Stabilirea şi formularea obiectivelor operaţionale

1. Stabilirea şi formularea obiectivelor operaţionale

2. În timp ce • SCOPULlecţiei poate fi descris în termeni generali (atât din perspectiva profesorului, cât şi din cea a elevului), • OBIECTIVELE învăţării se formulează în termenii unor COMPORTAMENTE OBSERVABILE şi MĂSURABILE formate/ dezvoltate/ modificate la ELEV.

3. Astfel, formulări de tipul “transmiterea de cunoştinţe despre…”; “demonstrarea principiului/teoremei…” ca scopuri ale unor lecţii, se referă la activitatea PROFESORULUI. În acelaşi timp, formulări de tipul “… (elevii) să înţeleagă cauzele destrămării imperiului roman”; “… (elevii) să-şi dezvolte deprinderea de exprimare orală ..” “ efectuarea în laborator a experienţelor necesare înţelegerii …” “ aplicarea legii X în …” pot constitui şi ele definiri ale SCOPULUI unor lecţii, dar NU definesc obiective OPERAŢIONALE ale învăţării, întrucât nu descriu comportamente observabile şi măsurabile.

4. 1. Operaţionalizarea obiectivelor La nivelul practicii şcolare este necesară cunoaşterea modului în care se poate ajunge la obiectivele operaţionale, adică la obiective ce exprimă comportamente observabile şi măsurabile. Considerând că obiectivele trebuie să descrie ceea ce ne aşteptăm să apară (să se formeze) la elevi ca rezultat al procesului instructiv‑educativ, definirea lor operaţională trebuie să cuprindă: • identificarea (denumirea) comportamentului observabil, • descrierea condiţiilor în care trebuie să se manifeste comportamentul respectiv, • criteriile unei performanţe acceptabile.

5. Întrucât operaţia practică de definire este destul de dificilă –categoriile comportamentale reprezentând un plan abstract, au fost elaborate variate instrumente care îi pot facilita profesorului procesul de operaţionalizare. • În tabelul următor se dau verbele care denumesc comportamentele cele mai tipice pentru fiecare categorie taxonomică (după taxonomia lui Bloom), precum şi clase exemplificative de conţinuturi cu care operează la unele discipline.

13. 2. Diferenţierea obiectivelor operaţionale • Obiectivele operaţionale pot fi diferenţiate după tipul de comportament solicitat de sarcina de lucru necesară pentru a-l pune în evidenţă. • Să presupunem că după studierea subcapitolului „Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit” (Fizică, clasa a VIII-a), solicitând unor profesori să redacteze proba (testul) prin care să se pună în evidenţă atingerea obiectivului propus se pot obţine următoarele formulări de itemi:

14. Care din următoarele relaţii reprezintă expresia corectă a legii lui Ohm pentru o porţiune de circuit? Itemul (a) solicită recunoaşterea unei relaţii învăţate anterior; este evident că nu avem de‑a face cu rezolvarea unei probleme, ci cu regăsirea unei informaţii memorate; Comparând sarcinile de lucru (ce anume i se cere elevului) constatăm următoarele:

15. b. Care este expresia corectă a legii lui Ohm, dacă formula ei este ? • legea lui Ohm este relaţia dintre I, U şi R; • rezistenţa unui conductor este direct proporţională cu curentul ce se stabileşte prin el; • pentru un conductor dat, intensitatea curentului este direct proporţională cu tensiunea aplicată la capetele lui; • rezistenţa unui conductor este direct proporţională cu lungimea şi invers proporţională cu aria secţiunii sale; Itemul (b) presupune traducerea informaţiei dintr‑un limbaj (simbolic) în altul (propoziţional); realizarea ei ar însemna că elevul cunoaşte simbolurile folosite şi înţelege relaţiile dintre ele;

16. c. Spirala unui fierbător electric are rezistenţa de 44 ohmi. Fierbătorul a fost conectat la tensiunea de 220 V. Ca urmare a acestui fapt, prin spirală va trece un curent de: • 5 A; • 5 V; • 0,5 A; • 0,2 A; • 0,2 V. Itemul (c) îi cere elevului să identifice o relaţie şi să rezolve un exerciţiu; prin urmare, este vorba de o aplicare;

