PATOLOGIA GLOBULUI OCULAR ŞI A ANEXELOR GLOBULUI OCULAR

1. PATOLOGIA GLOBULUI OCULAR ŞI A ANEXELOR GLOBULUI OCULAR

2. PATOLOGIA PLEOAPELOR • Edemul palpebral: inflamator şi neinflamator, primar sau secundar (se exprimă clinic prin fotofobie, sensibilitate palpebrală, epiforă). • Blefaroptoză: căderea pleoapelor (senilitate, paralizii). • Blefarospasm: contracţia orbicularului pleoapelor. • Entropion: răsfrângerea pleoapelor spre globul ocular. • Ectropion: răsfrângerea pleoapelor spre exterior. • Trichiasis: creştere anormală a cililor către globul ocular. • Districhiasis: creşterea cililor pe două rânduri, cu direcţii anormale de orientare.

3. PATOLOGIA PLEOAPELOR • Blefarite (blefaro-conjunctivite): inflamaţia pleoapelor (inflamaţia pleoapelor şi a conjunctivei), exprimată localizat ca hordeolum (inflamaţia acută, supurativă a glandelor Meibomius sau Zeiss) şi chalazion (inflamaţia cronică a glandei Meibomius) sau difuz (alergice, bacteriene, micotice, parazitare). • Tumori: adenom, papilom, fibrom, adenocarcinom, carcinom scvamocelular, fibrosarcom, melanom, histiocitom etc. • Pleoapa a III-a (membrana nictitantă): formaţiune prevăzută cu o glandă lacrimală accesorie şi o componentă limfoidă cu rol de protecţie locală: • Prolapsul membranei nictitante • Hiperplazia limfoidă • Inflamaţii (acute şi cronice) • Necroza cartilajului pleapei a III-a

4. Edem palpebral asociat cu entropionşi edemul feţei (etiologie alergică – înţepături insecte)

5. Blefarită acută: etiologie micotică, eritem, edem, cruste (consecutive supuraţiei)

6. Blefarită: etiologie parazitară (demodicoză), alopecie, edem palpebral

7. Blefarită: etiologie alergică eritem local, depilaţie

8. Examen histologic si citologic din granulom parazitar (Thelazia)

9. Tumori benigne: adenom de glandă Meibomius

10. Tumori benigne: papilom palpebral

11. Limfom cutanat cu localizare palpebală

12. Carcinom scvamocelular (perle cheratozice)

13. Inflamaţia cronică pleoapei a III-a: aspect îngroşat, neovascularizaţie locală evidentă.

14. PATOLOGIA CONJUNCTIVEI • Hemoragii: sub formă de echimoză cojunctivală traumatică sau ca rezultat al tulburărilor de coagulare a sângelui. • Chemosis: edemul conjunctival, de obicei un semn al inflamaţiei conjunctivale. • Conjunctivita (cheratoconjunctivita): inflamaţia conjunctivei (inflamaţia conjunctivei şi a corneei). Poate evolua acut şi cronic, unilateral sau bilateral. Etiologie diversă: bacteriană, virală (maladia Carre), traumatică, parazitară (Thelazia spp.), alergică. • Tipuri particulare: conjunctivita foliculară şi cheratoconjunctivita sicca (conjunctivă îngroşată, hiperemiată, inconstant pigmentată, cornee opacifiată, vascularizată, pigmentată, uneori ulcerată).

15. Echimoza conjuctivală traumatică: leziune consecutivă unui traumatism cranio-cerebral

16. Chemosis: burelet de culoare roşie în jurul limbului sclero-cornean, consecutiv implantării unui corp străin.

17. Chemosis: edemul se cuprinde conjunctiva palpebrală (hiperemie, aspect infiltrat, tumefiat)

18. PATOLOGIACORNEEI • Este formată din epiteliu scvamos necheratinizat, membrana Bowman (lipseşte la câine şi pisică), stroma corneană, membrana Descemet, endoteliu (mezoteliu cornean, monostrat de celule poligonale aplatizate care vin în contact cu umoarea apoasă). Nu prezintă vascularizaţie şi pigmentaţie. • Anomalii: dermoidul cornean, reprezintă o insulă ectopică de piele, prezintă bază mare de implantare, conţine în structura sa glande sebacee şi fire de păr, localizată de obicei către unghiul temporal al ochiului. • Degenerarea şi infiltrarea corneană: duce la opacifierea corneei, evoluează unilateral sau bilateral, depozitele sunt localizate sub epiteliul scvamos; leziunea este asociată proceselor inflamatorii, traumatismelor corneene, hipotiroidismului şi sindromului Cushing; cea mai frecventă este lipomatoza (lipidoză sau lipomatoză) corneană, acumulările de colesterol şi săruri de calciu. • Edemul cornean (ochii albaştri): corneea este opacă, cu nuanţe omogene, uşor albăstrui (fum de ţigară); leziunea apare secundar unor inflamaţii corneene, ulcerelor corneene sau glaucomului; leziune prezentă în tabloul lezional al hepatitei contagioase canine. • Ulcerul cornean: etiologie diversă (traumatică, infecţioasă, carenţială), superficial sau profund, primar sau secundar. Cele profunde determină secundar instalarea desmetocelului (hernierea membranei Descemet) sau a stafilomului (hernierea irisului).

