NICOLETTA HUŞTIUC C UGIR , ALBA

1. NICOLETTA HUŞTIUC CUGIR, ALBA

2. Un cald miros de prospeţime îmbălsămează întreaga natură. Soarele mângâie pământul cu razele lui duioase şi nespus de galbene.

3. Pe vremea când Liliacul înfloreşte un voinic viteaz tot urca pe-o cărăruie netedă. Urcuşul nu i se părea greu deloc fiindcă mergea spre înălţimile unde avea să îşi găsească în sfârşit fericirea. În aer plutea un suav miros de primăvară.

4. Nici nu şi-a dat seama voinicul când a trecut timpul, de când a privit semeţele Margarete şi le-a simţit mirosul cald de plină vară. A mai întâlnit în drum şi lanuri de Floarea–soarelui, semn că are mereu alături prietenul nevăzut soarele,chiar dacă, în scurgerea anotimpurilor, uneori se ascundea de frig, îl ştia mereu prezent. Bujori falnici, de o culoare nemaiîntâlnită, Dalii mari şi pitice, Crini drepţi şi frumos nuanţaţi...nici nu mai ştia unde se află. Apoi vântul, care-i aduse aproape mirosul de Cârciumărese aproape brumării...

5. e făcea de fapt drumeţul obosit ? Era fiul cel mic al Împăratului florilor şi fusese alungat de-acasă pentru a-şi găsi un rost şi fericirea în perechea potrivită. Era acum trudit de-atâta mers, fiindcă totuşi, tânăr cum era, puterile îl părăseau. A întâlnit în drumul lui multe flori, prieteni şi prietene, vechi şi noi, dar ceva să i se potrivească ...nicăieri.

6. A străbătut lunci şi văi, dealuri şi coline întinse pe pământ...şi-acum urca. A întâlnit acolo sus un nou prieten : Potbalul, împreună cu surorile sale Genţiana şi Ţintaura. Nu, nu ele erau ceea ce el căuta. A aflat că o va putea vedea şi pe Floarea-de-Colţ, regina înălţimilor, dar nici ea nu l-a putut ajuta. Doar l-a sfătuit că s-ar putea să găsească ceea ce caută chiar undeva prin apropierea lui.

7. rist, dar îmbărbătat de aceste ultime cuvinte, a pornit din nou la drum. În sfârşit a înţeles că peste el trecuseră anotimpuri. Acum era vremea când primăvara se îngâna cu vara şi trebuia neapărat să găsească ceea ce căuta. Şi-a amintit de nunta la care luase parte

8. Ghiocelul s-a căsătorit cu Lăcrămioara, iar invitaţii erau toţi perechi :

9. Panseaua cu Toporaşul, Muşcata cu Bujorul, Crinul cu Laleaua, Orhideea cu Irisul,iar Garofiţa, Gerbera şi Frezia erau frumoasele domnişoare de onoare. Regina nopţii fusese şi ea invitată , iar el, viteazul voinic pe care toţi îl admirau, fusese prezent.Mergea acum înapoi spre casă, însufleţit de o nouă speranţă.

10. Era în apropierea casei, când de după un gard viu i-a surâs o floare sublimă şi i-a şoptit câteva vorbe parfumate : -De când te-aştept ! O, cât mă bucură roşul tău mirositor! Ce bine că în sfârşit ai sosit ! Acum intr-adevăr eşti cel vrednic să urmezi la tron. Tatăl tău este bătrân, după cum vezi. -Ce frumos vorbeşti ! Dar ce frumoasă eşti !şopti atunci tânărul viteaz.

11. Era o floare de culoare albă, cu puternic miros proaspăt. În sfârşit s-au găsit. Ce bucuroşi erau că semănau: amândoi tineri, frumoşi, coloraţi şi demni de a urma la tron.

12. Era vremea ca Împăratul florilor să împartă invitaţii tuturor florilor: Magnoliile, Gerberele, Crinii, Toporaşii, Ghioceii, Lăcrămioarele, Irişii, Macii,Lotuşii,Păpădiile, Zambilele erau cu toate onorate să participe la o aşa festivitate: nunta fiului de împărat şi succesiunea la tron. S-au veselit nespus cu toţii şi au promis că vor reveni, fiecare la rândul lor, după cum se învârtea roata anotimpurilor.

13. Peste câtva timp i-am întâlnit pe cei doi împreună cu micul lor copilaş. Se plimbau mândri acum de fiul lor. Era...trandafirul roz. Căci ce putea să fie mai frumos, în urma unui drumeţ rătăcitor, acum Regele florilor, trandafirul roşu şi a reginei parfumurilor,reprezentată printr-un trandafir alb, imaculat ? Un micuţ roz...fermecător de dulce copilaş. În întrega natură plutea un aer senin de cer albastru...iar liniştea şi fericirea erau acum în lumea lor adevărată.

14. NICOLETTA HUSTIUC G.p.n VINEREA, CUGIR, ALBA