Politologie

1. Politologie

2. Preliminarii Probleme autohtone: • Perspectivă deformată asupra naturii activităţii politice • Pendulare între oportunism şi scepticism demobilizator • Ideologizarea şi polarizarea spaţiului public • Societate civilă încă slab dezvoltată şi timorată • Inexistenţa unei autentice pieţe a ideilor şi a dezbaterii intelectuale (atomizare, „tribalizare”) • Lipsa unei culturi civice şi politice consistente

4. Preliminarii Cultura politică presupune valori, norme, atitudini, abilităţi, cunoştinţe esenţiale pentru socializarea politică a individului şi implicarea sa civică. Prezenţa lor facilitează cooperarea şi buna organizare a vieţii colective. Lipsa lor ne face uşor de manipulat şi controlat, la nivel individual sau social. “In Germany they first came for the Communists, and I didn't speak up because I wasn't a Communist. Then they came for the Jews, and I didn't speak up because I wasn't a Jew. Then they came for the trade unionists, and I didn't speak up because I wasn't a trade unionist. Then they came for the Catholics, and I didn't speak up because I was a protestant. Then they came for me, and by that time there was nobody left to speak up.” Reverend Martin Niemoller, Germany, 1930's

6. Discuţie: experimentul penitenciar Stanford

7. Puterea autorităţii, impresionabilitatea şi obedienţa indivizilor în faţa unei autorităţi care beneficiază de sprijin social şi instituţional şi de o ideologie de legitimare. Ce obţinem dacă înlocuim “deţinuţii” de la Stanford cu întreaga populaţie a unui stat şi “gardienii” cu autorităţile?

8. Participarea politică - un lux sau moft pe care decidem, uneori, că ni-l putem permite? Indiferent de gradul nostru de interes şi implicare, politica ne afectează vieţile în numeroase moduri, aşa încât pare rezonabil să încercăm să influenţăm la rândul nostru acest proces. Participarea politică nu se poate reduce însă la respectarea unor prevederi legale. Cultura civică şi politică are aici rolul dominant, pentru că ea oferă motivaţia respectării acelor prevederi şi, în general, a unei implicări constante care nu depinde exclusiv de cadrul legal.

9. „Civilizaţia nu are o forţă a sa proprie, dincolo de cea pe care o primeşte din interior. Ea este asaltată tot timpul şi e nevoie de cea mai mare parte a energiilor omului civilizat pentru a o menţine în funcţiune ... Barbaria nu este niciodată definitiv învinsă; în condiţii propice, bărbaţi şi femei care par foarte normali vor comite toate atrocităţile imaginabile. Pericolul nu vine doar din partea huliganilor obişnuiţi; suntem cu toţii recruţi potenţiali ai anarhiei. Este nevoie de eforturi nedomolite pentru a-i face pe oameni să trăiască împreună în pace... Odată deschise închisorile mentale, orgia se dezlănţuie.” (Evelyn Waugh)

10. Ştiinţa politică • Definiţia American Political Science Association: ”Ştiinţa politică reprezintă studiul formelor de guvernare, al politicilor publice şi al proceselor şi sistemelor politice, ca şi al comportamentului politic. /.../ Cercetătorii politicii folosesc /.../ o varietate de abordări metodologice pentru examinarea proceselor, sistemelor şi dinamicii politice a tuturor ţărilor şi regiunilor lumii.” Modul în care este distribuită puterea în cadrul diferitelor structuri, modul de organizare al instituţiilor politice, relaţiile dintre acestea, relaţiile lor cu alte structuri sociale, modul în care sunt selectaţi decidenţii politici, modul în care aceştia iau decizii şi le transpun în practică, modul de funcţionare al sistemelor electorale, rolul instituţiilor, al partidelor şi al societăţii civile în structurarea jocului politic etc.

11. Caracterizări alternative • procesul prin care grupurile iau decizii şi impun respectarea lor de către un grup mai extins (guvern, instituţii publice, corporaţii etc.) ”Politica privește procesele prin care, prin interacțiunile dintre oameni, se formează și implementează deciziile sociale.” (Miroiu, 2006) • utilizarea limitată de constrângeri a puterii sociale (Goodin, Klingemann, 1950); știința politică vizează studiul naturii și surselor acestor constrângeri și al tehnicilor de utilizare a puterii sociale în cadrul acestora; nu exercitarea neîngrădită a puterii, ci tocmai constrângerile sub care acţionează actorii politici şi strategiile puse în joc reprezintă esenţa activităţii politice • alocarea resurselor: Politics is who gets what, when, and how (Harold Lasswell, 1950) Ce tipuri de resurse sunt alocate? Materiale, simbolice, de status, valori şi norme. • alocarea autoritară a valorilor într-o societate sistemul politic – “sistem de interacţiuni, distinct de celelalte comportamente sociale, prin care valorile urmează a fi atribuite unei societăţi în mod imperativ” (D. Easton, 1965)

