Calitatea în educaţie: definire, modalităţi de realizare şi evaluare

Calitatea în educaţie: definire, modalităţi de realizare şievaluare • -analiză comparativă rezultată în urma derulării Programului Leonardo daVinci : • “Eforturi comune pentru asigurarea calităţii educaţiei” • (exerciţiul 2006, aprobat cu nr. RO/ 2006/ 97153/ EX) - • Parteneri: • Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar • (ARACIP) – Bucureşti, România • Institutul Regional de Cercetări Educative (IRRE) – regiunea Lazio, • Roma, Italia

Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Uniunii Europene.Conţinutul acestui document nu reflectă în mod necesar poziţia Uniunii Europene sau a Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.

CUPRINS 1.Prezentarea proiectului……………………………4 2.Politici şi legislaţie în domeniul educaţiei……….. 6 3.Structura celor două sisteme de învăţământ………9 4.Direcţii de reformă a celor două sisteme de educaţie: România – descentralizare,Italia –autonomie … 10 5.Abordarea “calităţii educaţiei”în sistemele de învăţământ din România şi Italia …………………. 12 6.Instituţii responsabile şi instrumente utilizate în asigurarea şi evaluarea calităţii în educaţie…………14 Anexe……………………………………………….17

1.Prezentarea proiectului Proiectul a fost derulat de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), în calitate de promotor şi a avut ca partener extern Institutul Regional de Cercetări Educative (IRRE) din regiunea Lazio, Roma, Italia. Beneficiarii proiectului au fost 10 persoane aparţinând aparatului propriu ARACIP, angajaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată, experţi din cadrul departamentelor de acreditare, de evaluare externă a calităţii, dar şi reprezentanţi ai compartimentelor juridic şi economic. Subvenţia Leonardo da Vinci: 11850 Euro Obiectivele proiectului au fost: • Cunoaşterea reciprocă a sistemelor de învăţământ italian şi român, în vederea unei colaborări permanente între cele două ţări, în domeniul asigurării calităţii educaţiei; • Cunoaşterea procedurilor şi a instrumentelor prin care se asigură calitatea în educaţie în Italia, în vederea creării unor mecanisme şi instrumente similare în România, compatibile normelor europene, dar păstrând specificul sistemului naţional românesc de învăţământ; • Achiziţionarea de noi cunoştinţe privind conceptul de calitate în educaţie, instrumentele şi mecanismele prin intermediul cărora se evaluează calitatea, în vederea obţinerii acelor competenţe care să permită gestionarea, într-o manieră profesionistă, a noului sistem de management şi asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar românesc.

Toate aceste obiective au fost atinse în timpul stagiului, ca urmare a accesului la informaţii privind conceptul de “calitate a educaţiei” utilizat în Italia şi alte ţări membre ale U.E., instrumentele şi procedurile de asigurare a calităţii educaţiei, gestionarea fondurilor şi a informaţiilor în unităţile de învăţământ de nivel preuniversitar, cadrul legal în domeniul asigurării calităţii. Noile competenţe dobândite de stagiari au fost recunoscute şi certificate de partenerul extern. Broşura de faţă reprezintă o sinteză a experienţei dobândite în urma participării la acest proiect şi ea prezintă o analiză comparativă între sistemul de învăţământ românesc şi italian (pe coordonatele prezentate în Cuprins), utilă, credem noi, tuturor celor care doresc să se documenteze asupra diverselor abordări ale asigurării şi evaluării calităţii în educaţie. Echipa de management a proiectului

