E N D
SalvatiCopiii Salvati Copiii este o organizatie neguvernamentala nationala, non-profit, de utilitate publica, care promovează din 1990 drepturile copilului în România bazându-se pe activitatea voluntara a membrilor sai. În prezent, organizatia desfasoara programe în 20 localitati, are filiale în 13 judete si in Bucuresti, peste 6.000 de membri şi mai mult de 1.000 de voluntari, în majoritate tineri. Organizatia Salvati Copiii este membră a Salvati Copiii International, cea mai mare organizatie independentă din lume de promovare a drepturilor copiilor, ce cuprinde 29 de membri şi desfasoara programe în peste 120 de tari.
SI NOI AVEM DREPTURI Programul a debutatîncă de la înfiintarea Organizaţiei Salvati Copiii, în aprilie 1990, cu scopul de a educa copiii şi specialistii care lucrează cu copii în spiritul ideilor si a principiilor Convenţiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Proiectul cuprinde anual circa 10000 de copii şi se derulează în toate filialele organizaţiei, un rol foarte important avându-l tinerii voluntari. OBIECTIVELEPROIECTULUI: • diseminarea ideilor şi a principiilor Convenţiei ONU la nivelul diferitelor medii sociale; • schimbarea mentalitatilor despre copil şi drepturile sale; • educarea copiilor în vederea constientizarii propriilor drepturi şi responsabilităţi; • cresterea gradului de respectare a drepturilor copilului; • implicarea copiilor şi a tinerilor în procesul de educaţie/autoeducaţie, informare şi monitorizare.
Scurtă istorie • 1906 - Englatyne Jebb înfiinţează Organizaţia Salvaţi Copiii în Marea Britanie, prima de acest fel în lume • 1923 – Englatyne Jebb elaborează un document special în 5 puncte “Declaraţia Drepturilor Copilului” • 1924 - “Declaraţia Drepturilor Copilului” este adoptată de Liga Naţiunilor Unite • 1948 – Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adoptă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; • 20 noiembrie 1959 – 82 de state ale Organizaţiei Naţiunilor Unite adoptă Declaraţia Drepturilor Copilului (10 articole, era inclus conceptul de “interesul superior al copilului”) • 1979 – proclamat Anul Internaţional al Copilului; anul în care s-a propus elaborarea Convenţiei privitoare la respectarea drepturilor copilului • 20 noiembrie 1989 – Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia Drepturilor Copilului ce a devenit lege internaţională • România ratifică Convenţia prin Legea nr. 18/1990
Convenţia ONU Structura Divizare pe 4 părţi : • Preambulul – contextul în care a fost elaborată Convenţia • Partea I (art. 1 - 41) conţine drepturile tuturor copiilor • Partea II (art. 42 - 45) prevede monitorizarea şi implementarea Convenţiei • Partea III (art. 46 - 54) acoperă proceduri pentru intrarea sa în vigoare
Conţinut 54de articole distincte care definesc principii, diferite tipuri de drepturi şi procese : • Măsuri generale de implementare • Definiţia copilului • Principii generale • Drepturi civile şi libertăţi • Mediul familial şi îngrijire alternativă • Sănătate şi bunăstare • Educaţie, timp liber şi activităţi culturale • Măsuri speciale de protecţie
Principii Interesul superior al copilului Supravieţuire şi dezvoltare Non - discriminare Participare
Non - discriminare • Art. 2 “Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sunt enunţate în prezenta convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor careţin de jurisdicţia lor, fără nici o distincţie, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie publică sau altă opinie a copilului sau a părinţilor sau a reprezentanţilor lor legali, de originea lor naţională, etnică sau socială,de situaţia lor materială, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de altă situaţie”
Non - discriminare • “Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca copilul să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancţiuni motivate de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau convingerile părinţilor săi, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale”
Interesul superior al copilului • “în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate” (Art. 3 – Convenţia ONU) • orice reglementari adoptate în domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, încheiat în acest domeniu sesubordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului (Legea 272/2004)
Interesul superior al copilului • este impus inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat în mod legal. • va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti. • persoanele prevazute la alin. anterior sunt obligate sa implice familia în toate deciziile, actiunile si măsurile privitoare la copil si să sprijine îngrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia în cadrul familiei