19. PATOLOGIA CORNEEI • Cheratite (inflamaţiile corneei): în general sunt recunoscute morfologic prin apariţia opacifierii produsă de infiltratele celulare, neovascularizaţiei şi pigmentaţiei melanice. Evoluează simultan cu inflamaţiaconjunctivei(cheratoconjunctivite). Evoluţia unei cheratite presupune mai multe faze: • de infiltraţie (cu celule inflamatorii); • de vascularizaţie (vase de neoformaţie care pornesc de la limbul sclerocornean, scleră şi iris); • de resorbţie (vindecare cu sau fără sechele). • Cheratitele vasculare: pot evolua superficial (neovascularizaţia fină, are aspect arborescent) sau profund (neovascularizaţie evidentă, este rectilinie, cu aspectul perilor de pensulă); • Cheratita pigmentară: corneea apare pigmentată în brun (epiteliul scvamos) . • Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): leziune indusă de scăderea, absenţa sau modificarea calităţii secreţiei lacrimale. Conjunctiva şi corneea se usucă, se instalează o cheratoconjunctivită purulentă, urmată de cheratită vasculară superficială, apoi profundă. Cronicizarea leziunilor este marcată de pigmentaţia melanică. Nara de pe aceeaşi parte este uscată.

20. Dermoid cornean, fire de păr, glande sebacee, cheratinizare corneană

21. Edemul cornean: cornee opacă, culoare omogenă, difuză, albăstrui (fum de ţigară).

22. Ulcer cornean, aspect înfundat al corneei, opacifiere periferică

23. Ulcer cornean, aspect înfundat al corneei, opacifiere difuză a corneei asociată cu neovascularizaţie(cheratită vasculară superficială).

24. Diagnosticarea ulcerului cornean: folosirea substanţelor colorante (fluoresceina). Pata galben-verzuie pune în evidenţă un ulcer cornean superficial.

25. Ulcer cornean profund complicat cu desmetocel. Instalarea ulcerului este secundară unei cheratite vasculare profunde, marcată de prezenţa vascularizaţiei corneene (vase scurte, groase, perpendiculare pe limbul sclero-corneean, cu aspect de “peri de pensulă”).

26. Cheratită vasculară superficială: leziunea este caracterizată prin prezenţa simultană a fazei de infiltraţie (aspect opac, cu caracter focal) şi a celei vasculare (reţea discretă cu aspect arborescent).

27. Cheratită vasculară superficială: aspect arborescent al vaselor de neoformaţie

28. Cheratită pigmentară: aspect uşor rugos al suprafeţei corneene, pigmenaţie melanică evidentă.

29. Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): faza infiltrativă, aspect mat, folicular al corneei şi conjunctivei pleoapei a III-a.

30. Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): fază de vascularizaţie superficială asociată cu pigmentaţia corneană.

31. Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): fază de vascularizaţie superficială asociată cu pigmentaţia corneană şi a conjunctivei palpebrale.

32. Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): fază de vascularizaţie superficială asociată cu pigmentaţia corneană şi a conjunctivei palpebrale şi bulbare.

33. Cheratoconjnctivita sicca (ochiul uscat) Se observă prezenţa dominantă a infiltratului inflamator (faza de infiltraţie) şi debutul pigmentaţiei melanice care atestă cronicizarea leziunilor corneene.

34. Tumori melanotice corneene (melanocitom, melanom). Masa tumorală conţine cristale de colesterol.

35. PATOLOGIA CRISTALINULUI • Componentă exclusiv epitelială, nevascularizată. Nutriţia cristalinului este asigurată după naştere de umoarea apoasă, orice modificare cantitativă şi calitativă a acesteia atrage după sine leziuni în cristalin manifestate prepoderent prin opacifieri ale acestuia (cataracta). • Afakia: lipsa congenitală a cristalinului. • Microfakia: cristalin subdimensionat, atrage instalarea secundară a luxaţiei. • Cataracta: opacifierea cristalinului, se exprima clinic sub formă de “pupilă albă”. Zonele de opacifiere îmbracă aspecte diverse ca formă, extindere şi localizare. • după evoluţie: incipientă, imatură, matură, hipermatură; • după momentul apariţiei: congenitală, evolutivă, senilă; • după formă: fusiformă, punctată, suturală, stelată. • Subluxaţia: deplasare parţială a cristalinului din fosa hialoidă, ca urmare a deşirării sau rupturii parţiale a ligamentului suspensor. • Luxaţia: deplasarea totală a cristalinului din fosa hialoidă, ca urmare a rupturii totale a ligamentului suspensor (anterioară, posterioară, verticală).