ROMĂNIA 1.Programul de Guvernare 2005-2008 prezintă în Cap.5 : Politica în domeniul educaţiei,9 obiective majore avute în vedere, cel de al doilea fiind: - calitate ridicată a educaţiei şi pregătirea societăţii bazate pe cunoaştere; 2. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 al Guvernului României, cap. 4: Capitalul uman, 4.3. Asigurarea şi managementul calităţii în educaţie: - prezintă coordonatele generale ale reformei în învăţământ: elaborarea şi implementarea unui nou curriculum la nivel naţional; orientarea educaţiei către dezvoltarea competenţelor, abilităţilor şi aptitudinilor, o ofertă educaţională mai flexibilă; posibilitatea de a realiza parcursuri şcolare individualizate; responsabilizarea partenerilor sociali la probleme legate de educaţie. 3.Strategia M.Ed.C. pentru perioada 2006-2008 stabileşte o serie de8priorităţi ale politicii educaţionale M.Ed.C., cea de a treia fiind Calitatea. Direcţiile strategice M.Ed.C. pentru 2006—2008 sunt: Asigurarea egalităţii de şanse şi sporirea accesului la educaţie; Asigurarea calităţii educaţiei şi compatibilizarea sistemului naţional de învăţământ cu sistemul european de educaţie şi formare profesională; Descentralizarea şi creşterea gradului de autonomie a sistemului educativ, la nivelul unităţilor / instituţiilor de învăţământ; Stimularea educaţiei permanente; ITALIA 1.Decretul legislativ nr. 258 / iulie 1999 şi Decretul legislativ nr. 268 / noiembrie 2004, de înfiinţare şi reorganizare a “Institutul Naţional pentru Evaluarea SistemuluiEducaţional de Instruire şi Formare (INVaLSI)”. Înfiinţarea acestui institut are în vedere îmbunătăţirea şi armonizarea calităţii sistemului educaţional. Scopul institutului este de a evalua eficienţa şi a încadra evaluarea în contextul internaţional. Pentru instruirea şi formarea profesională, o asemenea evaluare priveşte exclusiv nivelurile esenţiale şi este efectuată ţinând cont de ceilalţi subiecţi instituţionali care funcţionează deja la nivel naţional în sectorul evaluării politicilor naţionale care urmăresc dezvoltarea resurselor umane. Pentru atingerea obiectivelor anterior precizate concurează şi instituţiile şcolare şi de formare, precum şi regiunile, provinciile şi localităţile în funcţie de zona de competenţă. 2.Legea nr. 53 din 28 martie 2003 privind normele generale referitoare la instrucţie şi la nivelele esenţiale de acţiune în materie de instrucţie şi formare profesională defineşte sistemul educaţional cu respectarea următoarelor principii de reformă a sistemului educaţional: a) promovarea învăţării toată viaţa şi asigurarea oportunităţilor pentru a atinge înalte niveluri culturale şi de dezvoltare a capacităţilor şi competenţelor, pentru integrarea în viaţa socială şi în lumea muncii, la nivel local, naţional şi european; 2.Politici şi legislaţie în domeniul educaţiei

ROMÂNIA Reforma educaţiei timpurii; Creşterea capacităţii instituţionale pentru elaborarea şi gestionarea proiectelor; Susţinerea, în manieră integrată, a educaţiei, cercetării şi inovării. În domeniul asigurării calităţii educaţiei şi al compatibilizării sistemului naţional de învăţământ cu sistemul european de educaţie şi formare profesională, strategia MEdC stabileşte ca primă coordonată: Asigurarea calităţii educaţiei. În acest demers, MEdC porneşte de la argumentul necesitatăţii pregătirii continue a resurselor umane specifice sistemului de învăţământ şi elaborarea ghidurilor de bune practici şi are în vedere următoarele rezultate: a) constituirea structurilor instituţionale ARACIS şi ARACIP; b) profesionalism, previzibilitate, rigurozitate şi transparenţă; c) elaborarea unor standarde şi indicatori de performanţă pentru acreditarea unităţilor şcolare. 4. Strategia de descentralizare a învăţământului preuniversitar, aprobată prin Memorandum de Guvernul României în decembrie 2005, are ca prim obiectiv: eficientizarea activităţii şi creşterea performanţelor instituţiilor educaţionale. ITALIA b) dobândirea unei formaţii spirituale şi morale, dezvoltarea conştiinţei istorice şi de apartenenţă la comunitatea locală, la comunitatea naţională şi la civilizaţia europeană; c) asigurarea dreptului la instrucţie şi formare cel puţin 12 ani; d) dezvoltarea activităţii motorii şi a competenţelor ludico- sportive; e) valorizarea profesională a personalului didactic; f) încurajarea iniţiativelor de formare iniţială şi continuă a personalului; g) sprijinirea dascălilor în scopul recuperării cheltuielilor pentru autoinstruire ; h) valorizarea profesională a personalului administrativ, tehnic şi auxiliar; i) intervenţia împotriva dispersării şcolare şi pentru realizarea dreptului-obligaţiei la instrucţie şi formare; l) dezvoltarea instrucţiei şi formării tehnice superioare şi pentru educaţia adulţilor; m) adecvarea structurilor de edificii şcolare. 3.Decretul legislativ nr .59 / 2004 referitor la primul ciclu de şcolarizare (nivelul primar şi nivelul secundar inferior). 4.În aprilie 2005 au fost emise două Decrete legislative: - primul asigură dreptul la educaţie şi formare pentru cel puţin 12 ani sau până când elevul obţine o calificare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. Este astfel reglementat primul ciclu de şcolarizare, ciclul secundar şi sistemul formării vocaţionale;

