Cercetările prezente fac parte din bilanţul 2007 al proiectului PTTEP.

1. Particularităţi în evoluţia pe termen lung a psihozelor funcţionale (endogene)M.Lăzărescu, Jeni Blajovan, Cristina Bredicean, I.Papavă., Miruna Milin, Claudia FloreaClinica de Psihiatrie “Eduard Pamfil” Timisoara

2. Cercetările prezente fac parte din bilanţul 2007 al proiectului PTTEP. • Proiectul PTTEP a început în 1985 şi a constat din înregistrarea continuă a tuturor cazurilor noi de psihoză funcţională (endogenă) internate în Clinica Psihiatrică Timişoara, având domiciliul în Timişoara. • Diagnosticele au fost cele puse după criteriile ICD-9 apoi ICD-10, comparate cu cele din DSM-IIII, apoi DSM-IV. Simptomatologia a fost cea definită în PSE-9, PSE-10. Vârsta la primul episod : 20-55 ani.

3. Date despre inregistrarea anuala • In perioada 1985-2004, deci în 20 ani, au fost înregistrate 1620 cazuri, în următorul ritm: • 1985. 77 cazuri • 1986. 74 cazuri • 1987. 69 cazuri • 1988. 80 cazuri • 1989. 99 cazuri • 1990. 57 cazuri • 1991. 82 cazuri • 1992. 68 cazuri • 1993. 73 cazuri • 1994. 67 cazuri • 1995. 56 cazuri • 1996. 98 cazuri • 1997. 109 cazuri • 1998. 71 cazuri • 1999. 89 cazuri • 2000. 104 cazuri • 2001. 106 cazuri • 2002. 66 cazuri • 2003. 108 cazuri • 2004. 67 cazuri Media anuală de înregistrare = 81 cazuri

4. Toate cazurile au fost după externare dispensarizate activ de specialişti şi reevaluate periodic de echipa de cercetare, global sau pe subloturi. S-au făcut comunicări periodice la congrese naţionale şi internaţionale. Bilanţul după 10 ani de înregistrare şi urmărire prospectivă (perioada 1985 – 1994) a fost făcut în 1999 şi publicat. • In mod firesc o parte din cazuri au dispărut progresiv din evidenţă şi din urmărirea continuă din diverse motive : - deces; - plecare definitivă din zonă; - episod unic; - remisiune stabilă; - non-complianţă. Pentru majoritatea cazurilor se cunoaşte data încetării colaborării cu registrul de cazuri.

5. La bilanţul de 20 ani, privitor la perioada 1985-2004, efectuat în 2007, se aflau în urmărire activă continuă (dispensarizare) 668 cazuri. In această cifră nu intră cazurile instituţionalizate. Nu s-au intreprins demersuri pentru a căuta activ cazurile care nu sunt dispensarizate. Considerăm că, această cazuistică reprezintă cazurile cu evoluţie medie, ca intensitate de manifestare a bolii.

6. Din cele 668 cazuri aflate în dispensarizare în 2007 s-a circumscris, pentru studiere şi analiză, o cazuistică cu evoluţie îndelungată care să îndeplinească următoarele criterii : • minimum 10 ani de evoluţie de la prima internare; • cel puţin 3 internări; • bună accesabilitate la informaţii şi colaborare. • Din acest sublot au fost analizate 121 cazuri grupte în funcţie de diagnosticul actual aşa cum s-a stabilizat acesta în ultimii 5 ani de evoluţie. S-a ţinut cont de toate episoadele psihopatologice şi de succesiunea lor în timp.

7. S-au abordat pentru analiză următoarele subgrupe: • - schizofrenie = toate episoadele, de-a lungul a peste 10 de evoluţie, au fost numai cu diagnosticul de schizofrenie; • - tulburare schizo-afectivă = de-a lungul evoluţiei au predominat episoade schizofrene şi schizo-afective; episoadele afective cu sau fără delir incongruent, dacă au fost prezente, au fost mai puţine decât precedentele; • - tulburare delirantă persistentă = cazuri la care în toate sau la majoritatea episoadelor principalul aspect e delirul, nehalucinator sau halucinator, cu sau fără depresie, fără ca aceste episoade să permită încadrarea în schizofrenie sau tulburare schizo-afectivă. • - tulburarea bipolară cu interferenţe psihotice = toate sau majoritatea episoadelor au fost afective cu delir incongruent; episoadele schizo-afective sunt rare (maxim 3) mult inferioare numeric episoadelor afective cu sau fără delir. • In continuare vor fi prezentate rezultatele a 4 studii :

8. I. Schizofrenia şi tulburarea schizo-afectivă Coordonator : Dr.Cristina BREDICEANU • Au fost studiate comparativ 2 loturi a 25 persoane • A = schizofrenie : b=7; f=18; vârsta medie la debut = 29.1 ani • B = tulburarea schizo-afectivă : b=11; f=14; vârsta medie la debut = 27.1 ani

9. Diagnosticul la primul episod

10. Intervalul de timp de la primul episod pana la definitivarea diagnostica

11. Evoluţia socio-demografică şi clinico-funcţională (evaluată prin CGI şi GAF) a fost uşor mai bună la schizofreni decât la schizo-afectivi.

12. Concluzie. Cazurile ce ajung în timp la diagnosticul de tulburare schizo-aectivă au variate tablouri clinice la primul episod. Diagnosticul de tulburare schizo-afectivă se stabileşte la majoritatea cazurilor după 5 ani de evoluţie. Notă Prin definiţie din lotul de schizo-afectivi au fost excluse cazurile cu tendinţă evolutivă spre tulburare bipolară.