Interesul superior al copiluluitrebuie sa fie luat in considerare, in mod individual mai ales in situatiile legate de: 1) separarea copilului de parinti: copilul nu va fi separat de parinti impotriva vointei lor, cu ,,exceptia situatiei in care autoritatile decid sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este necesara in interesul superior al copilului;
Interesul superior al copiluluitrebuie sa fie luat in considerare, in mod individual mai ales in situatiile legate de: 2) responsabilitatile parintesti: ambii parinti au principala responsabilitate pentru cresterea copiilor, iar ,,interesul superior al copilului va constitui principala lor preocupare“;
Interesul superior al copiluluitrebuie sa fie luat in considerare, in mod individual mai ales in situatiile legate de: 3) lipsirea de mediul familial: copiii lipsiti temporar sau permanent de mediul lor familial sau cei care, pentru protejarea interesului lor superior, nu pot fi lasati in acest mediu, sunt indreptatiti sa beneficieze de protectie si asistenta speciale;
Interesul superior al copiluluitrebuie sa fie luat in considerare, in mod individual mai ales in situatiile legate de: 4)restrictionarea libertatii: copiii care sunt privati de libertate trebuie sa fie separati de adulti, ,,cu exceptia cazurilor in care se considera ca nu este in interesul copilului sa se procedeze astfel“;
Interesul superior al copiluluitrebuie sa fie luat in considerare, in mod individual mai ales in situatiile legate de: 5) audierile in instanta in cazurile de natura penala care implica un minor: parintii sau reprezentantii legali ai copilului trebuie sa fie prezenti.
Supravieţuire şi dezvoltare • Art. 6.1 “Statele părţi recunosc că orice copil are un drept inerent la viaţă” • Art. 6.2 “Statele părţi vor asigura în toată măsura posibulului supravieţuirea şi dezvoltarea copilului”
Participarea • “statele părţi vor garanta copilului capabil de discernământ, dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îi priveşte, opiniile copilului fiind luate în considerare, avându-se în vedere vârsta sa şi gradul său de maturitate” • “în acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură juridică sau administrativă care-l priveşte” (Art. 6)
Legislaţia în vigoare privind drepturile copilului • În România, drepturile copilului sunt reglementate prin Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului • Aceasta introduce noi reglementări în sensul că: • se armonizează cu prevederile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, precum şi cu alte documente internaţionale ratificate de către România. • are în vedere toţi copiii , fără nici o discriminare, garantându-se pentru toţi, în mod egal, aceleaşi drepturi • reglementează clar care este rolul părinţilor în creşterea şi dezvoltarea copiilor, al colectivităţii locale, precum şi a statului • diversifică serviciile pentru copil şi familie, astfel încât acestea să fie cât mai aproape de domiciliul fiecăruia, pentru menţinerea unităţii familiei şi pentru a o ajuta să-şi asume responsabilitatea faţă de creşterea şi educarea copiilor.
Legislaţia în vigoare privind drepturile copilului Acestea reglementări privesc: 1.Drepturile copilului • Se precizează pentru prima data în mod explicit că părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului; • Tot pentru prima oara se precizează că intervenţia statului este una complementară, astfel încât va dispărea mentalitateapotrivit căreia statul s-arputea substitui oricând şi oricum părinţilor; • Exercitarea drepturilor copilului poate deveni efectivă prin raportarea permanentă şi la obligaţiile care revin părinţilor, autorităţilor publice sau societăţii în general; • A devenit operaţională exercitarea de către ambii părinţi a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti în cazul divorţului; • Sunt excluse încălcări sau limitări a exercitării drepturilor părinteşti prin acte administrative;
Legislaţia în vigoare privind drepturile copilului 2. Protecţia Specială a Copilului • protecţia specială- definită ca fiind ansamblul măsurilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinţilor sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora; • Se introduce obligaţia autorităţilor locale de a acorda asistenţă specială copilului, cu scopul promovării creşterii, îngrijirii şi educării copilului în familie, fiind astfel posibilă prevenirea şi eliminarea situaţiilor care pot duce la separarea copilului de familia sa. • Înfiinţarea şi diversificarea serviciilor la nivel local, cât mai aproape de domiciliul beneficiarilor, face posibilă evitarea sau luarea în ultimă instanţă a măsurilor care presupun separarea copilului de părinţii săi. • Sunt introduse noi instrumente de lucru (un plan individualizat de protecţie şi de servicii) pentru a se răspunde cât mai adecvat nevoilor concrete ale fiecărui copil în parte.