ROMÂNIA 5.Legea nr. 87/2006 pentru aprobare a O.U.G.nr.75 / 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei: defineşte conceptul de calitate în educaţie, ca fiind:”ansamblul de caracteristici ale unui program studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.”; precizează rolurile şi responsabilităţile fiecărui “actor” implicat în asigurarea şi evaluarea internă sau externă a calităţii educaţiei; descrie cadrul de implementare a sistemului de management al calităţii în unităţile de învăţământ; stabileşte cele trei domenii (capacitate instituţională, eficacitate educaţională, managementul calităţii) şi 15 criterii pe baza cărora se realizează atât evaluarea internă, cât şi cea externă; 6. H.G. nr.1258/2005 privind aprobarea R.O.F. al ARACIP 7.Codul de etică profesională al experţilor în evaluare şi acreditare, aprobat prin O.M.Ed.C nr. 5337/ 2006; 8. Metodologia de selecţie şi formare a experţilor în evaluare şi acreditare, aprobată prin O.M.Ed.C nr. 5338/ 2006; 9.Standardelenaţionalede autorizare de funcţionare provizorie şi standarde naţionale de acreditare şi evaluare periodică , ,aprobate prin H.G. nr.21/ ianuarie 2007. 10.Metodologia de evaluare instituţională a organizaţiilor furnizoare de educaţie, aprobată prin H.G. nr. 22/ ianuarie 2007. ARACIP are în lucru următoarele proiecte legislative: Standarde de referinţă Tarife pentru obţinerea autorizării/ acreditării ITALIA - cel de al doilea Decret legislativ reglementeazăalternanţa şcoală – muncă, care presupune formarea pe parcursul ciclului secundar de şcolarizare, fie în sistem liceal, fie pe o filieră vocaţională, în scopul de a oferi elevilor nu numai cunoştinţe de bază, dar şi aptitudini care să satisfacă cerinţele pieţei muncii. Astfel, elevii cu vârsta de 15 ani îşi pot continua formarea până la 18 ani prin apelarea la această alternativă şcoală – muncă. 5.În urma ultimelor alegeri parlamentare, noul Guvern a conturat un nou scenariu în domeniul educaţiei. Noul Minister al Educaţiei Publice a introdus câteva amendamente în sistemul educaţional, care se referă la: Reintroducerea comisiilor de examinare mixte pentru nivelul secundar superior, compuse atât din membri din interiorul, cât şi din afara şcolii şi conduse de un Preşedinte din afara şcolii; Reintroducerea necesităţii obţinerii aprobării Consiliului Profesoral (Collegio dei docenti) pentru a promova examenul; 6.Directiva Ministerială din 25 august 2006 modifică procedurile de evaluare a sistemului educaţional şi de formare, realizate de INVaLSI, şi completează amendamentele Directivei nr. 27/ martie 2006. Modificările introduse se referă la: Evaluarea sistemului de învăţământ, nu a unei singure şcoli sau a unui singur elev, la sfârşitul anului şcolar 2006/ 2007; Evaluarea iniţială a elevilor la începutul anului 2006- 2007, prin intermediul unor teste distribuite într-un eşantion de şcoli, de către inspectori externi; Pregătirea unor modele ale examenului de stat pentru institutele tehnice şi vocaţionale.

ROMÂNIA ITALIA 3.Structura celor două sisteme de învăţământ Piaţa muncii Nivel a, b Ucenicie Specializare Formare pentru examenul de stat Primul nivel universitar Licee de artă Licee clasice Licee economice Licee ling- vistice Licee de muzică Licee ştiin- ţifice Licee tehnologice Licee de ştiinţe socio- umane Educaţie vocaţională şi formare Şcoala secundară inferioară (11 – 14 ani) Şcoala primară (6 – 11 ani) Nivel pre – primar (peste 3 ani)

