DEPRESIA ŞI CANCERUL

1. DEPRESIA ŞI CANCERUL Un rezumat ce are la bază volumul Asociaţiei Psihiatrice Mondiale “Depresiaşi Cancerul” (Kissane D, Maj M, Sartorius N, eds. – Chichester: Wiley, 2010)

2. Epidemiologia depresieila pacienţii cu neoplasm • De-a lungul anilor multe grupuri de cercetători au evaluat depresia la pacienţii neoplazici, prevalenţa variind pe un domeniu larg (depresia majoră 3 până la 38%; sindroame din spectrul depresiv 1.5 până la 52%). • Tipurile de neoplasm cel mai frecvent asociate cu depresia sunt cele cu localizare la:sistemul nervos central (41-93%), pancreas (pânăla 50%), cap şi gât (pânăla 42%), glande mamare (4.5-37%), aparat genital (23%) şi plămân (11%). • Din Massie MJ et al. The prevalence of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

3. Probleme metodologice ale studiilor epidemiologice despre depresia la pacienţii neoplazici • Gama largă a ratelor prevalenţei reflectă diferenţele dintre studii (diferite definiţii ale depresiei, utilizarea chestionarelor de autoevaluare sau a interviurilor psihiatrice, stadiul sau tipul neoplasmului, tratamentele aplicate). • Depresia poate fi dificil de evaluat la pacienţii neoplazici, deoarece simptomele depresive apar pe un continuu pornind de la sentimente de tristeţe normale şi putând ajunge la o tulburare afectivă majoră. • Diagnosticarea depresiei majore la pacienţii cu neoplasm poate constitui o provocare, deoarece criteriile de diagnostic DSM-IV includ câteva simptome ce se suprapun peste simptomele cancerului sau efectele secundare ale tratamentelor (apetit alimentar scăzut, pierdere ponderală, tulburări hipnice, oboseală, diminuarea energiei, dificultăţi în concentrare, lentoare psihomotorie). • Din Passik SD, Lowery AE. Recognition and screening of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

4. Depresiaşi demoralizarea Depresia pacienţilor neoplazici trebuie diferenţiată de demoralizare. Persoana deprimată şi-a pierdut abilitatea de a experimenta plăcerea în mod general, în timp ce o persoană demoralizată se poate bucura de momentul prezent, dacă i se distrage atenţia de la gândurile demoralizatoare. Persoana descurajată prezintă o inhibiţie în a acţiona, deoarece nu ştie ce să facă, se simte fără ajutor şi incompetentă. Persoana deprimată şi-a pierdut motivaţia şi energia, entuziasmul; ea nu poate acţiona chiar şi atunci când o direcţie potrivită de acţiune îi este cunoscută. Din Massie MJ et al. The prevalence of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

5. Obstacole în recunoaşterea depresiei la pacienţii neoplazici • Consulturile oncologice tind sa se centreze în primul rând pe tratamentul fizic şi gestionarea efectelor secundare ale acestuia, iarîn al doilea rând pe durere şi administrarea simptomului. Simptomele emoţionale pot fi scăpate din vedere sau chiar privite cu neîncredere, minimalizate, ca fiind consecinţe de aşteptat ale faptului de a avea cancer. • Pacienţii pot fi reticenţi în a vizita medicul pentru o acuză emoţională, datorită fricii de a distrage atenţia doctorului de la demersurile curative, sau deoarece le este teamă de atitudinile culturale negative în legătură cu depresia. • Din Passik SD, Lowery AE. Recognition and screening of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

6. Evaluarea instrumentelor de screening pentru depresia la pacienţii neoplazici Date bazatepe meta-analiza lui Vodermaier et al. (J. Natl. Cancer Inst. 2009;101:1464-1488). PHQ-9, Patient Health Questionnaire-9; BSI-18, Brief Symptom Inventory-18; CES-D, Center for Epidemiological Studies - Depression Scale; EPDS, Edinburgh Postnatal Depression Scale; HADS, Hospital Anxiety and Depression Scale; ZSDS, Zung Self-Rating Depression Scale; BDI, Beck Depression Inventory; GHQ-28, General Health Questionnaire-28. Din Passik SD, Lowery AE. Recognition and screening of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