36. Cataractă suturală anterioară: este diagnosticată după aspectul de sutură în Y.

37. Cataractă punctată hipermatură: culoarea neagră a irisului atestă asocierea cu un proces inflamator

38. Luxaţie posterioră de cristalin: cristalinul se regăseşte în vitroasă.

39. Luxaţie anterioară de cristalin: cristalinul maschează aproape în totalitate irisul. Luxaţia a indus secundar edem cornean, datorită compresiei exercitată de cristalinul luxat pe epiteliul posterior al corneei.

40. Luxaţie anterioară de cristalin: cristalinul maschează aproape în totalitate irisul. Luxaţia a indus secundar edem cornean, datorită compresiei exercitată de cristalinul luxat pe epiteliul posterior al corneei.

41. PATOLOGIA UVEEI • Este formată din iris, corp ciliar şi coroidă. Fiind o tunică vasculară, uveea realizează funcţia de nutriţie. Orice leziune uveală se va răsfrânge negativ asupra întregului glob ocular. • Aniridia: lipsa irisului, unilaterală sau bilaterală, mai frecventă la pisicile din rasa Persană. • Heterocromia irisului: anomalie de pigmentaţie; se va face diagnostic diferenţial cu alte situaţii de decolorare (inflamaţia irisului) sau de hiperpigmentaţie (tumori melanotice). • Chisturi iriere: unice sau multiple, antrenează tulburări de vedere. • Inflamaţiile: uveite, exprimate ca irite, ciclite (uveite anterioare) sau coroidite (uveite posterioare). Etiologia este diversă (traumatisme, inflamaţii extinse de la nivel cornean sau retinian, sistemice , mediate imun). Se exprimă morfologic şi clinic prin: durere, fotofobie, blefarospasm, epiforă, evidenţierea puternică a pleoapei a III-a, congestia puternică a vaselor de la nivelul limbului sclerocornean (vase scurte, drepte, aspect de perie), edem cornean, hemoragie în camera anterioară (hyphema), acumulare de puroi în camera anterioară (hypopion), decolorarea irisului (edem şi exsudat), mioză. • Tumorile uveei: primare (melanomul, adenocarcinomul, fibrosarcomul traumatic felin), secundare (limfomul ocular la câine, pisică, vacă)

42. Chisturi iriene (uneori fără semnificaţie patologică, în mod obişnuit antrenează tulburări de vedere.)

43. Uveită anterioară (irită): decolorarea irisului, vascularizaţie evidentă, mioză

44. Uveită acută anterioară (irită) cu etiologie traumatică (pisică): mioză intensă, hiperemie, acumulări de exsudat în camera anterioară, hiperemia conjunctivei palpebrale.

45. Uveită acută anterioară: coroană vasculară în perie la nivelul limbului sclerocornean, edem cornean, buftalmie (ochi exoftalmic, bulbucat).

46. Hyphema (ochiul roşu): hemoragie în camera anterioară. Prezenţa sa indică instalarea unei uveite anterioare.

47. Uveită anterioară cronică: cronicizarea inflamaţiei irisului este urmată de apariţia sinechiilor anterioare sau posterioare faţă de poziţia normală a irisului, manifestate prin deformări ale pupilei.

48. Uveită anterioară (iridociclită): leziunea este cronicizată datorită instalării secundare a cataractei (etiologie parazitară - toxoplasmoză).

49. Limfom ocular: depozite în camera anterioară, opacifierea corneei. Examenul citologic al umorii apoase confirmă diagnosticul (limfom centrocitic).

50. PATOLOGIA CORPULUI VITROS • Corpul vitros este un tip particular de ţesut conjunctiv (bogat în acid hialuronic), nevascularizat, transparent, care se interpune între cristalin şi retină. • Hemoragia corpului vitros: traumatisme, intoxicaţii cu derivaţi cumarinici, secundar inflamaţiilor retiniene şi coroidiene. • Inflamaţia corpului vitros: hialită, este o complicaţie a traumatismelor soldate cu perforarea globului ocular sau a inflamaţiilor care cuprind tot globul ocular (panoftalmie). • Lichefierea corpului vitros: sinerezis, apare consecutiv luxaţiei de cristalin şi a hialitei.