Download
1 / 54
2.89k likes | 7.93k Views
Sistemul endocrin. Definiţie. Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine, care la rândul lor secretă hormoni, pentru a coordona activitatea organismului. Funcţii. Participă la menţinerea homeostaziei şi a echilibrului intern; Participă la regularea umorală a organismului;
E N D
Definiţie Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine, care la rândul lor secretă hormoni, pentru a coordona activitatea organismului
Funcţii • Participă la menţinerea homeostaziei şi a echilibrului intern; • Participă la regularea umorală a organismului; • Participă la procesele metabolice a organismului; • Stimularea creşterii organismului; • Participă în cadrul reproducerii ( prin stimularea secreţiei hormonilor sexuali); • Diferenţierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în perioada adolescenţei.
Glandele endocrine Glandele endocrine principale sunt: Hipofiza, Hipotalamusul, Glanda tiroidă, Glandele suprarenale (adrenale), Pancreasul endocrin, Testicul, Ovar, Timus, Epifiză
Hipofiza este o glandă mica (500 mg), situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „şaua turcească”, posterior de chiasma optica. Are trei lobi: anterior, intermediar şi posterior. Lobul anterior împreunǎ cu cel intermediar alcǎtuiesc Adenohipofiza, iar cel posterior Neurohipofiza. Adenohipofiza secretă hormonii tropi: hormonul de creştere(somatotrop) - STH, prolactina - LTH, adrenocorticotropul - ACTH, tireotrop-TRH, gonadotropii FSH (foliculostimulator) şi LH (luteinizant), hormonul melanocitostimulant(MSH), iar Neurohipofiza secretă vasopresina (antidiuretic) - ADH şi ocitocina.
Hormonii hipofizari STH. Prin intermediul factorilor insulinici de creştere are acţiune asupra cartilajelor de creştere, anabolismului muscular şi creşterii celulare. UP = acromegalie, LOW = hipopituitarism. PRL. Produce secreţia la nivelul glandei mamare a 2 enzime: lactozosintetaza şi 1 alfalactalbumina. UP = hiperprolactinemii. ACTH. Stimulează producţia de hormoni din zona reticulată şi fasciculată la nivelul suprarenalei. UP = boala Cushing FSH. Rol în recrutarea foliculilor primordiali la femeie, iar la bărbat rol în spermatogeneză. UP = menopauza. LH. Rol major în steroidogeneză. Declanşează ovulaţia. Stimulează producţia de testosteron din celulele Leydig testiculare. LOW = insuficienţa gonadică secundară. TSH. Rol în asigurarea secreţiei adecvate de T3 şi T4. Proliferarea şi hipertrofia celulelor tiroidiene. LOW = hipertiroidism şi hipotiroidism secundar (hipofizar) UP = hipotiroidismul primar.
Regiune centrală a diencefalului situată la baza creierului, sub talamus şi deasupra hipofizei, care este legată de el cu o tijă, tija pituitară. Hipotalamusul asigură un dublu rol de control al secreţiilor hormonale hipofizare şi de control al activităţii sistemului nervos vegetativ.
Funcţionare Hipotalamusul secretă doi hormoni care sunt stocaţi în hipofiză înainte de a fi eliberaţi în sânge : hormonul antidiuretic sau vasopresina, care împiedică apa din organism să fie pierdută în prea mare cantitate în urină, şi ocitocina, care stimulează contracţiile uterine în cursul naşterii. Hipotalamusul secretă, de asemenea, liberine, hormoni care controlează secreţiile antehipofizei. Alt rol al hipotalamusului constă în a acţiona asupra funcţionării viscerelor (viaţa vegetativă), de exemplu intervenind asupra ritmului cardiac sau respirator. Hipotalamusul controlează, de asemenea, senzaţiile de foame şi de satietate, deci prizele alimentare, precum şi termoreglarea.
Tiroida este glanda endocrină situată la baza feţei anterioare a gâtului,responsabilă de sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni,sub controlul hipofizei.
Structură Glanda tiroidă este un organ de volum mic, cântărind mai puţin de 30 grame în stare normală. Ea are forma unui fluture ale cărei aripi, lobii, simetrici lateral, sunt situaţi lipiţi de inelele traheei şi legaţi în faţă printr-un istm. Tiroida este un organ foarte superficial, uşor accesibil inspectării sşi palpării.
