ANUL 1918

2. “…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea ma sublimǎ a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul cădesăvârşireaunităţiinaţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui govern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizatăȋntr-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţeiunităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţăpoliticăremarcabilă spre ţelul dorit.” O viaţăîntreagăveţimărturisi cu mândrie: ”Şi eu am fost la Alba Iulia !” Fiii fiilor voştri vor chezăşui puternic ș și fericiţi, rostind: ”Şipărinţiinoştri au fost la Alba Iulia!” Iuliu Hossu,episcop,1 Decembrie 1918

3. România este patria noastrǎș și a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi E patria celor dispǎruţişi a celor ce va sǎ vie. Barbu Ştefãnescu Delavrancea Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentru făurirea statului naţional unitar. Acest proces istoric, desfăşurat pe întreg spaţiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca şi evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei şi Munteniei în 1859, proclamarea independenţei absolute a ţării de sub dominaţiaotomană,consfinţită pe câmpul de luptă de armata românǎ în războiul din 1877-1878, precum şiadunările reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânireastrăină de la Chişinău, Cernăuţişi Alba Iulia din 1918. Aceste memorabile momente din 1918 au făcut ca jertfa ostaşilor români în primul război mondial să nu fi fost zadarnică. Ceea ce la 1600 – prin fapta Viteazului – fusese doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasă realizare a acestui popor. Organizaţi în state separate din punct de vedere politic, ameninţaţi mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, cu părţi din teritoriul strămoşesc– Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea – anexate de cele trei mari imperii, otoman, habsburgic (din 1867 austro-ungar) şi rus, românii şi-au păstrat dintotdeauna conştiinţa căaparţinaceluiaşi popor, că au aceeaşigeneză.

5. Aceastăconştiinţă a unităţii de neam a românilor a fost consolidată de permanentele şi multiplele relaţii politice, militare, economice şi culturale între ţările române de-a lungul întregului ev de mijloc. Secolul al XIX-lea – denumit şi“secolulnaţionalităţilor”– a adus în spaţiul românesc o nouă realitate, cea a naţiunii române, în cadrul căreia s-a cristalizat conştiinţaunităţiinaţionale, a conştiinţei destinului comun – trecut, prezent şi viitor. Desăvârşirea unităţii naţionale a românilor la sfârşitul primei conflagraţii mondiale trebuie înţeleasă ca o firească împlinire, ca o necesitate istorică impusă de evoluţia statului naţional şi de necesitatea desăvârşirii sale şi nu ca urmare a efortului militar al României. Nu primul război mondial a creat România Mare; el a fost doar ocazia. România a intrat în război pentru eliberarea provinciilor asuprite şi pentru întregirea ţării, idealul Unirii afirmându-se intens prin eforturi, jertfe şi eroism pe câmpurile de luptă din Transilvania şi Dobrogea, de pe Valea Jiului şi de pe Argeş, ca şi pe cele de la Mărăşti, Mărăşeştişi Oituz.

6. În viaţa tuturor popoarelor, în existenţa statelor, au fost momente sau evenimente de însemnătate sau semnificaţiedeosebită, ce le-au marcat existenţa, au devenit memorabile, au ajuns a căpăta dimensiunile unor sărbătorinaţionale. 1 Decembrie 1918 a fost ziua în care românii au înfăptuit unul dintre cele mai semnificative şi mai importante acte istorice, cu deosebite consecinţe pentru evoluţia ulterioară a naţiunii noastre. Marele istoric român de renume european A.D. Xenopol aprecia că în istoria neamului românesc au fost mari acte definitorii, respectiv cucerirea Daciei de către romani – care ne-a dat structura de esenţăromanică, latină a poporului şi limbii –şi Unirea din 1918, când s-a desăvârşit statul naţional, marcând întreaga existenţă a milioane de români.

