Sisteme politice contemporane

1. Sisteme politice contemporane Democraţia antică vs. democraţia modernă 12.03.2007

2. Ce este democraţia? • Noţiunea de democraţie este etimologic şi politic legată de Grecia antică. • Etimologic ea desemnează puterea poporului (demos + kratos). • Din punct de vedere politic, regimul democratic apare în secolul al 5-lea i.Hr. în Atena.

3. Ce este democraţia? • În ce măsură regimul politic democratic atenian şi regimurile democrate moderne sunt specii ale aceluiaşi gen? • Care sunt asemănările şi deosebirile dintre formele vechi ale democraţiei ateniene şi formele moderne ale democraţiilor politice?

4. De ce este deosebită democraţia ateniană? • Apariţia democraţiei ateniene a reprezentat un moment de cotitură nu numai politic dar mai ales din punctul de vedere al gîndirii politice. • Democraţia ateniană este remarcabilă ca şi proces politic datorită faptului că ea apare într-un climat politico-intelectual extrem de nefavorabil democraţiei politice (vezi Persia şi alte state autocratice).

5. Caracteristici ale democraţiei antice • Principala idee politică pe care democraţia ateniană o aduce este aceea că poporul nu numai că are dreptul să se autoguverneze ci are şi resursele necesare pentru a o face. • Democraţia ateniană presupune o relaţie specială a cetăţeanului cu polisul democratic.

6. Caracteristici ale democraţiei antice: cum trebuia să fie polisul? • Polisul grecesc nu este numai o colecţie de instituţii. • Polisul este un forum în care cetăţeanul învaţă să fie un bun cetăţean, în care acesta exersează virtutea şi justiţia. • Polisul este locul în care cetăţenii învaţă să devină buni cetăţeni. • Există o simbioză între polis şi cetăţean.

7. Caracteristici ale democraţiei antice: cum trebuia să fie polisul? • Trebuie să existe o omogenitate relativă a polisului, pentru a se evita conflictul civil. • Viaţa privată trebuia subordonată sferei publice, intereselor publice. • Polisul grecesc este şi trebuie să fie mic ca dimensiuni. • Polisul trebuie guvernat şi administrat prin participarea directă şi egală a fiecărui cetăţean. • Statul trebuie să fie autonom, să nu depindă de alte ligi sau federaţii.

8. Cum era democraţia ateniană? • Realitatea politică era net inferioară ideilor politice. • Politica ateniană era şi ea subiectul ambiţiilor personale. • Egalitatea necesară polisului democratic era deseori ignorată iar deciziile erau luate în funcţie de apartenenţa la familii, coaliţii etc.

9. Cum era democraţia ateniană? • Cea mai importantă deficienţă a democraţiei ateniene era însă caracteristica sa exclusivă: o bună parte din populaţia adultă a Atenei clasice era exclusă de la guvernare (femeile, sclavii, metecii). • De asemenea, democraţia era înteleasă în raport cu polisul, nefiind o idee universală.

10. Ce este democraţia modernă? • Democraţia contemporană, contrar celei ateniene, reprezintă o idee universalistă: fiecare individ beneficiază de drepturi inalienabile care nu depind de cetăţenia sau teritoru. • Nu este o singură teorie democratică, ci variante teoretice concurente.

11. Democraţia elitistă • Joseph Schumpeter (1950, 267): “[...] metoda democratică este acel aranjament instituţional de ajungere la deciziile politice în care indivizii obţin puterea de decizie prin mijloacele luptei competitive pentru votul populaţiei.” • Democraţia ca şi sistem politic nu trebuie confundată cu scopurile guvernării.

12. Democraţia elitistă • Caracteristica regimului democratic nu este scopul deciziilor politice, ci alegerea (şi mai ales posibilitatea de a-iînlocui) liderilor politici prin alegeri competitive.

13. Caracteristici ale democraţiei elitiste • Guvernămînt parlamentar cu executiv puternic. • Competiţie între partide politice rivale. • Dominaţia Parlamentului de către partide politice. • Lidership politic puternic. • Birocraţie dezvoltată. • Limite constituţionale şi practice asupra deciziilor politice.

14. Democraţia pluralistă • Pune accent pe grupurile intermediare dintre individ şi lidershipul politic. • Adepţii săi argumentează că democraţia modernă este mult mai competitivă decît se arată în teoriile elitiste. • Sursele intelectuale ale democraţiei pluraliste sunt James Madison şi Robert Dahl.

15. Democraţia pluralistă • Facţiunile (şi formele moderne ca grupurile de interese sau presiune) sunt expresia naturală a dreptului la asociere. • Dahl: facţiunile sunt surse structurale ale stabilităţii democratice şi expresia centrală a democraţiei.

16. Democraţia pluralistă • Poliarhia este acel sistem politic caracterizat printr-o competiţie politică largă şi prin participare a tuturor membrilor adulţi ai acelui guvernămînt. • Partidele şi competiţia politică nu asigură singure echilibrul necesar guvernămîntului democratic. • Este necesar o reţea de grupuri competitive prin care cetăţenii să-şi exprime interesele.

17. Democraţia pluralistă • Sistemele politice se deosebesc prin două criterii principale: • Gradul de competiţie politică: în ce măsură competiţia este permisă în sistem. • Gradul de incluziune politică a cetăţenilor: în ce măsură populaţia adultă poate participa la luarea deciziilor în sistem, chiar în forma slabă a sa, aceea de participare la vot (Dahl: 1989, 2000).

18. Instituţii ale poliarhiei • Libertatea de a forma şi adera la organizaţii. • Libertatea de expresie. • Dreptul de vot. • Eligibilitate pentru funcţii publice. • Dreptul liderilor politici de a concura pentru suport public. • Surse alternative de informare. • Alegeri libere şi corecte. • Instituţiile guvernamentale depind de votul popular şi de alte metode de exprimare a preferinţelor.

19. Bibliografie • Dahl, Robert. 2000. Poliarhiile: Participare şi opoziţie. Iaşi: Institutul European. • Dahl, Robert. 1971. Democracy and Its Critics. New Haven: Yale University Press. • Schumpeter, Joseph. 1950. Capitalism, Socialism and Democracy. New York: Harper Torchbooks. • Held, David. 1987. Models of Democracy. Oxford: Blackwell Publishers