Zilele Babei

1. Zilele Babei Muzica: “Celtic Spirit”

2. “Ca să pricepi sufletul unui popor, trebuie să-i cunoşti miturile fundamentale.” Povestea Babei Dochiaeste un mit românesc ce simbolizează venirea primăverii.

3. Perioada dintre 1 şi 9 martie este cunoscută ca Zilele Babelor. De regulă, în acest interval, vremea este foarte schimbătoare, zilele senine şi foarte calde alternând cu cele foarte reci. • Există obiceiul ca fiecare dintre noi săîşi aleagă una din zilele babelor, aceasta prevestindu-ne viitorul în funcţie de aspectul vremii. • Babele sunt conduse de Dochia, care, se spune, îşi leapădăîn fiecare zi câte un cojoc ce este luat de "surorile" sale, numite după zilele săptămânii: Lunica, Marţica, Marcuriana, Joiţa, Viriţa, Sitiţaşi Domnica.

4. Se spune că a fost odată o femeie pe numeBaba Dochia care a avut un fiu, peDragobete. El s-a căsătorit împotriva dorinţei mamei sale. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă,Dochia i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu ca să-l spele, spunându-i sănu se întoarcă până când lâna nu va deveni albă.

5. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă.

6. Impresionat de durerea fetei,Domnul Iisus Hristosi-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apa, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit.

7. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, şi-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine.Soacra sa, din contra, auzind povestea fetei, a acuzat-o căMărţişor (aşa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) nu era un simplu prieten.

8. După această întâmplare,Dochiaa pornit împreună cu turma sa de oi spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de undear fi pututMărţisorsă aibă floarea?

9. Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele douăsprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. (Numărul magic 12 face referire la cele 12 luni ale anului.)

10. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să îngheţe.Dochiaa îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră.

11. Sub chipul soacrei Dochia ar trebui să vedem Anul Vechi sau Marea Zeiţă a Pământului, o divinitate arhaică stăpână a elementelor naturii, învinsă de Anul Nou, reprezentat de o noră plină de vitalitate, asemenea noului anotimp.

12. Datorită acestei lupte înverşunate, perioada de la începutul lunii martie era socotită una încărcată de sacralitate negativă, acum dezlănţuindu-se energii nefaste, de care, în mare parte, e vinovat Soarele primăvăratec.

13. Bineînţeles, acţiunea Soarelui era resimţită în special de cei tineri. De aceea, aceştia trebuiau protejaţi, apărarea cea mai frecventă fiind aceea oferită de mărţişor. În această ipostază, mărţişorul contracara, se spune, funcţia distructivă a Soarelui alb de primăvară (închipuit de un bănuţ de argint), orbitor şi rece.

14. O altă variantă este mitul "Traian şi Dochia“.Se spune căDochia,de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei,ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Urmărită de trupele luiTraian, aceasta se ascundepe muntele sacru,Ceahlău, împreună cu oile.Este ajutată deMaica Domnului, care o transformă împreună cu turma sa într-un complex de stânci.

15. În ceea ce priveşte Stânca Dochiei, ea este, poate, locul cel mai învăluit în mister. Despre această stâncă unii spun că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobăniţe, care, înveşmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile şi caprele sale, spre vârful muntelui, deşi vremea nu-i îngăduia.

16. Cum mergea ea, a început să plouăşi să ningă. Deoarece cojocul de deasupra se uda mereu şi se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniţă a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a îngheţat-o împreună cu oile şi caprele sale.

17. În 9 MartieBiserica Ortodoxă îi celebrează pe cei 40 de mucenici, de la Sevastia Aceştia au refuzat să se mai închine idolilor şi au fost bătuţi cu pietre. Credinţa în Dumnezeu i-a întărit şi astfel păgânii nu au reuşit să-i ucidă. Atunci guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei.

18. Dar, în noaptea aceea, gheaţa s-a topit şi apa lacului s-a încălzit, iar din cer au coborât 40 de cununi asupra mucenicilor. Dimineaţa au fost scoşi vii din lac, după care li s-au strivit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară în chinuri cumplite.

19. Caracterul sacru al acestei zile, în cadrul tradiţiilor româneşti, este dovedit de obiceiul de a consuma preparate din aluat numite “mucenici”. În Moldova,mucenicii se fac din aluat dulce dospit, aranjaţiîn formă de “opt”,unşi cu miere şi presăraţi cu nucă măcinată, după ce sunt scoşi de la cuptor.

20. În Muntenia, mucenicii sunt făcuţi din aluat care nu se dospeşte. Au formă de “opt” sau de covrigi, sunt mult mai mici şi sunt fierţi în apă îndulcită în care se adaugă nuci şi scorţişoară.

21. Dupa tradiţia creştină, sfinţii martiri au fost 40, după cea geto-dacică, au fost44, atâtea fiind şi zilele dintre 9 Martieşi 23 Aprilie. În unele zone, există până astăzi credinţa că aceşti sfinţiau fost 44.

23. BIBLIOGRAFIE: • www.wikipedia • “Legende populare româneşti” • Manuale de religie • Articole din revista “DOXI” • www.images.google.ro • www.animatedgif.net • Muzica : “Celtic Spirit” • Realizat de : înv. Mioara Popa , Şcoala “Ion Basgan” , Focşani