7. În condiţiile complexe ale Europei de sfârşit de epocămodernă, românii trăiau atât într-o ţarăliberă (cca. 130.000 kmp), cât şi sub diverse stăpâniristrăine– ale Austro- Ungariei şi Rusiei ţariste (Transilvania, Bucovina, Basarabia). La fel ca şi în cazul altor popoare europene, s-a dezvoltat în sec. al XlX-lea, în mod organic, ca naţiune, s-a definit ideea, ca atare s-a formulat în plan politic, moral, juridic, principiul de naţionalitate. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, înfăptuită în 1859, marchează cea de-a doua unire, când s-au pus bazele statului naţional român modern, devenit, apoi, independent pe harta Europei, după mai puţin de două decenii.

8. Harta etnică a Austro-Ungariei şi a României, 1892 Bucovina se afla la intersecţia zonelor de interese austriece, ucrainene şiruseşti. La tratativele de la Brest-Litovsk din noiembrie 1917, Rada ucraineană a cerut Galiţia, Bucovina şi Carpatorusia, care ar fi urmat să fie unite în Ucraina de vest. Printr-un tratat secret, Puterile Centrale au făcut importante concesii Ucrainei, în schimbul furnizării unor cantităţiuriaşe de grâu şi alte alimente. Din acest motiv s-a spus că„Bucovina a fost vândută de Austria pe mâncare”,după ce fusese cumpărată de la otomani în 1775. Mai mult decât atât, prin Pacea de la Bucureşti, Ţinutul Hotinului intra oficial în componenţa Bucovinei împreună cu o parte din judeţul Dorohoi şi Dornele româneşti până la Broşteni.

9. Moldova CELE TREI MARI PUTERI România Cea Mare Transilvania Ţara Românească

10. “Drept aceea Noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind investiţi singuri ca putere legiuitoare, În numele suveranităţii naţionale, Hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României.” Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România 15/28 noiembrie 1918 Palatul Metropolitan din Cernăuţi - în sala sinodală a avut loc Congresul care a declarat unirea Bucovinei cu România Ziarul “Glasul Bucovinei” din 29 noiembrie 1918

11. Romȃnii din Bucovina au beneficiat de o viațǎpoliticǎ, națonalǎ, religioasǎ și culturalǎ proprie.

12. La 3/16 octombrie, Carol I proclama federalizarea Imperiului, însăfărăsă recunoascăşi drepturile românilor. Naşterea statelor naţionale era iminentă,însăsituaţia românilor din Imperiu continua să fie foarte incertă. În aceste românilor emigraţi din Austro-Ungaria se reunea la Iaşişi adopta o rezoluţie prin care respingea federalizarea şi declara hotărârea românilor de a lupta pentru întregirea neamului sub un singur stat unitar. La 19 octombrie 1918 Ucraina îşi proclama independenţa. Noul stat naţional proclamat la Liov includea şi Bucovina nord- estică, cu oraşeleCernăuţi,Storojineţşi Siret. Proclamaţia de la Liov a produs un val de îngrijorare în bucovineni. Eforturile lor unioniste trebuiau intensificate, altfel riscau să intre în componenţa Ucrainei. În acest sens, la 22 octombrie a apărut la Cernăuţi ziarul „GlasulBucovinei”, sub conducerea lui Sextil Puşcariu, în care fruntaşii bucovineni publică editorialul „Ce vrem?”, un veritabil document programator pentru românii din Bucovina. Adunarea din 14/27 octombrie, decide cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţieucraineană, unirea Bucovinei la celelalte provincii româneşti. condiţii, adunarea rândurile românilor

13. Impropriu denumitǎ Bucovina, „cheia Moldovei”, avea sǎ fie timp de aproape un secol și jumǎtate sub ocupație habsburgicǎ. În jurul toponimului Bucovina s-au vehiculat diverse supoziții. Unele surse considerǎ cǎ denumirea ținutului ar avea la bazǎ germanul Buche, Buken′land sau Bukowina – „Ț Țara fagilor” . Revoluția de la 1848 avea sǎ producǎ schimbǎri importante pentru Bucovina. La 26 iunie 1848, la Viena, ȋn Adunarea Constituantǎ, bucovinenii au obținut 8 mandate și au cerut, printre alte revendicǎri, separarea Bucovinei de Galiția și constituirea ei ȋn țarǎ de coroanǎ, autonomǎ. Prin constituția austriacǎ din 4 martie 1849, Bucovina a fost declaratǎ provincie autonomǎ a Casei de Austria, cu titlul de Ducat. Dupǎaceastǎperioadǎ de timp Bucovina a fost condusǎ de contele Rudolf Meran.