Fiziologie Tiroida este bogat vascularizată şi se compune din două tipuri de celule: celulele C, care secretă calcitonina (hormonul care micşorează nivelul calciului), şi celulele tiroidiene, cele mai numeroase, care se grupează în vezicule. Acestea captează iodul circulant în sânge şi îl transformă în prehormon tiroidian, pe care îl stochează în vezicule. Atunci când la tiroidă ajunge o stimulare cu tireostimulina hipofizară (TSH), veziculele eliberează o parte a stocului lor hormonal sub formă de triiodotironină, ori T3 (aproximativ 20%), şi de tiroxină, ori T4 (aproximativ 80%).
Patologie Tiroida poate creşte în volum şi poate forma o guşă care cuprinde unul sau mai mulţi noduli. În plus, tiroida poate prezenta un defect de funcţionare (hipotiroidie) sau un exces de funcţionare (hipertiroidie).
Hipotiroidismul Cea mai frecventă boală a tiroidei, hipotiroidismul apare atunci când glanda tiroidă nu reuseşte să producă o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul este o boală des întâlnită la noi în ţară, în special la femei şi la persoane în vârstă Una din cele mai frecvente forme de hipotiroidism este boala Hashimoto, o afecţiune cauzată de o dereglare a sistemului imunitar care produce anticorpi anti-tiroida sau limfocite "ucigaşe", care pur şi simplu distrug tiroida. Cum glanda tiroidă produce din ce în ce mai puţini hormoni tiroidieni, glanda pituitară începete să secrete din ce în ce mai mulţi hormoni stimulatori de tiroidă (TSH) pentru a forţa tiroida să secrete mai mult. Această forţare a tiroidei poate să ducă la o mărire în dimensiune a glandei tiroide, rezultând în ceea ce se numeşte popular guşă. Măsurarea anticorpilor anti-tiroidă de tip blocant reprezintă un test folosit în diagnosticarea hipertiroidismului.
Boala lui Basedow-Graves Boala lui Basedow-Graves apare datorită hipersecreţiei de hormoni tiroidieni la adult. Poate fi tratată cu inhibitori hormonali. In doze prea mari aceşti inhibitori pot duce la apariţia hiposecreţiei de hormoni. Boala Basedow apare datorită prezenţei auto-anticorpilor antireceptori TSH cu funcţie stimulatoare asupra glandei tiroide. Legarea auto-anticorpilor la receptorii TSH de pe celulele tiroidiene determină stimularea secreţiei hormonilor tiroidieni. Inhibiţia prin feedback negativ de la nivel hipofizar dispare. Manifestările clinice si paraclinice de hipertiroidie sunt: tumefacţia tiroidei, exoftalmie însoţită de diverse simptomatologii oculare, tulburări cardiovasculare (aritmii, tahicardie, eretism cardiac), tremurături digitale fine, scădere în greutate, diaree, termofobie, transpiraţii profuze, astenie. Metabolismul bazal este crescut - radioizotopul de iod are o fixare crescută la nivelul tiroidei.
Hipertiroidia Cei cu prea multă fabricare de hormoni tiroidieni au un tremur al extremităţilor, slăbesc uşor, transpiră chiar şi când stau pe loc, au un puls iute şi o stare de agitaţie. Dar acuzarea tiroidei că lucrează cu exces de hormoni nu o poate face decât endocrinologul, fiindcă aceste simptome sunt date şi de nevroza anxioasă, deci de o suferinţă a psihicului. Medicul primar dr Monica Gheorghiu, endocrinolog de la Institutul de Endocrinologie "Parhon", spune că există un deficit de secreţie din partea tiroidei. Hipotiroidienilor li se usucă pielea şi li se adună lichid în ţesuturi. Din această cauză faţa lor e buhăită, cu nasul mai lat. Le cade părul din sprâncene, din cap şi de la subsuoară, au pulsul mai lent şi sunt cuprinşi de o somnolenţă ca şi de o vorbire lentă, precum şi de o gândire înceată. Pur şi simplu faţa lor este tâmpă.
