Download
1 / 25
360 likes | 786 Views
Societatea romaneasca in perioada interbelica. Monarhia in perioada interbelica. Prin Constitutia de la 1866, România era o monarhie constitutionala, seful statului fiind regele.
E N D
Prin Constitutia de la 1866, România era o monarhie constitutionala, seful statului fiind regele. • Regele continua sa fie si în perioada interbelica elementul cheie al vietii politice, arbitrul vietii politice romanesti, el, impreuna cu guvernul reprezentand puterea executiva în stat. • Prestigiul monarhiei creste si se intareste, în perioada imediata unirii.Cauze : • Atitudinea proantanta a regelui Ferdinand; • Promisiunile facute in timpul razboiului(reforma agrara, vot universal) au fost tinute; • Prezenta suveranilor in mijlocul trupelor si al populatiei refugiate in Moldova; • Aportul monarhiei, în special al regelui Ferdinand în realizarea Unirii de la 1 decembrie.
Regele Ferdinand (1914-1927) • S-a născut la 24 august 1865, la Sigmaringen şi a murit pe 20 iulie 1927 ; • Lipsa de urmaşi a cuplului regal al României a făcut ca Prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, să devină următorul în succesiune la tronul României. • În octombrie 1880, Leopold renunţă la tronul ţării în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai mare. Acesta, la rândul său, în 1888 renunţă la tronul României în favoarea fratelui său mai tânăr, Ferdinand, care va deveni principe de România, moştenitor al tronului şi mai apoi rege al României în ziua de 10 octombrie 1914, la moartea unchiului său, Carol I, domnind până la moartea sa, survenită la 27 iulie 1927.
În 1893, Prinţul Ferdinand s-a căsătorit cu Prinţesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexadru al II-lea al Rusiei. • Împreună cu Regina Maria au avut 3 fete şi 3 fii ; • A domnit ca monarh constitutional; • A contribuit la cresterea prestigiului monarhiei; • Ca realizator al unirii, Ferdinand, impreuna cu regina Maria se incoroneaza în 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia, ca regi ai Romaniei Mari, la Catedrala Reintregirii.
Deşi rolul femeilor în politică era redus, regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. În momentul în care fiul său a moştenit tronul, a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viaţa publică până la moartea ei, în 1938. • A construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, pe o stâncă care iese direct din mare, şi a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artiştii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul şi se găseşte acum pe teritoriul ţării vecine.
Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Castelul Bran. Regina Maria a Romaniei Mari, a avut o ultima dorinţa, trupul să-i fie înmormantat la mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima la resedinţa de la Balcic. Dupa pierderea Cadrilaterului, inima a fost inmormantata langa castelul Bran, a doua resedinta a Reginei Maria. In anul 1968, comunistii au spart sarcofagul de marmură cu rangile si au luat casetele cu inima. Casetele au fost trecute in Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei zace pe undeva prin Muzeul National de Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.
Unirea de la 1 decembrie 1918 a necesitat masuri legislative, economice si politice de realizare a unificarii depline, a integrarii noilor provincii în statul roman. A existat o perioada de tranzitie, 1918 - 1920, când organsime special create cum au fost : Sfatul Tarii, Parlamentul si Consilul Dirigent din Transilvania, Comitetele Unirii din Basarabia si Bucovina au asigurat integrarea pasnica a acestor teritorii romanesti în statul national. În 1920, prin decrete lege, aceste organsime regionale de tranzitie au fost desfiintate. În plan economic unificarea s-a realizat prin stampilarea coroanelor si rublelor (1919) si prin Legea Impozitului din 1921 prin care s-a fixat un impozit unic,pentru toti cetatenii, în functie de avere. În acelasi timp s-a introdus legea Bugetului de stat, valabila si pentru teritoriile nou integrate. • În plan politic, inca din 1918, s-a introdus în România votul universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii de la 21 de ani. Erau exceptati de la dreptul de vot militarii, magistratii si femeile.
Constitutia din 1923 • Constitutia din 1866 nu mai corespundea noilor realitati romanesti de dupa unire, de aceea, în 1923, 29 martie s-a adoptat o noua constitutie. • Principille Constitutiei din 1923: • Principiul suveranitatii nationale: puterea in stat apartine natiunii iar Regatul Romaniei era declarat stat national unitar si indivizibil, cu teritoriul inalienabil . • Prin Constitutia din 1923 sunt garantate drepturile minoritatilor de reprezentare parlamentara si în toate institutiile si organele statului. • În acelasi timp Constitutia garanta libertatea constiintei si deplina egalitate a tuturor confesiunilor.
Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea nationala. Reprezentatiunea nationala se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea deputatilor. Orice lege cere invoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale decat dupa ce se va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari. Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative. Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin ingrijirea ministerului justitiei. Regele sanctioneaza si promulga legile. El poate refuza sanctiunea sa. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intai a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea. Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de dansul in cursul exercitiului mandatului sau.Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari, la care acestia sunt obligati a raspunde.
Puterea executiva este incredintata Regelui, Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin Constitutiune. Regele numeste si revoaca pe ministrii sai. El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor. El este capul puterii armate. El confera gradele militare in conformitate cu legea. El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi. El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale. Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori. Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act. Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea. Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi ministru. Fiecare din ambele Adunari, precum si Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor si a-i trimite inaintea Inaltei Curti de casatie si justitie, care singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca,
Putereajudecatoreasca se exercita de organeleei. Hotararilelor se pronunta in virtutealegiisi se executa in numeleRegelui. • Regele are dreptul de amnistie in materiepolitica. Are dreptul de a iertasaumicsorapedepsele in materiicriminale, afara de ceeace se statorniceste in privintaministrilor. El nu poatesuspendacursulurmaririisau al judecatii, nici a interveniprinnici un mod in administratiajustitiei. NumaiCurtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judecaconstitutionalitatealegilorsi a declarainaplicabilepeaceleacarisuntcontrariiConstitutiei, • Judecatoriisuntinamovibili in conditiunilespecialepecarilegea le vafixa. Juriulestestatornicit in toatemateriilecriminalesipentrudelictelepoliticesi de presa, afara de cazurilestatorniciteprinConstitutiunea de fata.
În 1924 s-a elaborat Legea Invatamantului care stipula gratuitatea si obligativitatea invatamantului elementar de 7 ani. • Unificarea administrativa a statului roman s-a realizat prin legea administrativa din 1925, care impartea tara în judete, în plase, în orase, comune si sate. Judetele erau conduse de un prefect numit de Guvern, plasele de catre un pretor, iar orasele si comunele de catre un primar ales de consiliile locale. Aceasta lege punea în aplicare si principiul descentralizarii =transferarea unor prerogative ale organelor centrale (Guvern), autoritatilor locale. • Legea electorala din 1926 introducea principiul primei electorale, partidul care obtinea la alegerile parlamentare cel putin 40 % din locurile parlamentului primea o prima electorala care sa-i poate permite sa obtina majoritatea. Aceasta masura a asigurat o stabilitate a guvernelor în perioada interbelica.
Monarhia romana trece insa în deceniul al treilea printr-o criza datorata faptului ca principele mosteniror Carol, datorita vietii sale particulare renunta în dec. 1925 la drepturile sale de urmas la tron. • În 1926, la 4 ianuarie, parlamentul voteaza legile prin care Carol este inlaturat de la succesiune, primind numele de Carol Caraiman. • Este desemnat ca succesor, fiul sau Mihai care, minor fiind, a necesitat constituirea unei regente care sa conduca pâna la majoratul lui Mihai. Regenta si-a intrat în atributiuni în anul 1927, când, regele Ferdinand moare.
Regenţa (1927-1930 ) • După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat Rege, domnind sub o regenţă formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi primul preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Gheorghe Buzdugan. • Neînţelegerile dintre cei trei subminează monarhia constituţională, încurajând agitaţiile care susţineau revenirea lui Carol II la tron, ca "salvator" al ţării. Datorită morţii, la 24 noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ţ. obţine la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare si sustine revenirea la tron a lui Carol.
Carol al II lea (1930-1940) • Carol al II-lea al României (15 octombrie 1893- 4 aprilie1953) a fost încoronat rege al României pe 8 iunie 1930şi a abdicat pe 6 septembrie 1940în favoarea fiului sau Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume pe care i l-a ales tatăl său Ferdinand şi a fost folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală Română (între 1925 şi 1930). • Cunoscut mai mult pentru aventurile sale romantice decât pentru calităţile sale de conducător, Carol s-a căsătorit pentru prima oară la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918 în contradicţie cu legea regală, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino) (1898-1953), fiica unui general român; au avut un singur fiu, Mircea Gregor Carol Lambrino, şi căsătoria a fost anulată prin sentinţă a Tribunalului Ilfov în 1919. • Mai târziu s-a căsătorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei, dar mariajul s-a prăbuşit la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu.Ca rezultat al scandalului el a renunţat la tron în decembrie 1925 în favoarea fiului său cu Elena, Mihai, care a devenit rege în iulie 1927. Carol şi Elena au divorţat în 1928.