14. Mult-aşteptatul Congres general al Bucovinei s-a desfăşurat la 18/28 noiembrie 1918 la Cernăuţi, în Sala Sinodală Mitropolitan. Mii de locuitori din toate colţurile provinciei au venit la Chişinăusă participe la marele eveniment. Au participat reprezentanţi ai naţionalităţilor conlocuitoare (români, germani). În fruntea adunării s-au aflat Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi Ion Nistor. La propunerea lui Flondor, congresul a votat cu majoritate zdrobitoare necondiţionatăşi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Era al doilea mare moment al Marii Uniri, după ce Basarabia se unise cu ŢaraMamă în aprilie. DupăCernăuţi, toate privirile românimii se îndreptau către Alba Iulia, unde urma săaibă loc ultimul act din procesul de desăvârşire al României Mari. a Palatului polonezi, ruteni, de voturi „Unirea Recunoaştereainternaţională a fost un proces complicat mai ales de refuzul Ucrainei de a recunoaşte unirea. Recunoaştereainternaţională a unirii avea săvină un an mai târziu, la 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria.

15. În evoluţia lor, românii au realizat, în genere, trei mari uniri. Cea dintâi, sub egida voevodulul Mihai Viteazul, s-a derulat între anii 1599 -1600, când s-a strâns laolaltă cea mai mare parte a teritoriilor româneşti din jurul Carpaţilor. Opoziţiainternăşi, mai ales, cea externă au dus la dispariţia unui stat românesc cuprinzător în această parte a Europei, însă acea realizare a rămas un precedent istoric, un simbol şi un imbold pentru generaţiileurmătoare. În 9 mai 1877, România işi declară Independenţafaţă de Imperiul Otomanşi are loc războiul ruso-româno-turc. Războiul s-a terminat cu victoria României şi a Rusiei împotriva turcilor, obţinerea IndependenţeiRomâniei şi unirea Dobrogei cu România. Aspectul negativ a fost acela că Rusia a anexat sudul Basarabiei.

16. Neutralitatea (1914-1916). Declanşarearăzboiuluigăsea România într-o situaţie extrem de complexă. Situată strategic între cele două tabere, avea puţineşansesă-şi afirme şisă-şipăstreze neutralitatea. Prin urmare, deşi pentru politicienii români era limpede cădesăvârşireaunităţiinaţionale nu era posibilăfără participarea la un război,fără un important „tribut” de sânge, declanşarea primei conflagraţii mondiale, oarecum previzibilădupărăzboaiele balcanice, a găsitBucureştiulnepregătit.

17. Prin Convenţia din 18 septembrie/1 octombrie 1914, semnată la Petersburg, Rusia a garantat integritatea teritorială a României şi a recunoscut drepturile acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul neutralităţii binevoitoare. Victoriile Antantei pe frontul de vest şi cele din Balcani, din toamna anului 1918, au creat un nou raport de forţe, care a permis României decretarea mobilizăriişi reintrarea în luptă la 28 octombrie/10 noiembrie 1918. Deşi Primul Război Mondial s-a încheiat prin armistiţiul de la Compiègne (29 oct./11 noiembrie 1918), armata română a fost obligatăsă continue războiul aproape un an, pentru a apăragraniţa de vest în faţa agresiunii Ungariei, care nu accepta hotărârea de la Alba- Iulia, din 1 decembrie 1918, prin care Transilvania se unea cu România.

