Literatura comparata curs 2

1. Literatura comparata curs 2 Intro: nasterea culturii grecesti Cele trei perioade ale culturii grecesti: epicul,liricul, poezia dramatica Epicul: epopeea (exemplificare Iliada) Lirica: monomica corala

3. Trasaturi ale culturii grecesti Armonia si echilibrul sunt coordonatele elenismului pana in clasicism. Cultura antichititatii clasice este antropomorfica si rationalista. In acelasi individ se gasea o sinteza a atletului, filosofului, cetateanului, ceea ce a condos la arta educatiei (paideea). Fiinta omeneasca trebuia sa fie modelata aidoma ideii de arta (sintagma aristotelica: niciodata mai mult). Omul este masura universului, ca principala coordonata a umanismului antic (diferit de umanismul renascentist). Umanismul grecesc este coplesirea omului in fata ideii, in mod constructiv.

4. Perioada epicului (sec. 9-8 BC) -trasaturi Poezie cu continut si adresa aristocratica, intr-o societate care pretuia virtutile eroului razboinic. Eroul nu-si dovedeste virtutile numai pe campul de lupta (Iliada), ci chiar si intr-un context domestic (Odiseea-Ulise) el este biruitor tot prin forta barbateasca. Lauda este adusa eroului care se impune nu atat prin vitejia in razboi, ci prin viclenie, si caruia i se pune in seama inventia calului troian. Eposul este consacrat unor fapte marete care au hotarat destinul unui popor intreg.

5. Originile epopeei S-a incercat o sistematizare a epopeei epopeea naturala: descopera trecutul ramas in constiinta colectiva, dand eroilor traditionali proportii gigantice (Rolland, Siegfried). epopeea culta, nascuta din carti. (ex: Eneida lui Virgiliu ). Se sprijina pe concepte metafizice si spirituale care influenteaza miscarile eroilor si veridicitatea personajelor care devin simboluri. Cantecele epice sunt poeme in versuri albe. (Ex: Mahabharata: 214 versuri), ceea ce presupunea o buna memorie; Rima va aparea in mom.entul in care poemul se va adresa unor oameni fara exercitiu mnemotehnic (popoarele crestine).

6. Personalitatea homerica si opera sa : controverse In 1715, D�Aubignac formuleaza teoria cf. careia Homer n-a existat; porecla �orbul� ascundea un sir de aezi. In 1795, Fr. August Wolf scrie o prefata la Iliada in care analizeaza transant Iliada si Odiseea: lipsite total de unitate stilistica. Romantismul induce prejudecata cf. careia faptele transmise timp de 4 sec. au fost alterate de interventiile aezilor si rapsozilor, dand operele homerice. Sec. 20: Mihman Parry aduce argumente filologice in sprijinul ideii ca intregul ciclu troian este creat de un singur poet care a trait nu mai tarziu de sec 8.

7. Eposul homeric Intr-o epoca a rationalismului, alaturi de pitagoreici - homerizii (descendenti si discipoli ai lui Homer) constituiau o casta inchisa la care nu aveau acces decat initiatii. Epopeea homerica descrie civilizatia miceniana, a carei forma de organizare era ginta patriarhala. Homer a reprezentat un exemplu al constiintei de sine a grecilor, desi el nu lua doar partea grecilor: nu Ahile, ci Hector era inzestrat cu calitati. Eposul grecesc este implicit unul al cetatii, al casei.

8. Eposul homeric - Iliada Incepe cu invocatia catre muza: mania lui Ahile (nu exista epopee sa nu aiba ca ca mobil mania unui erou exemplar sau razbunarea divina). Pe fondul luptelor se desfasoara drama unui destin individual, amplificat pana la proportiile unei drame umane. Caracterizarile sunt succinte, dar esentiale. Alte teme: conflictul dintre tinerete si batranete; �cum se cade-este un reper etic si estetic (pe pozitii egale in antichitate), excelenta calitatilor spirituale, dar si fizice ( ex.; scutul lui Ahile). Faptele din Iliada au fiecare rostul lor, chiar si cele neetice (calul troian, minciuna).