În 8 iunie 1930, principele Carol revine în tara si, cu acordul Guvernului taranist devine rege al României, prin încalcarea legii din 1926. Carol al II-lea (1930-40) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim personal, de autoritate. Toate actiunile, masurile sale din acesta perioada premergatoare instaurarii dictaturii personale (1930- 1938) erau subordonate acestui scop. • Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârşitul monarhiei constituţionale şi instaurarea unui regim de autoritate monarhică. Carol al II-lea a sprijinit cultura şi modernizarea societăţii româneşti, însă nu a avut nici un respect pentru sistemul democratic al ţării. În anii 1930 s-a înregistrat o creştere a numărului partidelor ultra-naţionaliste, mai ales a mişcării fasciste Garda de Fier, ce exploata naţionalismul, frica de comunism, şi resentimentul faţă de dominaţia străină şi în special evreiască asupra economiei.
Alegerile din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru democraţie. • Datorită confuziei alegătorilor, nici unul dintre partide nu a obţinut 40% din voturi, necesare pentru prima electorală, pe locul III, cu 15,58% plasându-se legionarii. • La 28 decembrie 1938, regele îl numeşte pe Octavian Goga prim ministru, deşi acesta conducea un partid minor, Partidul Naţional-Creştin. • La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă miniştrii din Garda de Fier, şi în directă opoziţie cu sprijinul lui Adolf Hitler pentru Garda de Fier, regele Carol II a dizolvat guvernul şi a instituit o dictatură regală. • Instituind starea de asediu şi cenzura, el numeşte un guvern consultativ, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, având în componenţa sa pe generalul Ion Antonescu, ministru al apărării.
În 20 februarie 1938, Carol II publică noua Constituţie, care asigura baza juridică a regimului autoritar. • Constitutia din 1938: • Legitimeaza regimul monarhiei autoritare; • Regele devine un factor politic activ, participa la activitatea de guvernare; • Regele are mari prerogative: • Detine puterea legislativa; • Sanctioneaza si promulga legile; • Convoaca si dizolva Parlamentul(rol formal); • Numeste si revoca ministrii; • Poate sa guverneze prin decrete-lege; • Este seful armatei; • Stabileste starea de asediu, de razboi si pacea; • Pentru a-şi consolida puterea, el desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent şi dizolvă partidele politice.
Carol al II-lea desfiinteaza sindicatele si creează breslele de lucrători, în scopul controlarii muncitorilor. • De asemenea, el creează ţinuturile, conduse de rezidenţi regali, pentru a avea un control mai puternic asupra administraţiei locale. • În decembrie 1938, el creează "Straja Ţării", după modelul tineretului hitlerist. • Pentru a înlocui partidele politice, în decembrie 1938 de constituie Frontul Renaşterii Naţionale, primul organism politic de masă din istoria României. • Carol al II-lea ia măsuri dure împotriva Gărzii de Fier, ordonând asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 29-30 noiembrie 1938. • La 21 septembrie 1939, ca o reacţie la asasinat, un grup de legionari condus de Miţi Dumitrescu îl asasinează pe primul ministru Armand Călinescu.
Pierderile teritoriale din vara lui 1940 • 1 septembrie 1939 - Începerea celui de-al doilea razboi mondial prin ocuparea aproape simultană a Poloniei de către Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. • 26 iunie 1940 - URSS adresează un ultimatum României prin care cere cedarea Basarabiei, N Bucovinei si Insulei Serpilor. După doua zile România cedează. • 19-21 august 1940 - Tratative româno-bulgare, desfăşurate sub presiune hitleristă, prin care România cedează Cadrilaterul. • 30 august 1940 - Dictatul de la Viena. România pierde în favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit în majoritate de români.
Inlaturarea lui Carol al II lea • 4 sept. 1940- Carol al II-lea numeste prim ministru pe gen. Ion Antonescu. • 5 sept. 1940 - În urma tulburărilor din ţară, nefiind capabil să controleze haosul ce se prefigura, Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu, suspenda Constitutia si dizolva Parlamentul; • 6 sept. 1940 - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine pentru a doua oara rege. • 15 sept. 1940- Se instaurează statul naţional-legionar condus de Ion Antonescu şi Horia Sima. Regele are puteri pur simbolice.