18. Declaraţia de unire a Basarabiei cu România (fragment): “Basarabia în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră ... În puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, în baza principiului ca popoarele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România.” Ziarul “Tribuna”, din 30 martie 1918, despre unirea Basarabiei cu România

20. Transilvania a fost a treia provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şitotodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii. Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferăsărbătorească. Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Visul de veacuri al românilor de pretutindeni s-a împlinit. Acum erau uniţi – într-o singură ţară – oamenii care vorbeau, gândeau, simţeau şise purtau româneşte...

21. Mulţimea entuziasmată a intonat “Deşteptă-te, române” de Andrei Mureşanu şi “Pe-al nostru steag e scris Unire, Unire-n cuget şi-n simţiri Şi sub măreaţa lui umbrire Vom înfrunta orice loviri ...” “E scris pe tricolor unire”, Ciprian Porumbescu Toţi cereau: “Unirea sau moartea!” P.N.R. prin Vasile Goldiş a redactat o Declaraţie ( Proclamaţie) în care se arătacă naţiunearomână este decisăsă-şi asigure “aşezarea ei printre naţiunilelibere”şică “nimeni nu mai poate fi îndreptăţitsă trateze în treburi referitoare la situaţiapolitică a naţiunii române” în afara reprezentanţilor ei. AceastăDeclaraţie a fost citită de Al. Vaida – Voevod, unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Român, în cadrul unei şedinţe a parlamentului maghiar de la Budapesta. Pentru coordonarea mişcăriinaţionale a luat fiinţă la Arad Consiliul Naţional Român Central format din 12 membri: 6 din PNR şi 6 din PSD.

22. “Istoria ne cheamă la fapte. Toate neamurile din jurul nostru şi-au hotărât viitorul. Naţiunea română din Transilvania are să-şispună cuvântul săuhotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întregă.” Actul de convocare a Marii AdunăriNaţionale de la Alba Iulia (fragment). Clubul militar din Alba Iulia (“cazina”) Sala Unirii din Alba Iulia

25. Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, 1 Decembrie 1918 Actul Proclamaţiei de Unire de la Alba-Iulia citit de Vasile Goldiş

26. Vasile Goldis(1862 – 1934) Iuliu Maniu (1873-1953) “Noi voim ca acest pământ al Romȃniei mari săîntronăm libertatea naţionalǎ pentru Voim ca fiecare naţiune să se poată cultiva ȋn limba ei, să se roage lui Dumnezeu în limba ei şi săceară dreptate în limba ei. ,,Fraţi români, locul cel mai istoric al neamului văaşteaptă cu braţele deschise, veniţi deci să-l atingeţi cu pasul vostru, ca săsimţiţi fiorul ce l-a mişcat odată pe marele voievod cu numele de arhangheli, martirii Horea, Cloşcași Crişan, pe craiul munţilor, Avram Iancu, şi pe toţi cei care au început şi lucrat la realizarea Visului de veacuri pe care noi cei de azi îl vedem ca pe răsăritul cel mai strălucit al celei mai senine zile a neamului românesc". Nicolae Iorga (1871 -1940) "În această zi - scria Nicolae Iorga - a sosit un ceas pe care-l așteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastrăviaţă națională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat și am gândit. toti. pe A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre". Numai regim de drepturi și libertăţiînăuntruţării vom avea validăm cauza noastra ȋn afară”. având un tăria să

27. La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită!

28. Proiectul prin care s-a hotărât„Unirea Transilvaniei, Banatului şi a Părţilor Ungurene cu ţara-mamă“ a fost întocmit de unul dintre cei mai reprezentativi oameni politici români ardeleni, Vasile Goldiş. Documentul cuprinde cele nouă puncte şi este conceput după cele mai democratice principii, reprezentativitate totală pentru fiecare categorie socială, etnică sau profesională în stat, organizarea pe temelii solide a Transilvaniei, uniformizarea legislativăşi administrativă cu România. ca votul universal, Manuscrisul original a ajuns în patrimoniul Muzeului din Alba Iulia în 1929. În partea centrală a primei coperţi este înscrisă fotografia lui Vasile Goldiş, încadrată în partea stângă de frunze de stejar, iar în dreapta de măslin, sub care stă scris cu majuscule: „Cuvântarea lui Vasile Goldiş la 1 Dec. 1918“. De jur împrejur se dezvoltă o cusătură cu sârmă de culoare roşu, galben, albastru. Singurele fotografii care s-au păstrat de la această adunare au fost realizate de cătreSamoilă Mârza din satul Galtiu, fotograful oficial al Marii AdunăriNaţionale, de origine sas, nu s-a prezentat la manifestări. pentru că