12. Politica • sistem de aranjamente colective care vizează organizarea vieţii publice - reglementare a normelor de convieţuire, delegarea puterii şi exercitarea acesteia, aplicarea legilor, instituţii menite să arbitreze disputele şi să rezolve conflictele, instituţii menite să sancţioneze încălcarea legilor ”În esență, noi acționăm politic de câte ori luăm decizii pe seama altor oameni și nu doar a noastră. Politica înseamnă a planifica și organiza proiecte comune, a stabili reguli și standarde care definesc relațiile umane și alocarea resurselor între nevoi și scopuri omenești rivale.” (C. Anderson, apud Marsh, Stoker: 1995)

13. Politica în esenţă, politica vizează buna organizare a vieţii colective (“bun” nu trebuie înţeles într-un sens strict procedural, el vizează identificarea şi urmărirea unui ideal al “vieţii bine trăite”) acest ideal nu poate fi însă postulatşi nici pur şi simplu echivalat cu un model individual al vieţii bune, el e delimitat gradual şi ajustat pe baza experienţei istorice colective, a argumentelor şi dovezilor Popper – critica istoricismului şi rolul acestuia în justificarea autoritarismului politic diferenţa între democraţie şi regimurile care postulează un ideal politic şi social, pe baza unei ideologii - exemple

14. Subdomenii • Instituţii politice • Comportament politic • Comparative Politics – studiul comparativ al sistemelor politice şi al formelor de guvernare • Relaţii internaţionale – studiul dinamicii relaţiilor dintre state şi, mai nou, al unor probleme transnaţionale precum cele de mediu, trafic uman, comerţ, mişcări sociale sau terorism • Teorie politică – studiul problemelor normative care ţin de guvernare, ideologie, regimuri şi mişcări, şi istoria filosofiei politice • Politici publice şi administraţie publică – studiul creării, implementării şi rezultatelor politicilor publice; impactul structurilor politice, al birocraţiei politice şi al activităţii grupurilor de interese la nivelul politicilor publice şi al activităţii organizaţiilor din sectorului public • Economie politică – interacţiunea factorilor economici şi politici, şi implicaţiile normative ale structurilor şi teoriilor economice • Metodologie politică

15. Discuţie • Activitatea politică ar presupune urmărirea cu prioritate a unor interese generale, sau urmărirea intereselor individuale într-un cadru colectiv? • Interesele colective sunt reductibile sau nu la interese individuale? Există interese colective care ar trebui urmărite cu prioritate şi independent de interesele individuale ale membrilor comunităţii? „Interesul public nu este un interes ce depăşeşte interesele particulare, ci rezultanta presiunilor exercitate de grupuri şi reflectarea intereselor pe care le au aceste grupuri” (John H. Hallowell) vs. „Rousseau avea dreptate să fie neliniştit de fragmentarea societăţii într-o colecţie de grupuri de interese şi să considere că, în aceste circumstanţe, este foarte uşor să pierzi din vedere interesul general, binele comunităţii în întregul ei. Acest interes nu este nici un amalgam, nici un compromis între interesele unor grupuri specifice, diverse; nici nu poate fi identificat într-un mod benthamian, cu suma alegerilor indivizilor acţionând ca indivizi. Pentru ca binele comunităţii, ca întreg, să fie realizat, este necesar ca oamenii să gândească şi să acţioneze nu ca indivizi cu interese personale sau ca membri ai anumitor grupuri de interese, ci în calitate de cetăţeni” (Anthony Arblaster) • cultură politică vs. ideologie: cine stabileşte interesul colectiv?

16. Discuţie • Abordări descriptive şi normative; există o ruptură ireconciliabilă între fapte şi valori? putem selecta între doctrine şi ideologii pe baza consecinţelor adoptării uneia sau alteia? • Sunt valorile şi normele politice pe care le adoptăm întemeiate pe fapte? Ex: extinderea democraţiei poate fi justificată prin raportare la calitatea vieţii în cadrul unui regim democratic, în comparaţie cu altele?

17. În general, recunoaştem necesitatea considerării faptelor relevante. Ele ne orientează decizia şi acţiunea. Ex: disciplină alimentară (norme de comportament orientate de fapte)> stil de viaţă (plan de ansamblu, obiective pe termen lung) > calitatea vieţii (valori) Procedăm în mod similar în plan politic? Evaluăm principii alternative de acţiune politică pe baza consecinţelor aplicării lor în practică?

18. Se poate observa o asociere constantă între un nivel ridicat al calităţii vieţii şi anumite tipuri de organizare politică? Evident, valorile nu pot fi reduse la fapte într-un mod simplu şi neproblematic. Însă cerinţa raportării la fapte rămâne importantă şi în plan politic. În lipsa ei, acţiunea politică rămâne un spaţiul al arbitrarului, manipulării şi abuzului.