Copilul cu funcţie redusă a tiroidei are pielea uscată, plânge răguşit, adoarme uşor cu limba ieşită printre buze şi este bleg. Când nou-născutul este diagnosticat cu funcţie scăzută a tiroidei trebuie urgent trecut pe tratament, fiindcă i se deteriorează intelectul. Dacă nu este tratat, copilul mic scade cu 13 puncte la coeficientul inteligenţei în fiecare lună. Hipotiroidismul duce la apariţia de copii cu coeficient de inteligenţă scăzut. Tocmai de aceea este binevenită iodarea întregii sări şi administrarea de iod gravidelor cu hipotiroidie. Funcţionarea redusă ca hormoni a tiroidei se întâlneşte mai frecvent la femeile peste 50 de ani, una dintre cauzele dese este tiroidita Hashimoto, ce este o boală autoimună, în care anticorpii derutaţi atacă propria tiroidă. Boala trebuie tratată din faze de început cu hormoni din cutie, pentru a nu se deschide uşa simptomelor accentuate şi complicaţiilor.
Tiroidita lui Hashimoto Tirodita lui Hashimoto este boala tiroidiană benignă cu evoluţie cronică, antrenând adesea o hipotiroidie. Aceasta se manifestă prin guşă tare, de volum moderat şi prin semne de hipotiroidie. În absenţa tratamentului evoluează prin puşee spre o tiroidită profundă.
Cretinism Cretinismul (din franceză crétinisme – idioţie) este o afecţiune gravă întâlnită la om, care se caracterizează prin reţinerea dezvoltării psihice şi fizice. Se manifestă prin talie mică, degete scurte şi groase, picioare scurte şi strâmbe, faţă mare cu fruntea îngustă, nas redus în dimensiuni şi lat, urechi, debilitate mintală, stare psihică de idioţie şi imbecilitate ş.a. Este o consecinţă a tulburării funcţionării normale a glandei tiroide, cauzată, în special, de insuficienţa de iod în alimente. Pentru a evita această patologie, se recomandă utilizarea sării iodate în alimentaţie.
Glandele suprarenale (adrenale) sunt glande cu secreţie internă, situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”. Ca activitate, prin secretarea hormonilor corticosteroizi şi catecholaminelor (inclusiv cortizolul şi adrenalina) ele sunt responsabile cu regularea stărilor de stres, a rezistenţei la infecţii şi substanţe antigenice, a metabolismului şi a sexualităţii (echilibrul dintre hormonii androgeni -- „masculini” -- şi estrogeni -- „femeieşti” determină sexul animalului, ca aspect şi ca activitate sexuală).
Zona medulară Medulosuprarenala (miezul, măduva, medulla) reprezintă zona centrală a glandei şi este inconjurată de zona corticală. Celulele cromafine (chromaffin cells), principala sursă de catecholamine, secretă hormonii: adrenalina (epinefrina) şi noradrelina (norepinefrina).
Zona corticală Zona corticală (coaja, cortexul, corticosuprarenala) reprezintă zona periferică a glandei ale cărei celule (aparţin de axa hipotalamică - pituitară - adrenală) sintetizează cortizolul (în condiţii „normale” de viaţă ele secretă echivalentul a 35-40 mg de acetat de cortizon pe zi). Alte celule din zona corticală secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori: - mineralocorticozii, care acţionează la nivelul rinichilor stimulând reabsorbţia apei şi a sodiului şi eliminarea potasiului; - glucocorticozii, cu rol hiperglicemiant, hiperlipemiant; - sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală prin două tipuri de hormoni: androgeni şi estrogeni.
Patologie Mineralocorticoizii (aldosteronul) în caz de hiposecreţie pruduce boala Adison, care se manifestă prin melanodermie (colorarea pielii în brun), astenie, scăderea eficieţei neuromusculare, tulburări gastro-intestinale şi cardio-vasculare, scăderea în greutate, diminuarea funcţiei imunitare şi în caz de hipersecreţie produc boala lui Conn (provocată de excesul de aldosteron) caracterizată prin creşterea masei sângelui circulant şi hipertensiune arterială melanodermie
Glucocorticoizii (cortizolul) în caz de hipersecreţie produc boala lui Cushing. Boală ce se menifestă prin obezitate, hipertensiune arterială hiperglicemie
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans care sunt alcătuite din două tipuri de celule importante: Celule beta secretă insulină (70%) Celule alfa secretă glucagon (20%)
Timusul este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plamani(partea posterioara a sternului). Acesta face parte din sistemul endocrin.