29. În contextul istoric din toamna anului 1918, Unirea de la 1 Decembrie 1918 are o serie de trăsături specifice:  armata română nu a fost prezentă la Alba-Iulia şi, ca urmare, Hotărârea de unire nu poate fi suspectată de o presiune externă; solidaritatea naţională a funcţionat la cel mai înalt nivel, prin înţelegerea între liderii Partidului Român şi cei ai Partidului Social-Democrat; Naţional  alegerea celor 1.228 de delegaţi printr-o procedurădemocratică, credenţionalele depuse la Alba-Iulia, conferă actului istoric de la 1 Decembrie un caracter plebiscitar;  prevederile Rezoluţiei de unire demonstrează maturitatea şi europenismul elitei politice româneşti, care a hotărât unirea cu România cu gândul unei convieţuiri paşnice cu minorităţile, care până în clipa unirii aparţinuseră prin etnie opresorului de la Viena sau Budapesta. Cronologia faptelor dovedeşte profunda dorinţă de unire a românilor, de la elite până la locuitorii munţilor, moţi, oşeni, bănăţenişimulţialţii. În condiţiilerăzboiului, s-au desfăşurat numeroase acţiuni pentru unire ale românilor aflaţi în „lumea liberă”.

30. Marea Unire proclamată la Alba-Iulia a avut, imediat, un ecou european, dar şi peste ocean, în America, unde locuiau atunci peste 150.000 de români, şi care au avut trimişi la faţa locului sau au relatat, pe baza unor corespondenţe, despre justeţeahotărârilor românilor şi despre legitimitatea unităţii lor statale, într-o serie de ziare şi publicaţii, precum „Manchester Guardian”, „Le Matin”,„Le Temps”, „Corriere della Serra”, „II Giornale d’ltalia”, „NewYorkTimes”, „Le Figaro”, „Journal de Geneve”. „TheTimes”, „Daily Express”, Cititorii erau informaţi cu privire la existenţaistorică a românilor, a aspiraţiilor şi eforturilor lor spre unitate şi libertate, ca şi spre o organizare democratică. Anul 1918… Solidaritatea italenilor cu românii din Transilvania, Banat ș și Bucovina, pentru libertate ș și Unire cu Patria Mamă România, „sentinela orientală a latinităț ții”.

31. Un reputat istoric englez, Q.W.A. Leeper, publica, în decembrie 1918, sub formă de broşură, un studiu numit „Dreptatea cauzei româneşti”(„The Justice of Rumania’s Cause”), unde arătacă unirea românilor „este rezultatul firesc al rodului eroic al grelelor suferinţe îndurate pentru înfăptuirea acestui ideal, care înseamnă un mare câştig pentru cauza progresului şidemocraţiei”. Actul Unirii citi de Aurel Vlad În anul 1919-1920, Conferinţa de Pace de la Paris şi tratatele încheiate acolo au consacrat pe plan internaţional unitatea înfăptuită de românii înşişi, în cursul anului 1918. După acest an, România întregităşi-a modificat locul în Europa. Cu cei 295.049 kmp ca suprafaţă, ocupa locul 10 pe continent, iar ca potenţial uman (15 milioane – în 1919, 20 de milioane – în 1940) ocupa locul opt. Unirea din 1918, piatră de hotar, a însemnat un nou început de epocă în istoria românilor.