Instituţii cu atribuţii în domeniul drepturilor copilului • Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului – monitorizează respectarea drepturilor şi principiilor stabilite in Legea 272/2004 şi Convenţia ONU, coordonează şi controlează activitatea de protecţie a copilului • Avocatul Poporului - apără drepturileşi libertăţile copilului în raporturile acestora cu autorităţile publice, pentru a promova şi îmbunătăţi condiţia copilului • Comisia pentru Protecţia Copilului- se pronunţă cu privire la stabilirea unei măsuri de protecţie a copilului (plasamentul la o familie, la un asistent maternal,la un centru de plasament, supravegherea specializată etc)
Instituţii cu atribuţii în domeniul drepturilor copilului • Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului care oferă următoarele servicii: • Intervenţie în caz de abuz şi neglijenţă; • Evaluarea copilului care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală dar nu răspunde penal; • Protecţie a copilului în regim de urgenţă şi a copiilor străzii; • Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriilor • Identifică situaţiile în care e necesară acordarea de servicii sau prestaţii copiilor sau familiei sale şi le acordă celor îndreptăţiţi • Efectuează anchete sociale în procesele de divorţ, pentru minorii cu probleme de comportament, în vederea instituirii tutelei în situaţiile constatate etc
Monitorizarea Drepturilor Copilului • Art 4. al Conventiei ONU – specifica obligatia statelor parti de a implementa si de a monitoriza drepturile copilului, de a lua “toate masurile legislative, administrative si de orice alta natura necesare in vederea punerii in aplicare a drepturilor recunoscute in prezenta conventie ”
Consiliul copiilor SPUNE! • 43% din copiii li se întâmplă să nu fie ascultaţi atunci cândîşi spun părerea (la şcoală - 26%, 14% nu sunt luaţi în seamă de către colegi, 12%- de către profesori,12% au răspuns că acest lucruli se întâmplă în familie.) • 63% din copii au răspuns afirmativ şi 34%, negativ – părerealor este luată în considerare în şcoala în care învaţă: consiliile elevilor şi implicarea copiilor în consiliile profesorilor ori în organizarea unor activităţi în cadrul şcolii sau extraşcolare
DAR….. • 70,9% dintre elevii chestionaţi în cadrul studiului * nu au apelat niciodată laacest for şi, dintre aceştia, doar o mică parte cred că părerealor a fost luată în considerare • majoritatea elevilor au fost informaţi despre regulamentul şcolii, dar doar 6,5 % au avut posibilitatea de a-l modifica • 41% din copiii care au spus că şcoala lor are orevistă proprie au afirmat că elevii sunt implicaţi în scrierea acesteia, în timp ce 59% nu au ştiut să spună dacă şi cum sunt elevii implicaţi în scrierea revistei. * studiul „Situaţiarespectării drepturilor copilului în România”- OrganizaţiaSalvaţi Copiii
Standardele minime de respectat in participare Bazate pe 4 principii de participare: • O abordare etică: transparenţă, onestitate, responsabilitate • Un mediu prietenos pentru copii • Egalitatea şanselor • Participarea promovează siguranţa şi protecţia copiilor
Modalitati de implicare a tinerilor • Consiliul elevilor/parlamentul copiilor • Proiecte • Staff • Educatori de la egal la egal • Grupuri de initiativa • Proiecte media – radio, reviste scolare, colaborari cu mass media profesionista
Nu uitaţi! • Toate acţiunile trebuie să urmărească în permanenţă asigurarea interesului superior al copilului. • Trebuie stabilit şi pus în practică un proces transparent de selecţie a tinerilor participanţi la activitati/procesul consultativ. • Copiilor trebuie să li se ofere informaţii referitoare la procesul la care vor participa. • Procesul trebuie gândit şi proiectat împreună cu copiii şi tinerii care vor fi implicaţi
Va multumesc! Filiala Iaşi Iasi, Str.Buridava 10 Tel./Fax: 0332 418 722 0232 219986 E-mail: iasi@salvaticopiii.ro