9. Perioada liricului (sec. 7-6 BC) LIRICUL infatisa o lume in schimbare. Valorile traditionale sunt puse la indoiala, individualismul devine centrul viziunii culturale. Numele genului, se refera de fapt la o anumita forma a poeziei grecesti, si anume poezia recitata, insotita de acompaniament de lira. Existau 2 categorii de forme ale lirismului: -�������� lirica monomica- intonata de un recitator. Numai aceste cantece insotite de lirica erau considerate ca apartinand poeziei lirice. - lirica corala - ia forma ampla, pana la 50 de persoane) ������

10. Lirica monomica (origini) Lirica monomica este cea careia ii datoram dezvoltarea poeziei moderne. A aparut in tinuturile eoliene (in preajma tarmului Asiatic al Mediteranei-Siia, Liban). Insula Lesbos era cel mai important centru de producere al acestui tip de poezie, centrul cel mai vechi de civilizatie, la raspantia drumurilor spre Mediterana. Sinteza dintre cele mai complicate si mai fertile din istoria literaturii vechi.

11. Lirica monomica (reprezentanti) Cel mai celebru poet eolian este Alceu (sec. 6 I. Ch.): cantece de razboi, indemnuri la rascoala, dar si cantece de petrecere, imnuri. Unul dintre primii poeti ai Europei care intelege limbajul poeziei ca pe unul diferit de cel obisnuit. Tot la Lesbos a trait si creat Sapho, una dintre cele mai prolifice poetese ale lit. gr. (aprox. sec. 6 I.Ch.): adevarata preoteasa a frumusetii, stransese in jurul ei un cerc de tinrere care o slaveau ca pe o Afrodita si ii dedicau imnuri, dansate si intonate. Poezia ei este o vesnica oda inchinata dragostei. Valoarea ei consta in simplitatea fermecatoare a versului si in intensitatea emotiei.

12. Lirica corala de sorginte doriana (reprezentanti) Centrul acestei directii de cultura poetica grecesti este Sparta. Centru al unei culturi prolifice, unde poezia este unul dintre elementele cele mai semnificative care participa la rafinamentul cultural al epocii spartane. Lirica corala este glasul comunitatii, exprimare atitudinii intregii cetati fata de evenimentele importante ale intregii obsti . Despre putini poeti ai Spartei se stiu lucruri semnificative.

13. Lirica corala (reprezentanti 1) Terpander (originar din Lesbos, aprox. � sec 7 I.Ch). Intemeietorul unui cult al lui Apollo in Sparta (dupa cultul soarelui originar din Egipt). Odata cu aparitia poeziei lirice corale, diriene, apare si acest cult al luminii, care coincide cu unul al poeziei ezoterice. De la Terpander incoace se vobeste de formele fixe ale poeziei apollinice (azi opozitia apollinic, dionisiac); tot lui i se pune pe seama inventia heptacordului.

14. Lirica corala (reprezentanti 2) Figura cea mai impunatoare dintre poetii pe care ii cunoastem mai bine este aceea a lui Arhiloh, (sf. sec 7-6 I.Ch.), originar din insula Pharos. Si-a dobandit celebritatea deoarece corespundea mai strict idealului grec: murise pe campul de batalie. Figura lui era aureolata de imaginea eroului homeric. Aceasta traditie din Sparta semnaleaza triumful subiectivismuluisi spargerea tiparelor obisnuite. O poezie care cultiva genul satiric, si care prin Arhiloh va influenta profound poezia romana, mai ales pe cea a lui Catul si Horatiu.

15. Lirica corala (reprezentanti 3) Pindar, originar din Boetia (sf. sec 6); se supune exigentelor rafinate ale liricii corale doriene, al carei reprezentant faimos este. S-au pastrat de la el 17 carti de imnuri, encomioane, threnos (poezii elegiace). Cele mai celebre poezii ale lui Pindar sunt imnuri in cinstea invingatorilor in intreceri atletice. Depaseste pragul poeziei conventionale al odei si transforma oda intr-o adevarata poezie prin intensitatea stilului sau poetic. Poezia este la el un fapt al sensibilitatii si nu al logicii, cu referinte multiple mitologice; metrica este foarte complexa.

16. Curs 3- tematica si cerinte bibliografice Tragedia greaca Nasterea si decaderea tragediei Trasaturi generale. Structura tragediei Coordonata estetica a tragicului. Exemplificare: Eschil