17. d. Fără a efectua nici o modificare, poate fi folosit un fier de călcat pentru tensiunea de 120V într‑o locuinţă în care tensiunea este de 220 V? A) da, dar fierul s‑ar încălzi foarte încet; B) da, fierul ar funcţiona normal; C) nu, deoarece s‑ar produce un scurtcircuit; D) nu, deoarece rezistenţa este prea mare şi curentul ar fi prea mic; E) nu, deoarece rezistenţa este prea mică şi curentul ar fi prea mare putând să o ardă. Itemul (d) nu mai oferă indicaţii directe pentru rezolvare; afirmaţia „fără a efectua nici o modificare” trebuie tradusă în „menţinând rezistenţa constantă”, iar relaţia dintre tensiune şi rezistenţă trebuie corelată cu expresia cantităţii de căldură degajată de un conductor parcurs de un curent electric. Este vorba deci, de mai mult decât de o aplicare, şi anume, de o rezolvare de probleme.

18. Concluzie Înseamnă că la unul şi acelaşi segment de conţinut (Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit - Fizică, clasa a VIII-a) pot fi formulate ca rezultate aşteptate ale instruirii, deci ca obiective, COMPORTAMENTE DIFERITE: recunoaşterea unor informaţii – (însuşire de cunoştinţe), înţelegerea unor elemente specifice, aplicarea unor cunoştinţe, rezolvarea unor probleme.

19. Stabilirea unor obiective operaţionale şi itemi prin care se realizează evaluarea acestora Disciplina: Economie Clasa: a XI-a Tema: Şomajul Exemplul 1

20. O1. – să enumere agenţii economici implicaţi pe piaţa muncii pe baza unui text dat prin sublinierea termenilor ce corespund cererii şi ofertei de muncă; O2. – să completeze un grafic al cererii şi ofertei de muncă prin plasarea cuvântului şomaj în zona corespunzătoare acestei situaţii; O3. – să identifice, prin încercuire, dintr-o listă de termeni (are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student, are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri etc.) pe cei care cumulativ definesc şomajul, conform reglementărilor B.I.M.; I1. – Se dă textul „...”. Subliniază cu o linie termenii ce corespund cererii de muncă şi cu două linii pe cei ce corespund ofertei de muncă. I2. – Se dă graficul „...”. Plasează cuvântul şomaj în zona corespunzătoare pe grafic. I3. – Încercuieşte din lista de termeni alăturată pe cei care cumulativ definesc şomerul conform reglementărilor B.I.M.: are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student, are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri. I. Obiective II. Itemi de control

21. O4. – să formuleze un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală utilizând doi termeni, la alegere, dintre cei daţi (criză economică, şomaj, activităţi sezoniere etc.); O5. – să ierarhizeze măsurile antişomaj în funcţie de eficienţă, numerotându-le de la 1 la n, dintr-o multitudine de situaţii ce i se prezintă; O6. – să construiască un exemplu, cu valori numerice, prin care să ilustreze relaţia dintre ocupare şi şomaj. I4. – Formulează un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală, utilizând doi dintre cei trei termeni daţi: şomaj, criză economică, activităţi sezoniere. I5. – Ierarhizează în funcţie de eficienţă măsurile antişomaj, numerotându-le de la 1 la n, desprinse din următoarele situaţii: plata akutorului de şomaj, investitori străini în Valea Jiului, deschiderea parcului de soft de la Galaţi, recalificarea persoanelor de la secţia Oxigen de la Mittal Steel, cursuri de reconversie profesională la Social Trade, indexarea salariilor profesorilor, plata salariilor în avans la S.C. Dodo, privatizarea BCR. I6. – Construieşte un exemplu simplu, cu valori numerice, în care să pui în evidenţă relaţia dintre „ocupare” şi „şomaj”. I. Obiective II. Itemi de control