7. Factori care influenţează răspunsul emoţional în cancer Răspunsul emoţional al persoanei cu cancer este determinat de trei factori:a)punctul de vedere asupra diagnosticului (ca o provocare sau ca o ameninţare);b) percepţia asupra controlului (un oarecare control sau nici unul) şi c)părerea despre prognostic (favorabil sau nefavorabil). Din Clarke DM. Psychological adaptation, demoralization and depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

8. Tipuri de adaptare la cancer Părerea despre boală ControlulPrognosticul Spirit luptătorProvocare Oarecare controlBun Evitare sau Ameninţare negare minimăNesemnificativBun Fatalism Ameninţare Nici un control Nesigur - acceptat minimăcu resemnare Lipsă de spe- Ameninţare majoră Inevitabil ranţă,neajutoraresau pierdereNici un controlnegativ PreocupareAmeninţareControl Nesigur anxioasă majorăschimbător Conform Moorey şi Grey (Psychological therapy for patients with cancer: a new approach. Washington: American Psychiatric Press, 1989). Din Clarke DM. Psychological adaptation, demoralization and depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

9. Citokinele şi simptomele neurocomportamentale la pacienţii neoplazici • Citokinele pro-inflamatorii (TNF-alpha, IL-1 şi IL-6) pot induce un sindrom al unui comportament de boală, care are câteva trăsături comune cu depresia majoră. • Sindromul include anhedonie, disfuncţie cognitivă, anxietate/iritabilitate, lentoare psihomotorie, fatigabilitate, anorexie, modificări ale somnului şi sensibilitate crescută la durere. • Citokinele pro-inflamatorii sunt crescute la pacienţii neoplazici cu depresie, iar nivelele lor se corelează cu simptome ale comportamentului de boală. • Din Musselman DL et al. Biology of depression and cytokines in cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

10. Prezenţa depresiei influenţează supravieţuirea la pacienţii neoplazici • Un studiu realizat asupra pacientelor cu neoplasm mamar a evidenţiat că după 5 ani de urmărire, femeile cu o depresie de intensitate mai mare au o probabilitate de supravieţuire semnificativ redusă (Watson et al., 1999). • Într-un studiu populaţional cu peste 10000 participanţi, pacienţii neoplazici cu depresie au avut un risc de deces semnificativ mai mare pe o perioadă de urmărire de 8 ani, comparativ cu cei care nu erau depresivi (Onitilo et al., 2006). • Un mediator al relaţiei dintre depresie şi supravieţuirea în cancer este neaderenţa la tratament, care este mai mare când pacienţii sunt depresivi (DiMatteo et al., 2000). • Din DiMatteo RM, Haskard-Zolnierek KB. Impact of depression on treatment adherence and survival from cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

11. Modalităţile prin care depresia influenţează aderenţa la antineoplazice • Inabilitatea de a integra diagnosticul de cancer şi informaţia legată de tratament • Motivaţie scăzută pentru autoîngrijire; dificultate de a planifica • Credinţe negative legate de sănătate şi pesimism vis-a-vis de tratament • Evitarea comportamentelor de promovare a sănătăţii • Izolare socială şi retragere • Utilizare redusă a resurselor comunităţii • Dificultate mai mare în a tolera efectele secundare ale tratamentului • Din DiMatteo RM, Haskard-Zolnierek KB. Impact of depression on treatment adherence and survival from cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

12. Prezenţa depresiei creşte riscul suicidar la pacienţii neoplazici • Pacienţii neoplazici comit suicidul de două ori mai frecvent decât populaţia generală (Rockett et al., 2007). • Depresiaeste un factor cunoscut la jumătate din totalul cazurilor de suicid, iar indivizii suferinzi de depresie au un risc de suicid de 25 ori mai mare (Breitbart et al., 2006). • Factori de risc adiţionali pentru suicid la persoanele cu cancer includ: sentimentul de a fi o povară pentru ceilalţi, pierderea autonomiei, dorinţa de a avea control asupra propriei morţi, simptome fizice, lipsa de speranţă, grijile existenţiale, lipsa suportului social şi teama de viitor (Hudson et al., 2006). • Din Breitbart W et al. Suicide and desire for hastened death in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