Anatomie Timusul constă din 2 lobi neegali drept si sting, de culoarea cenuşie, uniţi între ei.Este acoperit cu capsula conjunctiva de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce impart lobii in lobuli
Funcţii Maturizarea celulelor-T (timocitelor)(anticorpi); Eliminarea replicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului aşa-numitele boli autoimune Producerea hormonului de creştere la copii (timopoetina) Funcţii limfatice.
Patologie Timomul este o tumoare benignă sau malignă dezvoltată pe seama timocitelor (celulele timusului). Un timom este o tumoare rară care nu se traduce de cele mai multe ori prin niciun simptom. El este descoperit întâmplător în cursul unei radiografii a toracelui. Chirurgia permite îndepărtarea tumorii sau recoltarea unei probe care să confirme natura sa malignă sau benignă.
Testiculele sunt o pereche de organe de reproducere masculine care produc, în principal, testosteron, un hormon care controlează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine şi care joacă un rol important în dezvoltarea spermei. Testiculul este gonada masculină la animale. Mamiferele de gen masculin au două testicule, care sunt de obicei conţinute într-o extensie a abdomenului, numită scrot.
Poziţie De obicei, testiculele nu se află la acelaşi nivel în scrot. Unul este mai sus decât celălalt. Numărul bărbaţilor la care testiculul stâng este mai jos decât cel drept este aproximativ egal cu cel al bărbaţilor la care testiculul stâng este mai sus decât cel drept. Acest lucru se datorează diferenţei dintre structurile anatomice vasculare de pe partea stângă şi de pe partea dreaptă.
Sistemul reproducător masculin uman şi structurile adiacente
Funcţii Testiculul are două funcţii, declanşate la pubertate şi controlate de o glandă care este situată la baza creierului - hipofiza - şi de o formaţiune cerebrală - hipotalamusul - care se supune, la rândul ei, unui retrocontrol hormonal. 1. Funcţia exocrină este spermatogeneză, condiţie prealabilă oricărei reproduceri. 2. Funcţia endocrină este secreţia hormonală de testosteron, care nu doar ca induce spermatogeneza, ci este responsabil şi de importantele modificări pubertare şi de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare masculine (pilozitate, schimbarea vocii, repartiţia musculară etc.).
Patologie Înainte de pubertate, coborârea testiculelor din cavitatea abdominala în burse, prin canalul inghinal, este necesară deoarece temperatura internă a corpului este prea ridicată pentru a permite spermatogeneza. Absenţa coborârii testiculelor în burse, ori criptorhidia, poate necesita un tratament chirurgical. Alte anomalii ale tuburilor seminifere, între care atrofia, antreneaza o sterilitate. O insuficienţă a dezvoltării testiculare poate fi de origine cromozomică (sindromul lui Klinefelter) sau hipofizară (sindromul lui Kallmann-De Morsier). Varicocelul (dilataţia varicoasă a venelor testiculului), de cele mai multe ori neînsemnat, antrenează uneori o sterilitate, şi hidrocelul (efuziunea de serozitate în jurul testiculului şi epididimului) pot necesita un tratament chirurgical. În sfârşit, testiculul poate fi sediul unei tumori, benignă sau malignă, unei torsiuni, unei rupturi cauzate de un traumatism, de o infecţie bacteriană sau virală (în particular tuberculoză, oreion, lepră etc.).
Structură La femeia adultă, ovarele sunt formaţiuni mici cu lungimea de 4 centimetri, lăţimea de 2 centimetri şi grosimea de 1 centimetru. Ele sunt amplasate de o parte şi de alta a uterului şi faţa lor internă corespunde pavilionului trompei. Ligamentele se leagă de organele învecinate (uter, trompe), dar ele rămân mobile. Un ovar este compus din două straturi de ţesut: în centru, partea medulară conţine vasele sangvine care asigură irigarea, la periferie partea corticală care ocupă două treimi din glandă, conţine la naşterea persoanei toţi foliculii care vor asigura în cursul fiecărui ciclu menstrual maturarea unui ovocit şi expulzarea unui ovul, elementul femel al reproducerii.