ROMÂNIA Principiile strategice care vor fi urmărite în toate fazele de elaborare şi de aplicare (analiză, dezvoltare, negociere, implementare, evaluare, revizuire) a procesului de descentralizare a sistemului de învăţământ din România sunt: Răspunderea publică Autonomia instituţională Apropierea centrului de decizie de locul actului de educaţie Transparenţa actului decizional Valorizarea resursei umane Subsidiaritatea Diversitatea culturală şi etnică. Strategia de descentralizare, care va fi implementată în perioada 2007 – 2010, va produce schimbărimajore în managementul învăţământului, la nivel naţional, regional / judeţean şi local. Principalele schimbări aşteptate sunt: Transferul ponderii decizionale de la nivelurile naţional şi regional al sistemului de învăţământ la nivel local. Consiliul de Administraţie, cu o structură schimbată, va deveni principalul organism de decizie de la nivelul unităţii şcolare. Totodată, va creşte rolul directorului, ca organ executiv pentru deciziile esenţiale, dar şi deliberativ pentru deciziile curente; Creşterea autorităţii de decizie a Consiliului local, devenit partenerul privilegiat al şcolii din comunitate, atât prin participarea la activitatea Consiliului de administraţie, cât şi, mai ales, în plan financiar. Relaţiile de subordonare, existente în prezent, vor trebui înlocuite cu relaţii de coordonare între şcoală şi comunitatea locală. ITALIA Autonomia sistemului de învăţământ italian se constituie într-un demers dinamic ce presupune implicare şi responsabilitate, dar şi o gândire strategică şi control. Conceptul nu reprezintă un scop în sine, ci se înscrie în strategia naţională a Italiei şi are menirea de a crea un sistem de învăţământ organizat, administrat şi finanţat conform normelor europene în ceea ce priveşte asigurarea calităţii procesului instructiv-educativ, adecvarea ofertei educaţionale la interesele şi cerinţele beneficiarilor, precum şi la nevoile socetăţii. Componentele autonomiei: Curriculumul Naţional, cu cele două componente- curriculum nucleu şi curriculum la decizia şcolii- este mult mai stabil în învăţământul italian, raportul fiind de 80% la 20%. Planurile de învăţământ şi programele şcolare sunt elaborate de Comisii Naţionale, dar în învăţământul italian instituţia şcolară are mai multă autonomie; planul de studiu este personalizat, conţinând pe lângă nucleul fundamental, omogen la nivel naţional, aspecte şi interese specifice regiunii, culturii, tradiţiilor şi realităţilor locale. Evaluarea periodică şi anuală este asigurată de Institutul INVaLSI, care evaluează cunoştinţele şi abilităţile elevilor. Evaluarea realizată de acest Institut Naţional se concretizează în examene la sfârşit de ciclu de învăţământ. Reţeaua şcolară cuprinde, după şcoala primară de cinci ani, şcoala secundară de gradul I( cu durata de trei ani), urmată de un ciclu secundar, care conţine sistemul liceal sau de instruire şi formare profesională. 4.Direcţii de reformă a celor două sisteme de educaţie: România – descentralizare, Italia - autonomie