32. Marea Unire din 1918 a încununat aspiraţiile seculare ale românilor de a vieţui într-un singur stat. Ea a fost rodul luptei tuturor forţelorşi categoriilor sociale interne. De asemenea, au contribuit la edificarea ei o generaţieimportantă de oameni politici precum: regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Take Ionescu, Ion Inculeţ, Nicolae Iorga şimulţialţii. În noul cadru istoric de după anul 1918 s-a accelerat ritmul de dezvoltare şi modernizare al societăţiiromâneşti, ceea ce a conferit trăinicie statului naţional. Suprafaţaţării a sporit de la 137 000 km2 la 295 049 km2, populaţia de la 7 250 000 locuitori, înainte de 1918, la 18 052 896 locuitori, la recensământul din 1930. Au marcat creşteri importante, între altele, suprafaţa arabilă de la 6,6 milioane ha la 14,6 milioane ha, suprafaţa acoperită cu păduri - de la 2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha, reţeauacăilor ferate de la 4300 km la 11 000 km. A avut loc integrarea deplină, social-economicăşi politică, a noilor teritorii unite cu patria-mamă, un progres economic real şi eficient, aplicarea unui program democratic de propăşire a ţării.

33. Istoric si politic favorabil realizǎrii Marii Uniri a tuturor provinciilor romȃnești (Basarabia, Bucovina, Banatul, Crișana și Maramureșul) cu Romȃnia, la conducerea țǎrii se afla Regele Ferdinand I de Hohenzollern, nepotul regelui Carol I, acesta din urmǎ neavȃnd un descendent ȋn linie directǎ care sǎȋi urmeze la tron. ȋn aceastǎ situație, lui Ferdinand I , prin Decretul din martie, 1889, i s-a conferit titlul de AltețǎRegalǎ, Principe de Romȃnia. Chiar dacǎ unii contemporani l-au considerat pe Ferdinand I, omul, prea timid uneori și prea influențabil, nimeni nu a contestat meritele regelui ȋn realizarea statului național unitar romȃn, toți l-au recunoscut ca pe un adevǎrat patriot, bun, generos și devotat țǎrii, numindu-l, pe bunǎ dreptate, Ferdinand “Întregitorul de țarǎ” sau “Regele Marii Uniri”.

34. Carte poştalăemisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. Observaţi traseul ciudat al graniţei de vest a ţării: este cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare a Criș șanei, cu posibilitatea extinderii Banatului până la Tisa ș și Dunăre. Graniț țele definitive vor fi stabilite abia în 1920.

36. Întâi Decembrie este ziua naţională a României, potrivit Constituţiei României din 2003, art. 12, alin 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial, nr. 95 din 1 august 1990. • • De-a lungul timpului, imnurile nationale au fost: “Trăiască Regele” (1866-1948) “Zdrobite cătuşe” (1948-1953) “Te slăvim, Românie! ” (1953-1977) “Trei culori” (1977-1989) “Deşteaptă-te, române! ” (1989-prezent)

37. 1) https://www.balcanii.ro/2012/12/unirea-de-la-1-decembrie-1918/ 2) http://www.dacoromania-alba.ro/nr52/marea_unire.htm 3) http://istoria-romaniei.blogspot.ro/2010/02/importanta-istorica-marii- uniri-din.html 4) http://history.uaic.ro/wp-content/uploads/2012/12/2015sem2-Partea-I- Romania-in-secolul-XX.pdf 5) https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/06/03/anul-1918-in-istoria- romanilor/ 6) http://alba24.ro/istorie-vie-la-alba-iulia-marea-unire-de-la-1- decembrie-1918-marturii-documente-si-semnificatii-372169.html 7) https://www.edusoft.ro/istoria-romanilor/ 8) http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Unirea_Transilvaniei_cu_Rom% C3%A2nia 9) http://history.uaic.ro/wp-content/uploads/2012/12/2015sem2-Partea-I- Romania-in-secolul-XX.pdf 10)https://www.scribd.com/doc/20279395/Unirea-Bucovinei-Cu- Romania 11)https://www.slideshare.net/furduieliza/1dec-lc