13. Îndrumări pentru evaluarea riscului de suicid la pacienţii neoplazici-I Datele prezentate provin din Ghidurile de practică clinică ale Centrului Naţional al Cancerului de Sân şi Iniţiativei Naţionale pentru Controlul Cancerului (2003),precum şi Hudson et al. (Palliat. Med. 2006;200:703-710). Din Breitbart W et al. Suicide and desire for hastened death in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

14. Îndrumări pentru evaluarea riscului de suicid la pacienţii neoplazici -II Datele prezentate provin din Ghidurile de practică clinică ale Centrului Naţional al Cancerului de Sân şi Iniţiativei Naţionale pentru Controlul Cancerului (2003),precum şi Hudson et al. (Palliat. Med. 2006;200:703-710). Din Breitbart W et al. Suicide and desire for hastened death in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

15. Terapia cognitivă în depresia pacienţilor neoplazici - I Din Kissane DW et al. Psychotherapy for depression in cancer and palliative care. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

16. Terapia cognitivă în depresia pacienţilor neoplazici -II Din Kissane DW et al. Psychotherapy for depression in cancer and palliative care. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

17. Terapia CALM pentru depresia pacienţilor cu stadiu avansat al bolii neoplazice - I Din Kissane DW et al. Psychotherapy for depression in cancer and palliative care. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

18. Terapia CALM pentru depresia pacienţilor cu stadiu avansat al bolii neoplazice - II Din Kissane DW et al. Psychotherapy for depression in cancer and palliative care. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

19. Intervenţii pentru pacienţii suicidari Adaptaredupă Holland et al. (eds). Quick reference for oncology clinicians. Charlottsville: IPOS Press, 2006. Din Breitbart W et al. Suicide and desire for hastened death in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

20. Medicamentele antidepresive şi utilizarea lor la pacienţii neoplazici - I Din Grassi L et al. Pharmacotherapy of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

21. Medicamentele antidepresive şi utilizarea lor la pacienţii neoplazici - II Din Grassi L et al. Pharmacotherapy of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

22. Medicamentele antidepresive şi utilizarea lor la pacienţii neoplazici - III Din Grassi L et al. Pharmacotherapy of depression in people with cancer. În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

23. Îndrumări pentru folosirea antidepresivelor la pacienţii neoplazici • Se începe tratamentul cu doze mici, apoi se titrează dozele pentru o perioadă de timp până se obţine un răspuns individual optim (dozele mici sunt utile pentru a evita efectele secundare iniţiale, în special la pacienţii cu o condiţie fizică precară). • Pacienţii sunt informaţi şi asiguraţi în legătură cu perioadă de latenţă şi posibilele efecte secundare, pentru a evita întreruperea prematură a medicaţiei, mai ales dacă pacienţii primesc şi alte medicamente. • Tratamentul este menţinut 4-6 luni pentru a preveni recăderile sau alte episoade depresive după obţinerea remisiunii. • Se monitorizează în mod regulat parametrii fizici ai pacientului şi medicaţia concomitentă antineoplazică (steroizi, antiemetice, antibiotice, antiestrogeni şi agenţi chimioterapici). • Întreruperea medicamentelor antidepresive se face prin scăderea treptată a dozei cu 50% pe o perioada de 2 săptămâni pentru a reduce riscul apariţiei simptomelor de sevraj, care pot fi neplăcute şi pot fi greşit interpretate ca simptome ale bolii canceroase sau ca o recădere a depresiei. • Asigurarea şi educarea pacienţilor este extrem de importantă în secţiile de oncologie. • Din Grassi L et al. Pharmacotherapy of depression in people with cancer.În: Depression and Cancer. Kissane D, Maj M, Sartorius N (eds). Chichester: Wiley, 2010.

24. Mulţumiri Acest rezumat reprezintă o parte a programului iniţiat de WPA, care şi-a propus să crească conştientizarea prevalenţei şi implicaţiilor depresiei la persoanele cu afecţiuni somatice. Confirmăm cu recunoştinţă sprijinul acordat programului de către Fundaţia Lugli, Societatea Italiană de Psihiatrie Biologică, Eli-Lilly şi Bristol-Myers Squibb. Asociaţia Psihiatrică Mondială este recunoscătoare Dr. Andrea Fiorillo, Naples, Italia, pentru ajutorul acordat în pregătirea acestui rezumat. Adaptare în limba română realizată de Laura Ghebaur.