ROMÂNIA Modificarea atribuţiilor ISJ. Modificarea atribuţiilor M.Ed.C şi a instituţiilor / agenţiilor subordonate – care se vor orienta cu precădere spre decizii la nivel politic şi strategic. Negocierea inter-instituţională va fundamenta întreg procesul decizional. Pentru a reduce riscurile legate de implementarea descentralizării, va fi aplicată şio strategie naţională de informare şi de promovarea proiectuluiîn rândul părţilor interesate (pentru diminuarea riscurilor din prima categorie), dar şi politici naţionale privind diminuarea riscurilor. Aceste politici se referă la: Colaborare interministerială şi constituirea sprijinului politic; Armonizarea legislativă; Operaţionalizarea clară şi adecvată a politicilor şi strategiilor atât în plan legislativ, cât şi prin elaborarea unor ghiduri sau manuale de procedură; Construcţia instituţională – mai ales noile consilii de administraţie – şi distribuirea adecvată a noilor roluri şi funcţii manageriale; Formarea unitară a părţilor interesate din cadrul sistemului de învăţământ şi din afara lui; Monitorizarea atentă şi evaluarea continuă a procesului; Reducerea riscului financiar prin crearea rezervelor de intervenţie în cazuri speciale; Optimizarea sistemului informaţional de sprijin al deciziei. ITALIA Unităţile de învăţământ nu au o cifră de şcolarizare impusă de autorităţile centrale. Sistemul liceal cuprinde licee artistice, clasice, economice, muzicale şi coregrafice, ştiinţifice şi tehnologice. Liceul se finalizează cu un ,,examen de stat”, care permite accesul la orice universitate. Şcoala italiană îşi propune, de la început, ,,alfabetizarea” şi într-o altă limbă a Uniunii Europene, urmând apoi studierea celei de a doua limbi în ciclul secundar. De asemenea, în şcoală se realizează aprofundarea tehnologiei informatice. Conducerea şi administrarea unităţilor de învăţământ se realizează de către consilii şcolare sub dirijarea unui director – manager, care, în mod obligatoriu, este cadru didactic. Consiliile profesorale îşi asumă sistemul de asigurare a calităţii din unitatea şcolară, stabilind indicatorii, procedurile privind asigurarea calităţii, chestionarele pentru părinţi. Unităţile de învăţământ sunt controlate la trei ani de către ministerul public şi oficiile regionale, acestea fiind reprezentanţii ministerului în teritoriu. În Italia nu există o agenţie sau o altă instituţie corespunzătoare ARACIP-ului din România. Finanţarea unităţilor de învăţământ din Italia se face de către ministerul public prin banii prevăzuţi de către bugetul de stat, dar, spre deosebire de situaţia din ţara noastră, în Italia activitatea unităţii şcolare este gândită numai în proiecte, suma bugetelor proiectelor constituind aproape în întregime bugetul instituţiei. Părinţii pot finanţa unitatea de învăţământ, cunoscând nevoile ei reale de fonduri, dar primesc, periodic un raport al cheltuielilor efectuate.

ROMÂNIA Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate. Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe. Pentru evaluarea externăa calităţii educaţiei se înfiinţează, prin O.U.G. nr.75/ 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/ 2006 , Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP). Asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie, în conformitate cu standardele în vigoare. Metodologia asigurării calităţii educaţiei, conform Legii nr. 87/ 2006, cuprinde următoarele componente: Criteriul: aspect fundamental de organizare şi funcţionare a unei organizaţii furnizoare de educaţie. Standardul: descrierea cerinţelor, formulate în termeni de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie (vezi Anexa nr.1) ITALIA Calitatea şcolii, ca mijloc de satisfacere a cerinţelor şi nevoilor elevilor, părinţilor, pieţei muncii şi societăţii în general, este asigurată printr-o cercetare continuă orientată spre îmbunătăţirea, deopotrivă, a: pregătirii profesorilor, organizării şcolii, utilizării noilor tehnologii, evaluării procesului de învăţământ şi a evaluării rezultatelor finale. Calitatea sistemului de învăţământ şi calitatea sistemelor de evaluare sunt într-o strânsă legătură, deoarece: evaluarea calităţii în educaţie este utilă pentru a creşte valoarea acţiunilor, a proiectelor şi a oamenilor fără a-i judeca. Calitatea nu înseamnă doar „satisfacţia clientului” şi rezultate bune pe termen scurt, ci şi o modalitate de a stimula o reflecţie activă asupra coerenţei dintre “intrări” şi ”ieşiri” în cadrul unui proces de îmbunătăţire continuă; evaluarea calităţii este fundamentală în cadrul procesului de învăţământ dintr-o şcoală deoarece furnizează o direcţie acţiunilor de cercetare şi îmbunătăţire continuă, permite un control al rezultatelor pe plan educaţional dar şi organizaţional, valorizează identitatea culturală şi misiunea şcolii, identifică “punctele tari” şi “punctele slabe”, legitimează autonomia proceselor de învăţământ furnizate şi a rezultatelor obţinute, asigură coparticiparea tuturor “actorilor” implicaţi în viaţa şcolii, atrage atenţia asupra dimensiunii calitative a actului educaţional; Evaluarea calităţii în educaţie contribuie la îmbunătăţirea: motivaţiei profesorilor în a preda şi a motivaţiei elevilor în a învăţa; 5.Abordarea “calităţii educaţiei”în sistemele de învăţământ din România şi Italia

