RĂZBOIUL RUSO-TURC 1787-1792 TRATATUL DE LA ŞIŞTOV ŞI IAŞI

1. RĂZBOIUL RUSO-TURC 1787-1792TRATATUL DE LA ŞIŞTOV ŞI IAŞI

2. 1.CAUZELE RĂZBOIULUI • Obiectivele principale ale ruşilor în acest război au fost independenţa Crimeei, dorinţa de a ajunge la Marea Neagră şi distrugerea otomanilor. Parte din litoralul nordic al Mării Negre a rămas turcesc, Crimeea devenise independentă, iar otomanii au fost infrânţi. Dar obectivele ruseşti au fost doar parţial satisfăcute.

3. Potemkin şi Ecaterina cea Mare aveau ţeluri foarte ambiţioase care au ajuns să fie cunoscute drept „Proiectul grecesc”. În mare, proiectul se referea la cucerirea otomanilor sau cucerirea posesiunilor europene ale acestora şi la înfiinţarea unui mare imperiu creştin cu centrul la Constantinopol.

4. Printre obiectivele de razboi ale Rusiei în timpul celui de-al doilea război cu turcii se număra crearea unui stat independent care să includă Principalte balcanice, Ţata Românească şi Moldova -tot un ecou al Proiectului grecesc.

5. 2.IZBUCNIREA RĂZBOIULUI • Crimeea va reprezenta multă vreme cheia „Problemei orientale”, menţinând o permanentă stare de tensiune între Rusia şi Imperiul otoman. • Turcii vor încerca recuperarea Crimeei in 1787 declarând război împotriva Rusiei pentru abolirea clauzelor tratatului de la Kucik-Kainargi.

6. 3.DESFĂŞURAREA • În 1788 localitetea Oceakov de pe malul Mării Negre a capitulat în faţa lui potemkin după un asediu de şase luni. În ciuda handicapului pe care îl aveau, otomanii, conduşi acum de un sultan nou-Selim al Iăzboiul RusiI-lea- nu au arătat că ar fi dispuşi să facă pace.

7. La începutul anilor 1790 Iosif al II-lea moare şi a fost urmat la tron de fratele său, Leopold, care le-a oferit un armistiţiu imediat otomanilor. În 1791 cele două ţări au semnat un tratat de pace prin care Austria renunţa la aproape toate cuceririle din Balcani.

8. În aceeaşi perioadă Prusia a încheiat o alianţă ofensivă anti-rusă cu Imperiul otoman prin care Prusia se angajase să declare război Rusiei, să cucerească Crimeea şi să le garanteze posesiunile ei otomanilor. La puţin timp după aceea, Prusia a semnat un alt acord- de data aceasta defensiv- cu Polonia, îndreptat tot împotriva Rusiei.

9. În tmpul războiului ruso-austro-turc (1787-1792) Ecaterina încurajează răscoalele unor bei din Egipt, promiţându-le tot spijinul dipolmatic şi militar (flotă) ca să-şi creeze „o ţară independentă şi demnă de cinstea şi de numele lor” .

10. 4.PREVEDERILE TRATATULUI DE LA IAŞI • Rusia -va păstra Oceakovul şi teritoriul dintre Bug şi fluviul Nipru • -va retroceda otomanilor cuceririle din Balcani

11. 5.URMĂRILE CELOR DOUĂ RĂZBOIAIE • Înfrângerile suferite de turci nu i-au lăsat sultanului Abdul Hamîd nici o îndoială despre ceea ce trebuia să facă. Acesta era conştient că Imperiul nu mai putea fi salvat decât prin reformă.

12. Pacea consfinţită prin Tratatul de la Iaşi în ianuarie 1792 i-a dat ocazia lui Sulim al II-lea să pună în practică reformele la care se gândise încă din clipa urcării pe tron. I se pregătise deja o serie de rapoarte referitoare la starea Imperiului şi la ce anume trebuie făcut. Pentru prima dată din aceste rapoarte reiese că reformele militare nu erau sufeciente. Era nevoie de un program mult mai cuprinzător care să includă schimbări economice şi sociale nu doar în folosul clasei conducătoare, ci pentru întreaga populaţie. Schimbările petrecute au fost: • -corpurile de ieniceri au fost restructurate şi au beneficiat de o pregătire adecvată, care includea şi folosirea rmelor noi

13. Declanşarea Revoluţiei burgheze din Franţa din 1789 cu idealurile sale de „libertate, egalitate, fraternitate” pune în primejdie viitorul „principiilor monarhiste” ridicând astfel în faţa statelor europene probleme din ce în ce mai dificile.

14. De aceea mai întâi Austria, apoi Rusia vor comsimţi la încheierea păcii cu imperiul otoman, prima la Şiştov(4 august 1791) iar cea de-a doua la Iaşi-(9 ianuarie1792). De altfel încă de la începutul războiului turcii avuseseră convingerea că Austria „nu va face mare lucru pentru aliata ei-Rusia” şi că îşi îndreaptă privirile „asupra Ţării Româneşti şi Moldova pentru a nu le lăsa ruşilor”. De aceea războiul s-a sfârşit prin retrocedarea Principatelor române către turci. Dar în acelaşi timp adâncirea rivalităţilor politice dintre marile puteri va transforma pentru mai multă vreme Principatele române în zonele cele mai sensibile ale „Chestiunii orientale”.

15. BIBLIOGRAFIA: • Adrina Stiles „Rusia, Polonia şi Imperiul Otoman 1725-1800” • Robert Mantran „O istorie a Rusiei” • Mustafa Ali Mehmed „Istoria turcilor”