13. II.Debutul psihotic delirant schizofren a tulburării bipolareCoordonator : Dr.Claudia FLOREA • In cadrul evoluţiei pe termen lung s-au constatat cazuri bizare de psihoze funcţionale care debutează cu episoade certe de schizofrenie sau psihoze delirante persistente iar după mai mulţi ani virează în tulburare bipolară; tabloul clinic bipolar se menţine apoi peste 5 ani, fără revenire la schizofrenie. • Au fost studiate 21 cazuri de acest tip. Vârsta medie la debut = 30 ani, la catamneză 48 ani.

14. la 7 cazuri schimbarea de diagnostic s-a făcut la peste 5 ani de la debut, cu o evoluţie constantă cu episoade schizofrene (inclusiv după 10 ani); • la 5 cazuri virajul s-a produs la 2-3 ani după debut; • la 9 cazuri de la primul episod de schizofrenie au fost prezente elemente afective fără a fi posibil un diagnotic de tulburare schizo-afectivă care ajunge să fie pus după mai mulţi ani.

15. La jumătate din cazuri în perioada de tranziţie au fost prezente şi episoade schizo-afective care apoi nu s-au mai repetat. • Tranziţia de la schizofrenie la tulburare bipolară este ireverisibilă menţinându-se peste 5 ani. • Tulburarea bipolară astfel instalată a prezentat doar rare episoade afective cu delir incongruent.

16. III. Tulburarea bipolară cu interferenţe paranoide Coordonator : Dr.Miruna Milin • Au fost studiate 23 cazuri de tulburare bipolară care au prezentat toate sau majoritatea episoadelor cu delir incongruent. • Tematica a fost : senzitiv-relaţională, de urmărire, de persecuţie, mai rar de otrăvire, gelozie şi mistică. • Nu au fost excluse cazurile care au prezentat 1 sau 2 epiaode schizo-afective incluse între cele afective delirante şi nedelirante, astfel încât nu s-a impus diagnosticul de tulburare schizo-afectivă. • Delirul congruent s-a întâlnit izolat sau asociat cu cel incongruent la 9 cazuri. • Halucinaţii auditive, mai rar vizuale, au fost întâlnite la 9 cazuri.

17. Diagnosticul de debut a fost cu diagnostic variat : • maniacal = 5 cazuri • maniacal paranoid = 8 cazuri • senzitiv-maniacal = 8 cazuri • depresiv = 3 cazuri • depresiv-paranoid = 3 cazuri • schizo-depresiv = 3 cazuri

18. Tipurile predominante de episoade, d.p.d.v. afectiv, la o evoluţie depeste 10 ani au fost : predominant maniacal = 11 cazuri predominant mixte = 3 cazuri predominant depresiv = 3 cazuri predominant alterne = 3 cazuri Observaţii Predomină statistic episoadele maniacale; Există în toate cazurile o diateză disforie iritabilă mai accentuată în episoadele maniacale, care sunt deseori agitate.

19. Psihozele delirante persistente şi schizofreniaCoordonator : Dr. Ion Papavă • Au fost studiate comparativ 2 loturi , fiecare a câte 20 cazuri. • A = Schizofrenie : b=7; f=13, vârsta medie la debut = 26 ani; • B= Psihoza delirant persistentă: b =9; f = 11; vârsta medie la debut – 33 ani. • Numărul persoanelor căsătorite a scăzut în ambele loturi, fără diferenţe semnificative. • Numărul persoanelor ce au rămas active în câmpul muncii e mai mare la psihozele delirante. • Severitatea bolii (CGI) şi funcţionarea socială (GAF) e mai favorabilă în lotul celor cu psihoze delirante. In cadrul acestuia pacienţii ce au avut simptome schizoforme minore şi tranzitorii au avut o evoluţie mai puţin favorabilă. • Diferentele pot ţine nu doar de tipul tulburării ci şi de vârsta la debut.

20. Comentarii • Evoluţia pe termen lung a psihozelor funcţionale urmărite prospectiv 10-20 ani de la debut indică existenţa unor fluctuaţii în tabloul clinic care pot apare după 5-10 ani şi chiar 15 ani de la debut. • Nu orice psihoză delirantă persistentă, chiar halucinatorie poate fi asimilată schizofreniei. M ai ales cazurile ce evoluează la vârsta adultă şi înaintată evoluează deseori în interferenţă cu depresia.

21. Tulburarea bipolară cu delir incongruent are un profil propriu, distinct de tulburarea schizo-afectivă. Halucinaţiile nu sunt frecvente dar există constant caracteristici disforice, de iritabilitate. • Există cazuri interesante care după ce au evoluat mulţi ani tipic schizofren – sau ca psihoză delirantă - persistentă, ajung să vireze irevocabil spre bipolaritate.

22. Tulburarea schizo-afectivă poate să apară în diverse perioade a evoluţiei unei schizofrenii; la început, după 2-3 ani, după 5 ani, după 10 ani. • Nu există o boală care să poate fi clar circumscrisă ca tulburare schizo-afectivă. • Clinicianul trebuie să facă distincţia între episod şi tulburare. Când evaluează un caz de psihoză de obicei e înţelept să formulăm diagnosticul de episoadele ce s-au produs până atunci, chiar dacă suntem după 5 ani de evoluţie. • Evoluţia pe termen lung diferenţiază unele modele clinico-evolutive ce pot fi – şi trebuie să fie – studiate amănunţit şi nuanţat.

23. Cercetarile sunt in curs. Va multumim pentru atentie!!!!!