ROMÂNIA Standardul de referinţă: descrierea cerinţelor care definesc un nivel optim de realizare (vezi Anexa nr.2) Indicator de performanţă: instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităţi. Procese: Planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării; Monitorizarea rezultatelor; Evaluarea internă a rezultatelor; Evaluarea externă a rezultatelor; Îmbunătăţirea continuă a rezultatelor. Domenii: Capacitate instituţională: structură, management şi resurse; Eficacitate educaţională: programe de studiu, rezultatele învăţării, activitatea de cercetare ştiinţifică, metodică şi financiară; Managementul calităţii: strategii, structuri, proceduri, sistem informaţional, accesibilitate, transparenţă. ITALIA structurii disciplinelor de studiu şi a metodologiei cercetării; psihologiei educabilului; procesului de alegere a metodelor şi tehnicilor didactice; activităţilor extraşcolare şi a integrării în societate; capacităţii de autoevaluare şi orientare personală; utilizării noilor metode de informare/ comunicare prin intermediul tehnologiei informaţiei. Auto-evaluarea este fundamentală în procesul îmbunătăţirii continue. Evaluarea unei şcoli trebuie să ia în considerare atât complexitatea variabilelor ce caracterizează fiecare plan educaţional, cât şi criteriile de eficacitate şi eficienţă ale fiecărui serviciu oferit. În scopul îmbunătăţirii continue şi al armonizării calităţii sistemului de instruire, Institutul INVaLSI efectuează verificări periodice şi sistematice ale cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor şi ale calităţii ofertei formative a instituţiilor şcolare şi de formare. ( v. Anexa 3).

ROMÂNIA Elementele fundamentale ale sistemului de asigurare a calităţii educaţiei ITALIA Elementele fundamentale ale sistemului de asigurare a calităţii educaţiei 6.Instituţii responsabile şi instrumente utilizate în asigurarea şi evaluarea calităţii în educaţie Valorile promovate prin educaţie Principiile calităţii educaţiei Valorile promovate prin educaţie Principiile calităţii educaţiei Standarde de calitate proprii ale fiecărei şcoli Standarde de calitate naţionale Evaluarea Asigurarea (internă şi externă) calităţii a calităţii şi educaţiei educaţiei Evaluarea Asigurarea internă şi calităţii externă* a şi educaţie calităţii educaţiei

ROMÂNIA Actorii implicaţi în asigurarea calităţii educaţiei sunt: Actorii educaţionali (cadrele didactice, elevii, părinţii, conducerea şcolii etc.) – cu rol în producerea şi generarea educaţiei de calitate; Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, organizată în fiecare şcoală – cu rol de evaluare internă a calităţii serviciilor educaţionale oferite; Inspectoratele şcolare judeţene – care au rolul de control al calităţii educaţiei; Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul preuniversitare (ARACIP) – care are rolul de evaluare externă a calităţii educaţiei; Ministerul Educaţiei şi Cercetării – cu rol de reglementare şi de implementare a modalităţilor de organizare, control şi evaluare a sistemul naţional de învăţământ. Alături de ARACIP, în evaluarea externă a calităţii educaţiei unităţilor de învăţământ preuniversitar din România, mai intervin şi următoarele instituţii: Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC), Serviciul Naţional de Examinare şi Evaluare (SNEE) şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT). ITALIA În Italia, ca urmare a autonomiei şcolilor, se pune mare accent pe evaluarea internă (autoevaluarea) fiecărei unităţi de învăţământ, evaluare realizată pe bază de criterii şi metodologii proprii. Actorii implicaţi în asigurarea calităţii educaţiei sunt: Actorii educaţionali (cadrele didactice, elevii, părinţii, conducerea şcolii etc.) – cu rol în producerea, generarea şi evaluarea internă a calităţii educaţiei; *Institutul Naţional pentru Evaluarea Sistemului Educaţional de Instruire şi Formare – care are rolul de evaluare externă a pregătirii elevilor şi cursanţilor la diverse cursuri de formare, precum şi a calităţii serviciilor educaţionale oferite de şcoli; Ministerul Educaţiei Publice– cu rol de reglementare şi de implementare a modalităţilor de organizare, control şi evaluare a sistemul naţional de învăţământ preuniversitar (activitatea învăţământului universitar fiind reglementată de un alt minister şi anume Ministerul Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării). Alături de aceste instituţii, la nivel regional, există Institutele Regionale de Cercetări Educative (IRRE) care efectuează studii, cercetări şi acordă consultanţă şcolilor şi altor furnizori de educaţiei pe domeniul asigurării şi evaluării calităţii în educaţie. Unul dintre aceste Institute, respectiv cel din Regiunea Lazio, cu sediul în Roma, a fost partenerul extern al ARACIP în cadrul Programului Leonardo da Vinci “Eforturi comune pentru asigurarea calităţii educaţiei”.