22. Exemplul 2 Disciplina: Matematică Clasa: a VIII-a Tema: Poziţiile relative a două drepte în spaţiu

23. O1. – să identifice două drepte concurente pe reprezentări grafice ale prismei şi piramidei, prin marcare; O2. – să identifice două drepte paralele pe reprezentarea grafică a unei prisme, prin marcare; O3. – să identifice două drepte necoplanare pe reprezentarea grafică a unui cub, prin marcare; O4. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte paralele, prin marcare; O5. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte necoplanare, prin marcare. I1. – Marchează prin X muchiile concurente cu muchia dată. I2. – Marchează pe rând, prin X, toate celelalte vârfuri care împreună cu unul dintre cele două date, determină o dreaptă concurentă cu dreapta suport a muchiei determinate de cele două vârfuri date. I3. – Marchează muchiile paralele cu muchia dată. I4. – Marchează muchiile necoplanare cu muchia dată. I5. – Alege perechile de drepte paralele, eliminându-le pe celelalte prin marcare. I6. – Marchează două trenuri care pot circula simultan fără a produce accidente prin ciocnire. I. Obiective II. Itemi de control

24. Exemplul 3 Disciplina: Fizică Clasa: a VII-a Tema: Energia mecanică

25. O1. - observând ilustraţiile corespunzătoare, să identifice prin marcare corpurile asupra cărora se efectuează lucru mecanic O2. - observând ilustraţiile corespunzătoare, să identifice prin marcare corpurile care efectuează lucru mecanic O3. - să definească cu propriile cuvinte energia cinetică, menţionând „... corp în mişcare” O4. - să definească cu propriile cuvinte energia potenţială, menţionând „... corpuri în interacţiune” O5. - pornind de la o situaţie concretă (ilustraţie- problemă), să aplice teorema de variaţie a energiei cinetice I1. (O1) – În ilustraţiile alăturate sunt reprezentate corpuri în interacţiune. Identificaţi în fiecare imagine şi încercuiţi corpurile asupra cărora se efectuează lucru mecanic. I2. (O2) – Analizând ilustraţiile prezentate, identificaţi în fiecare imagine şi marcaţi cu X corpurile care efectuează lucru mecanic I3. (O4, O5) – Se consideră mişcarea (fără frecare) a unui corp pe un plan înclinat, ca în figura alăturată. Corpul porneşte din repaus, din vârful planului înclinat corespunzător. Ordonaţi crescător, după valorile energiei cinetice la baza planului, situaţiile descrise în figurile A, B, C. I. Obiective II. Itemi de control

26. Exemplul 4 Disciplina: Biologie Clasa: a V-a Tema: Tulpina

27. I. Obiective II. Itemi de control O1. – Fiind date ilustraţiile unor plante, elevul să identifice cel puţin 4 elemente (muguri foliari, nod, întrenod, tulpina volubilă, tulpina agăţătoare, tulpina dreaptă etc.) ale tulpinii, marcând grafic aceste elemente pe ilustraţii. I1. – Alegeţi din coloana B cel puţin 4 elemente constitutive caracteristice tulpinii şi scrieţi-le în locul cifrelor din ilustraţiile de la punctul A. A.

28. O2. – Elevul să distingă toate tipurile de tulpini (aeriene, subterane, acvatice), poziţionând elementele pe ilustraţiile prezentate. În prima coloană sunt fotografii cu diferite plante, iar în coloana a doua sunt enumerate tipuri de tulpini. Scrieţi în faţa cifrelor din a doua coloană litera corespunzătoare din prima coloană. I. Obiective II. Itemi de control

29. O3. – Fiind dată ilustraţia secţiunii longitudinale, transversale a tulpinii, elevii să marcheze grafic şi să dea denumirea părţilor constitutive (scoarţă, epidermă, vase lemnoase, vase liberiene) a structurii interne a tulpinii. I3. – Înlocuiţi semnele de întrebare din ilustraţia reprezentând o secţiune longitudinală/ transversală prin tulpina (A) cu părţile constitutive din următoarea coloană (B). I. Obiective II. Itemi de control A.

30. Material preluat de la TEHNE - Centre for Innovation in Education Prof. Olimpius Istrate