneleclauzevorfiinterpretatediferit de partileinteresate, discutiilecelemaicontroversatefiind legate in special de articolul 7, care atingeasituatiasupusilorcrestini din Imperiulotoman, de articolil 14 referitor la bisericaortodoxacevaficonstruita la Constantinopol, precumsi de articolul 16 care se refera la statutulcelor 2 principateromane. Turcii au inteles ca prinacesttratatsupusiicrestiniaiPortii au fostpusi sub protectiaspeciala a sultanului. Rusiainsainterpreteazaaltfelacesttratat, declarand ca supusiicrestiniaisultanului se afla sub protectiaspeciala a tarului. Ultimularticolaveasa fie celmai important din tot tratatul. El fuseseformulatatat de ambiguu, incat ulterior diplomatiirusi au inteles ca aveaudreptul de a vorbisi la nevoie de a actiona in numelepopulatieiortodoxe de peintregcuprinsulImperiuluiotoman. Extinzandsfera, acestfaptdadeaposibilitateaRusiei ca, prinreteua de consulisiviceconsulipe care avusesevoiesa-inumeasca in Imperiulotoman conform tratatului, saintervinaaproapedupabunulplacsi in avantajulei in treburile interne ale otomanilorpeduratasecoluluiurmator.

14. Pelangaastfel de clauze, care au datnastereunorlitigii din ce in cemai complicate, tratatul din 1774 recunosteaRusieisi o serie de avantagiispecificeCapitulatiiloracordatestatelor ca Frantasau Anglia, punand-o astfel, in relatiileei cu Poarta, pepicior de egalitate cu celelalteputeri din Europaacelorvremuri. Articolele 11 si 12 prezentau o deosebitaimportantamai ales din punctul de vedere al perspectivelortransformariiRusieiintr-o puteremediteraneana, ea socotindu-se deja in stare saconcureze cu celelalte state europenesi in regiuneaMariiMediterane.

15. Toateacestestipulatii ale tratatuluiruso-turc de la Kuciuk-Kainargivordezvaluipe o scarasimailargaceletreiaspectefundamentale : economice, politicesireligioase, ale “Chestiunii Orientale”, complicand tot maimultinstoriaEuropei in deceniileurmatoaresiindeosebi in cursulsecolului al XIX-lea.

16. De indatacedetaliiletratatului au ajunssa fie cunoscutepretutindeni in Europa, alteputeri, sperand la randullorsatragafoloase de peurmainfrangerilorturcilor, au cerutdrepturi de navigarepeMareaNeagraegale cu celegarantateRusiei. Otomanii au fostcapabilisa se opunaacestorsolicitari, insa nu l-au pututimpiedicapeimparatulAustrieiIosif al II-lea saocupe o buna parte din Moldova, care vafinumita Bucovina, poartaotomanaaflandu-se in imposibilitatea de a-sisustinedominatia cu fortaarmelor, a trebuitsasemneze la 7 mai 1775 conventia de cedare a acesteiprovincii, dar cu prilejulfixariihotarelor Austria vaanexasialtelocalitati ca Suceava, Putna, Radauti, extinzamdu-siastfelstapanireaasuprauneibuneparti a Moldovei.

17. Bibliografie - Mustafa Ali Mehmed, IstoriaTurcilor, Bucuresti 1976 - Rusia, PoloniasiImperiulotoman 1725-1800, Bucuresti 2001