ROMÂNIA Instituţii cu rol în evaluarea externă a calităţii educaţiei ITALIA Instituţii cu rol în evaluarea externă a calităţii educaţiei • Ministerul Educaţiei şi Cercetării • emite acte normative şi norme specifice de aplicare a lor în • procesul de evaluare a sistemului naţional de învăţământ- • Ministerul Educaţiei Publice • realizează şi coordonează, împreună cu Ministerul • Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării, Sistemul Naţional • de Evaluare (NES), prin care urmăreşte monitorizarea • calităţii serviciilor educaţionale furnizate de toate • şcolile din Italia şi pe care îl implementează prin • Intermediul Institutului INVaLSI- ARACIP SNEE CNDIPT Institutul Naţional pentru Evaluarea Sistemului Educaţional (INVaLSI) : Instrumente de evaluare: -standarde de evaluare a elevilor pentru fiecare disciplină şi fiecare an şcolar, precum şi descriptorii de performanţă asociaţi Instrumente de evaluare: -curriculum specific, predare- învăţare, certificate de competenţă profesională, standarde, proceduri şi manuale de asigurarea şi evaluarea calităţii Instrumente de evaluare: -standarde de evaluare, fişe de auto-evaluare şi de evaluare externă având o structură similară, standarde de referinţă şi indicatori de performanţă, metodologia de evaluare instituţională Instrumente de evaluare: -probe pentru evaluarea competenţelor cognitive ale elevilor şi a adulţilor care parcurg un curs de formare, interviuri pe focus-grupuri, chestionare pe diverse teme din domeniul socio – cultural

ANEXE Anexa 1: Structura standardelor naţionale de evaluare pentru unităţile de învăţământ preuniversitar din România • Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termeni de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi de educaţie. • Standardele de autorizare şi cele de acreditare sunt standarde naţionale, aprobate prin H.G. nr. 21/ ianuarie 2007, se aplică învăţământului preuniversitar de stat şi particular, şi se referă la domeniile prevăzute de art. 10 din O.UG 75/2005, aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr. 87/2006. Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu sunt formulaţi indicatori, iar la fiecare indicator sunt definiţi descriptori.Descriptorii sunt enunţuri care stabilesc, în mod concret şi observabil, cerinţele minime pe care organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să le îndeplinească, pentru fiecare indicator, în vederea acreditării.

Anexa 2: Structura standardelor de referinţă propuse de ARACIP pentru unităţile de învăţământ preuniversitar din România • Standardul de calitate (de referinţă) reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial. • Standardele de referinţă se referă la domeniile prevăzute de art. 10 al. OUG 75/2005. Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu sunt formulaţi indicatori, iar la fiecare indicatori sunt definiţi descriptori. Descriptorii sunt enunţuri care stabilesc, în mod concret şi observabil, cerinţele de calitate pe care organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să le îndeplinească, pentru fiecare indicator şi pentru fiecare nivel de calitate. Pentru standardele de calitate (de referinţă), descriptorii vor fi organizaţi pe trei niveluri: minimal, optimal (de referinţă propriu-zis) şi de excelenţă. • Nivelul minimal(M) reprezintă nivelul “de funcţionare” (stabilit prin standardele de acreditare) menţinut, ajustat şi îmbunătăţit în mod conştient în vederea satisfacerii nevoilor beneficiarilor direcţi şi indirecţi de educaţie şi pentru mulţumirea acestora. • Nivelul optimal (de referinţă propriu-zis) (O) reprezintă, „valoarea adăugată”, contribuţia efectivă a şcolii la educaţie, ceea ce organizaţia şcolară adaugă la valorile de “intrare” (referitoare la elevi, mediul socio-economic şi cultural, resurse etc.). Din această perspectivă, un progres în calitate reprezintă creşterea nivelului de realizare a obiectivelor asumate prin documente normative şi reglatoare, de la nivel naţional şi local, ca urmare a îmbunătăţirii interne a calităţii. • Nivelul de excelenţă (E) reprezintă rezultatele deosebite şi elementele de originalitate prin care furnizorul de educaţie îşi defineşte personalitatea proprie, prin care îşi atrage clienţii şi beneficiarii şi care se constituie ca exemple de bună practică şi „ţinte de referinţă” („benchmarks”) pentru alţi furnizori. • Pentru nivelurile minimal şi optimal descriptorii au valoare indicativă, în timp de pentru nivelul de excelenţă descriptorii au valoare orientativă – furnizorul de educaţie având libertatea de a-şi defini şi promova şi alţi indicatori şi descriptori de excelenţă, în conformitate cu specificul instituţional, tradiţii, resurse etc. • Cele trei niveluri de calitate sunt cumulative: realizarea nivelului minim este obligatorie pentru nivelul de referinţă;nu poate exista excelenţă în nici un domeniu în care performanţa nu se ridică la nivel „optimal”.

