Statul croat independent

1. Statul croat independent Elev: Tudor Vişan-Miu Clasa a X-a L Prof.coor.: Pascu VASILE

2. SCURT ISTORIC AL CROAŢIEI • Croaţia a existat un scurt timp drept regat independent, timp de un secol - din 925 până în 1091, când Croaţia a fost cucerită de regatul maghiar, intrând apoi în componenţa Imperiului Romano-German (din 1526) şi Hasburgic. După Primul Război Mondial, a devenit parte a noului stat yugoslav independent („Regatul Slovenilor, Croaţilor şi Sârbilor”). Tomislav, primul rege al Croaţiei (925-928). ablouimaginat de pictorul croat Josip Horvat Međimurec, din 1941.

3. NAŞTEREA UNUI „MONSTRU” • În urma unei lovituri de stat anti-naziste (27 martie 1941) care a răsturnat guvernul yugoslav pro-nazist, armata germană a atacat Regatul Yugoslav – în mod neaşteptat (6 aprilie 1941), conspirând împreună cu forţele naziste din interiorul ţării (numite „Ustashi”, conduse de generalul Ante Pavelic).

4. La 10 aprilie 1941, gruparea „Ustashi” a proclamat Statul independent al Croaţiei, un stat catolic. Liderul noului stat a devenit generalul Ante Pavelic, care a condus una dintre cele mai nemiloase tiranii fasciste dintre cele care au existat pe cuprinsul Europei, ducând o politică de exterminare a elementelor antifasctiste şi tuturor necatolicilor de pe cuprinsul noului stat. Ante Pavelic (n.1889 – d.1959). Liderul mişcării Ustashi, lider al Statului Croat Independent de la formarea sa (10 aprilie 1941) până la terminarea existenţei acestui stat, odată cu înfrângerea Germaniei (8 mai 1945). El este autorul moral al asasinatului regelui yugoslav Alexandru I (în 1934). După război, a reuşit să fugă în Argentina, sperând tot restul vieţii sale să poată reface statul croat independent.

5. NEFERICITA SUSŢINERE A VATICANULUI • Din păcate, capul ierarhiei catolice croate (arhiepiscopul Stepinac) a sprijinit înfiinţarea dictaturii Ustashi, binecuvântându-l pe Pavelic şi anunţând solemn înfiinţarea Statului Catolic Independent Croaţia. În fapt, însăşi Papa Pius al XII-lea (1939 – 1958) şi-a dăruit protecţia şi pentru Pavelic, şi pentru „Noua Croaţie”. Temerea permanentă a Papa Pius XII (1939-1958) a fost comunismul – de aici şi susţinerea sa pentru fascismul italian, german şi, în fine, croat, chiar dacă, în acest fel, implica o instituţie religioasă (Biserica Romano-Catolică) în treburi politice.

6. REGELE NOULUI STAT • La conducerea noului stat croat se dorea aducerea unui rege. Deşi tronul Croaţiei a fost atribuit la început casei de Habsburg, dispreţul lui Hitler faţă de această dinastie a făcut necesară găsirea unui alt monarh. Papa Pius al XII-lea l-a propus pe Regele Italiei, Victor Emanuel, care purta deja şi coroana Etiopiei (cucerite în 1939 de către Italia fascistă), însă acesta refuzat. Resemnat deja sub povara a două coroane (a Italiei şi Abyssiniei), Victor Emanuel al III-lea (1900-1946) era convins că trei coroane pe capul unui singur om ar putea apărea în ochii maselor nemulţumite ca o nedreptate socială. El a motivat refuzul coroanei Croaţiei rostind un bine-cunoscut cântecel: „Acuma chiar, că e prea mult, şi pentru mine chiar”.

7. Din „fericire”, Victor Emanuel şi-a propus un înlocuitor: vărul său, Ducele de Spoleto, care a acceptat tronul. El şi-ar fi luat numele regnal de „Tomislav al II-lea” (după primul rege al Croaţiei, Tomislav I), dar a refuzat să păşească pe teritoriul croat până nu se va lămuri problema anexării Dalmaţiei de către Italia. Astfel, nu a domnit în mod formal, iar după destituirea lui Mussolini (25 iulie 1931), a şi abdicat de la tronul Croaţei (31 iulie) – la sugestia vărului său. Prinţul Aimoine, Duce de Spoleto, a considerat că nominalizarea sa drept Rege al Croaţei a fost „o glumă proastă”, dar a acceptat coroana din simţul datoriei.

8. „MONSTRUL” ESTE DISTRUS • Spre sfârşitul războiului, când înfrângerea Germaniei era evidentă, liderul statului croat, Ante Pavelic, a fugit în Austria, apoi în Spania şi, în final, în Argentina, unde a murit în 1959. • La 29 noiembrie 1945, monarhia a fost abolită în Yugoslavia şi instaurată o republică sovietică, în cadrul căreia Croaţia era unul dintre cele şase republici autonome. • În pofida apariţiei unor mişcări fasciste croate în timpul Războiului Croat de Independenţă (1991-1995), actuala constituţie a Croaţiei (stema, în imagine) nu recunoaşte statul independent croat drept un predecesor legitim istoric al actualei republici.

9. Bibliografie “Capitolul 3. Naşterea unui monstru. Statul Catolic Independent Croaţia” (din cartea “Holocastul Vaticanului”, 1986, scrisă de Avro Manhattan, fervent critic al romano-catolicismului): http://holocaustulvaticanului.blogspot.ro/2012/12/capitolul-3-nasterea-unui-monstru.html (traducere în română de Daniel Costache) În limba engleză, textul cărţii se poate găsi aici: http://www.reformation.org/holocaus.html