Anexa 3– Instrument de evaluare instituţională utilizat în Italia • Chestionar de evaluare internă a calităţii educaţiei recomandat de INVaLSI (utilizat în Şcoala Medie “Viale Manzoni”) – Italia: • Partea I • 1. Ce modalităţi de comunicare cu parinţii adoptă şcoala ? • □ Discuţii cu cadrele didactice (periodice) • □ Discuţii cu cadrele didactice (ocazionale) • □ Comunicare în scris • □ Sedinţe cu părinţi • □ Altele • Întâlnirile periodice cu părinţii au ca scop : • □ Amendamente la regulamentul şcolar • □ Oferta educaţională • □ Vericarea periodică a respectării ofertei educaţionale • □ Criterii de evaluare • □ Proiectele şcolii • □ Activitatea din teritoriu • □ Proiecte europene • □ Reforma • □ Portofoliile • □ Orientarea şcolară • □ Altele • 3. Existenţa unei pagini speciale pentru informarea părinţilor, pe site-ul şcolii • □ Da • □ Nu • 4.Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate: • ..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

5.Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei : • ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • Partea a II-a • 6. Activităţile de formare ale părinţilor la care aţi participat/coparticipat în ultimii 5 ani • □ Da • □ Nu • 7. La ce fel de activităţi de formare aţi participat : • □ Psihologia copilului • □ Comunicare - relaţionare • □ Autonomie • □ Reformă • □ Altele • Câţi participanţi au fost ? • □ Sub 20 • □ Între 20-40 • □ Peste 40 • 9. Ce fel de resurse s-au folosit : • □ Profesorii proprii • □ Profesorii asociaţi • □ Experţi externi • □ Altele • 10. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate : • ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei : • ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • Partea a III-a • 12. Realizează şcoala evaluarea periodică ? • □ Da • □ Nu

13. Indicaţi modalităţile : • □ Chestionare anonime • □ Interviuri • □ Altele • 14. Dacă DA, indicaţi parametri evaluaţi pentru a atinge obiectivele urmărite : • □ Eficacitatea • □ Eficienţa • □ Calitatea • □ Altele • 15. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate: • ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • 16. Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei : • ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • Partea a IV-a • 17. În organizarea şcolii, există servicii extraşcolare : • □ Pregătire suplimentară • □ Medic şcolar • □ Autobuz şcolar • □ Acces la biblioteca şcolii • □ Altele • 18. Şcoala oferă servicii de consultanţă şi/sau suport familial ? • □ Da • □ Nu • 19. Dacă da, indicaţi care : • □ Consiliere psihologică • □ Pregătire supălimentară cu unii elevi • □ Altele • 20. Şcoala organizează activităţi culturale şi/sau de recreere : • □ Da • □ Nu

21. Dacă da, indicaţi care: • □ Sport • □ Cinema • □ Teatru • □ Muzicale • □ Intercultural • □ Altele • 22. Dintre activităţile de mai sus, specificati activitatea cu cel mai mare interes • □ Sport • □ Cinema • □ Teatru • □ Muzica • □ Interculturale • □ Altele • 23. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate: • ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • 24. Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei : • ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • Partea a V-a • 25. Există un consilier pentru părinţi? • □ Da • □ Nu • 26. Părinţii participă activ la : • □ Lecţii • □ Seminarii • □ Teste • □ Proiecte • □ Altele

27. Există activităţi finanţate de minister • □ Da • □ Nu • 28. Dacă da, indicaţi ce fel de activităţi sunt: • □ Participări cu şcoala la activităţi extraşcolare • □ Vizite culturale • □ Activităţi recreative/culturale • □ Altele • 29. Elevii participă la completarea chestionarelor de evaluare a calităţii în proporţie de: • □ Sub 20% • □ Între 20% şi 40% • □ Între 40% şi 60% • □ Peste 60% • 30. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate: • ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… • 31. Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei : • …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Calitatea în educaţie: definire, modalităţi de realizare şi evaluare